DDWall, din nou pe val - cu un bonus aproape suprarealist

Pe scurt treburile au stat așa: după ce mi-au închis DDWall, mi-au trimis un mail cu bla-bla, în care-mi spuneau că am încălcat regulile lu' Pește și că pot face apel la ei. Chestie pe care am și făcut-o, dar, după cum s-a văzut, i-a durut în rect. Azi dimineață, după ce am postat articolul, mi-am spus că ar fi cazul să mă uit să văd ce-au mai rezolvat acolo. Și ... surpriză: blogul apărea de parcă nu se făcuse apel. OK, îmi spun, asta e tehnică securistă. E clar că e ceva putred la mijloc. Așa că, fără multe manevre, apăs din nou pe butonul de apel și Google mă anunță sec că vor analiza. Și-așa am plecat la drum.(de-aici în jos articolul e editat și-o să înțelegeți de ce).

Acum vine partea frumoasă. Nu prea știm încotro s-o luăm: eu aș fi vrut la mare, dar înainte îmi vine s-o trag spre Istanbul, că mai am și ceva treburi pe-acolo. Diva vrea și ea la mare, dar n-ar zice nu unor sesiuni prin Nisantasi, pe unde m-ar plimba ca pe cățelul bătut. Cred că asta-i face plăcere mai mare chiar decât cumpărăturile în sine. Așa că, nefiind hotărâți, am luat-o pe la Veliko Tîrnovo, cu gândul să tragem vreo câteva zile la Plovdiv, până ne-om hotărî. 

OK, ne-am plimbat puțin prin Veliko, și-apoi i-am dat talpă. Trecem de  Stara Zagora și aud un piuit de la „telefonul de serviciu”(așa-i spun ăluia pe care țin tot ce înseamnă Trenduri). Îi dau zânei să-mi citească ce mi-a venit și ea spune, nevenindu-i să creadă, că DDWall e din nou live. L-a încercat chiar pe telefon. OK, îmi spun, oprim la o benzinărie și, cât ea se hotărăște la ce hotel tragem, eu bag un semnal pe canalele mele. 

Mi-am luat un ceai, m-am așezat la o masă și m-am apucat să scriu. După care mi s-a părut că stau cam cu laptopul la public și m-am mutat undeva, cu spatele la fereastră. Și-așa am scris eu încă un paragraf față de cel marcat la început. Moment în care m-au trecut nevoile fiziologice și-am mers la WC. Acolo - spectacol: unul la pisuar vorbea cu unul din cabină. Eu intru în cabina de lângă, până să înțeleg ce vorbesc ăia. Și ce-mi aud urechile: 

- Auzi, bă, și tu zici că nu e ăla?

- N-are cum, bă, ăla e bătrân, înțeleg că are vreo 70 de ani. - se aude din cabina de lângă mine.

- Bă, parcă am văzut că scria ceva cu DDWall pe blogger, că știu interfața.

(între timp nu se mai auzea decât jetul meu de pipi, ei se spălau)

- Care DDWall, că e mort! Ce-ai nu știi că i l-au închis?

- Bine, bă, dacă zici tu... Da hai să-l mai vedem înainte de-a pleca. Sau mai bine să-l întrebăm, ce-avem de pierdut? 

Aproape mă pufnise râsul. Ies din cabină hotărât s-o fac și mai suprarealistă, să facem întâlnirea fix acolo. Doar că atunci când eu ieșeam de pe ușa cabinei, ei ieșeau de pe ușa WC-ului. OK, zic, mă spăl pe mâini și i-oi întâlni în benzinărie ca să vorbim. Zis și făcut. Ies țanțoș din WC, și-mi scapă ochiul la masa mea: nici zână, dar nici laptop. Mă duc în magazin, nici urmă de zână, mă duc la mașină idem. Băi, dar n-are ce să fie, nu poate fi chiar atât de lată! Inclusiv telefonul îl lăsasem pe masă. Inclusiv CHEILE DE LA MAȘINĂ!!! OK, zic, hai la mașină. Canci, nimic! Mașina închisă așa cum o lăsasem. Mă întorc în benzinărie, mă duc pe terasă, mai dau un tur, nimic. OK, zic, o întreb pe vânzătoare, chiar dacă o să par nebun. Și-aici începe show-ul: vorbești engleză? Nu! Franceză? Nu! Italiană, spaniolă, germană, greacă, ceva acolo? Nu! Mă luminez: „По-русски: «Вы видели стоящую там женщину?»”. Aia se uită la mine ca la un nebun și-mi răspunde: „Не” și-apoi completează la modul absolut imbecil: „no problem”. Rămân așa, interzis și când mă-ntorc am crezut c-o iau razna: zâna stătea pe scaun, acolo unde-o lăsasem.

- Ți-ai mai luat ceva? - mă întreabă ea când ajung. 

- Tu ai fost aici?, Am luat-o eu razna? 

- Nu, la WC, dar a fost coadă. 

- Și laptopul meu?

- L-am luat cu mine, împreună cu telefonul, doar nu era să le las aici. 

Vă dau cuvântul meu că nu m-am gândit nicio clipă că ar putea fi și ea la WC. Retardat, deh, ca „șefu las țară!”. În mod evident, între timp băieții ăia plecaseră. Oricum, în mod clar nu i-am mai văzut neam  când căutam eu zâne precum lunaticii. 

Așadar, dragii moșului, ăia care vă recunoașteți în descriere, ați trecut fix pe lângă subsemnatul. Da, eu eram! Și, ca să fie treaba treabă, am fost inclusiv colegi de pipi, v-o confirm cu dialogul dintre voi. Mai aveam să ne încrucișăm jeturile.

Și, ca o completare, dacă m-ați văzut umblând ca zăbăucul lovit de streche prin benzinărie, explicându-i ăleia de la casă până m-au durut mâinile cum e cu doamna pe care-o caut, să știți că de obicei nu sunt așa. Pot chiar mai mult! :)