Secretul consilierei secrete

Scandalul consilierilor secreți ai vicepremierului Anastasiu îmi aruncă în față o cunoștință mai veche, de pe vremea în care abia îmi începusem blogul, anume tovarășa Speranța Munteanu. Pe vremea aceea era expertă în imobiliare, în timp ce acum văd că e expertă în Strategie și restructurare. Aproape că am căzut în bot constatând această adevărată „șaorma cu de toate”.

Las de-o parte faptul că, pe vremea aia, când subsemnatul spunea că piața e nesimțit de supraevaluată, săreau experții gen tovărășica noastră care spuneau că ăștia ca mine sunt conspiraționiști și că ei, studiind ecuațiile complexe după care se ghidează, au ajuns la concluzia că și dacă ar fi să scadă, ar scădea la prețurile din 2006, deci nici vorbă recesiune sau criză. Știți, era perioada în care băsescu spunea că „România refuză să intre în recesiune” și-n care lătrăii pro-ioropieni o frecau în trendul care li se ceruse.

Problema Speranței însă nu este asta. Pe-atunci am văzut-o vorbind și, după ceea ce scotea pe gură, am intuit că are bagaj intelectual destul de redus. Un fel de Guseth a mediului corporatist. De altfel, chiar vă încurajez să vedeți ce scrie pe rețelele de socializare și să-mi spuneți dacă depășește nivelul de clasa a VII-a Z. Curios, am întrebat în stânga și-n dreapta ce-i cu tovarășa asta. Mare lucru n-am aflat. Nimeni nu prea o suporta, dar era numită și, în afară de lingăii de pe lângă ea, care-o pupau în toate pozițiile, ceilalți băgau capu-n pământ și fluierau a pagubă.

Asta până când unul mai revoltat, care oricum părea scârbit de ce se întâmplă în firma aia „cu galoane” m-a tras de mânecă și mi-a spus: „Ai dreptate, e vai de capul ei! La ce să te aștepți? Nema studii, nema cunoștințe”. N-am înțeles ce vrea să spună omul ăla, motiv pentru care, am sărit să o caut la CV. Unde, ce să vezi?

Ca studii superioare, Speranța Munteanu are ... Facultatea de Construcții. Acum să nu fiu înțeles greșit, au fost și sunt numeroși oameni care fac Construcțiile din pasiune, ajungând acolo pentru că asta vor să facă. Însă, facultatea respectivă mai avea un renume pe vremea lui nea Nicu, anume că se intra ușor. Ceaușescu avea nevoie de mulți constructori și de aceea erau foarte multe locuri acolo. Și uite-așa, în timp ce la alte facultăți erau câte 20-30 pe loc, la Construcții nu trebuia decât să te înscrii și să iei peste 5. Ar fi de studiat dacă asta a fost primna facultate la carea  dat doamna în cauză, sau a fost varianta de salvare după ce a încercat de n ori în alte părți. Și de la studiile acestea probabil a devenit „expertă în imobiliare”.

Suplimentar, doamna în cauză adaugă la CV un EMBA la Sheffield University. Care-i diferența dintre MBA și EMBA? MBA-ul e un program full time, pe care-l faci de obicei după facultate și care insistă pe aspectele fundamentale de la A la Z, în timp ce EMBA-ul este un program dedicat executivilor în funcție, un fel de „completare de studii” la seral. Dar mai e un mic amănunt pe care-l relevă CV-ul doamnei. Într-o paranteză spune: „Level1 and Level 2 complete – făra disertație”. Păi ce-a vrut să spună poetul aici? Nimic altceva decât că e un EMBA început și neterminat, dar îmbârligat astfel încât să pară că e OK. Un fel de „instagramabil” din punct de vedere al CV-ului. 

Frumusețea frumuseților este în poziția a treia: „Corporate Restructuring Programme” la Harvard Business School, Boston, USA- Executive Education,(2006). Știți ce este ăsta? E exact stilul de șmecherie tefelisto-useristă. Dacă mai țineți minte, usereii veneau cu CV-uri pompoase, cu studii la Harvard sau la alte universități de prestigiu. Care studii se dovedeau a fi cursuri de câteva ore organizate de universitățile în cauză pentru a mai încasa „una de-un leu” din eliberarea de hârțoage cu sigkla universității către cei veniți din țări bananiere. Chestia asta a tovarășei Speranța, cel mai probabil, a fost o chestie de câteva zile, în urma căreia iei o hârtie pentru participare. De exemplu, acum e un curs similar la Harvard, de doar șase zile, cu numele „Designing and Executing Corporate Revitalization”. Șase zile și ți-ai luat diplomă de Harvard. Nu e mișto? O fi, dar din punct de vedere al CV-ului e absolut irelevant.

Suplimentar, mai menționează două cursuri corporatiste făcute în Franța sub egida PwC. Astea sunt chestii de genul trainingurilor, unde se discută bla-bla-uri și noaptea stai la beție. Deci canci din punctul de vedere al subsemnatului. 

Ăstea sunt studiile tovarășei Speranța. Dacă sunt relevante sau nu, spuneți voi. Însă, când mă gândesc că de o asemenea persoană au depins destinele unora, parcă mă ia cu furnicături pe șira spinării. 

Mai mult, inserarea sa într-o structură a statului român, la recomandarea altui „geniu” al business-ului „Iancu Guda - Banii în mișcare”, mi se pare extrem de dubioasă. Dar, până la urmă, este vorba de pafarismul întregului executiv care apelează la toți „marketații” de pe piață, gen Moise Guran. Hai să fim serioși!