Flash news

Știrea zilei vine din Germania unde AfD a rupt scena politică. Cu 44% în Saxonia-Anhalt, AfD este principala forță politică a Germaniei, restul rămânând niște pigmei penibili(vezi foto). Conservatorii rahatului și ratatului Merz au reușit doar 18.5%, într-un land în care guvernează din 2003, fără întrerupere. Știrea a scurtcircuitat lumea politică europeană întrucât arată iminența întoarcerii sistemelor naționale, în detrimentul trans-europenismului propus de Bruxelles. Și acesta e abia începutul! În cazul în care AfD este lăsat în pace, ar putea reprezenta singura și ultima șansă a Germaniei de a rămâne întreagă. De ce spun asta? Pentru că atitudinea belicoasă a nulității Merz față de conflictul din Ucraina aruncă Germania în război. Cu toate consecințele de rigoare. În cazul în care nu vine o forță politică lucidă în masa de cretini care-a ajuns să guverneze Germania, Republica de la Weimar va fi mic copil pe lângă ceea ce urmează.

Nu în ultimul rând, un semnal de această magnitudine dintr-o mare țară europeană, va reseta inclusiv scena politică de la noi. Înțelegeți de ce Nicu Psihicu vorbea de un „naționalism corect”? Idiotul a fost pus să transmită semnalul de capitulare!

*

La Moscova au sosit cei doi papagali ai lui Trump: Witkoff  și Kushner. Doi idioți, primul total, iar cel de-al doilea și corupt până-n măduva oaselor. Diplomația rusească a dat un semnal de zile mari: i-a așezat pe cei doi lângă coloana romană de la Pompei(o coloană din Pompei, făcută cadou Împăratului Nicolae I al Rusiei, vezi foto). Întâlnirea s-a desfășurat în Salonul Roșu, iar un alt detaliu important e că aici, Putin stătea pe fundal roșu, în timp ce papagalii lui Trump au fost așezați pe un fundal în care negrul coloanelor e preponderent. Prea subtil, totuși, pentru niște ghiolbani cu greieri în călcâie, veniți de peste Ocean și sperând că „rezolvă” ceea ce au dărâmat tot ei, din prostie. Penibil.

*

Iranul a trimis un semnal, de data aceasta mai puțin subtil: a lansat DIRECT o rachetă balistică anti-navă către un portavion nuclear american. S-a întâmplat în Golful Oman, iar IRGC pare că a folosit racheta balistică anti-navă de rază medie Qasem Basir, cu o rază de acțiune de aproximativ 1.200 km.

CENTCOM a lovit, ca represalii, trei petroliere iraniene, iar acum Teheranul l-a avertizat pe Trump că „Toate navele navale americane sunt acum ținte legitime”. Dincolo de aceasta, iranul a lovit la rândul său trei petroliere, păstrând inițiativa.

De ce e important evenimentul? Pentru că, până acum, americanii susțineau că iranienii nu au rachete capabile să atace portavioanele. Ideea e că nici spionajul nu i-a ajutat întrucât, până acum, au ținut portavioanele în mișcare continuă, pentru a nu deveni ținte ale rachetelor iraniene care trag la punct static. Pare că logica s-a schimbat!

Read More

Acel săpun

O amintire care-mi scurge mereu o lacrimă pe obraz. Maria, Maria Săpunăreasa. O vedeam o singură dată pe an. Atât. Suficient însă pentru a-mi rămâne în amintire toată viața. Iar totul se leagă, desigur, de săpun.

Bunică-mea făcea săpun. O singură dată pe an, în aceeași zi. Mai precis sâmbăta, cu două săptămâni înaintea începerii Postului Mare. Acela era momentul nemișcabil. Săpunul? Aici e un dichis mare. Bunică-mea era boieroaică. Fermă și bățoasă. Râdea mama povestindu-mi cum, după ce au venit comuniștii, în perioada crâncenă a anilor 50, îi reproșa bunicului că nu mai e în stare să-i aducă nici măcar săpun din Franța. Atunci nu-mi venea să cred, acum sunt ferm convins că așa era!

Au ajuns în căsuța aia de la țară pentru că au refuzat orice compromis. Le-au confiscat fabrica, le-au confiscat case, le-au confiscat pământuri. Practic totul. Și-au ajuns acolo pentru că nu au suportat ideea de a sta cu altcineva în propria lor casă. Când le-au confiscat prima lor casă, terorizată de faptul că au intrat alții acolo unde era teritoriul ei, bunica l-a pus pe bunicul să dea foc actelor de proprietate pentru că acea casă devenise „spurcată de comunism”. Cred că au fost cele mai facile exproprieri. Plecau din casă înainte de a li se comunica. Și-așa au ajuns la țară, ultima lor casă, una mică, pe care o decoraseră tradițional țărănește și pe care-o țineau ca pe un soi de muzeu viu, un loc pe la care te mai abați la câțiva ani. Aceea le-a devenit reședința până la finalul vieții. 

Aici, spiritul de boieroaică al bunicii i s-a ascuțit. Dădea ordine scurte până și câinelui. Iar când se făcea săpunul, o întreagă armată se punea în mișcare. Nae făcea focul devreme, apoi aduceau tuciul cel mare, iar undeva pe la 7:30 - 8, venea Maria. Invariabil îl beștelea pe Nae că n-a așezat ceva bine, după care se apuca de făcut săpunul. 

Bunica trecea de 2-3 ori pe-acolo, ultima dată la sfârșit. De fiecare dată având observații scurte. Se făcea o grămadă de săpun. Iar ea nu-l folosea decât la spălat rufe. O perioadă aveau și spălătoreasă, o slujnică rămasă agățată de familie. N-a vrut să-i părăsească nici în cele mai rele perioade, sfârșind practic ca membru al familiei. Când a murit servitoarea, bunica și-a dat seama că ar trebui să preia munca pe care o detestase atât de mult și, simțind-o, bunicul i-a cumpărat o mașină de spălat. 

De-aici începe de fapt povestea. La ce folosea săpunul? La spălat rufe. Exclusiv! Nu voia sub nicio formă să folosească altceva. Așa că rădea săpunul și băga totul la acea mașină manuală de spălat. Și uite-așa într-o bună zi, intrat să fac baie după joacă, m-am trezit cu o bucată de săpun de casă lângă mine. Desigur, bunica îmi pusese șamponul meu și săpun de calitate în savonieră, dar m-a fascinant acel săpun pătrat, rudimentar. L-am mirosit și i-am simțit mirosul primar de fum. Mi-a plăcut și m-a fascinat, astfel încât m-am spălat cu el din cap până-n picioare. Nu pot să uit senzația de păr care scârțâie de după clătire. Mi s-a părut ceva extraordinar și nu înțelegeam cum de ceilalți nu se prinseseră încă. 

Și-așa am făcut cea mai mare prostie a vieții: în timpul cinei le-am spus bunicilor cu exuberanța exploratorului ce mare descoperire am făcut și cât de bine m-a spălat săpunul ăla. Și, pe măsură ce depănam experiențele, fața bunicii se întuneca, trecând de la un roșu închis la vinețiu și-apoi la negru. 

- Ce ești tu, mă? Haimana? Cum să te speli cu săpun de rufe, rudimentarule? Asta înveți tu de la noi?

M-a ridicat de la masă și m-a pus să-mi fac iar baie. Când i-am povestit mamei, a pufnit-o râsul: 

- Și tu deștept, mamă? Cum să te-apuci să-i spui „Cucoanei” că te-ai spălat cu săpun de casă? Bine că nu te-a strivit! 

Și-atunci mi-a povestit pățania cu săpunul franțuzesc. 

Doar că acel prim contact m-a marcat. Ajunsese mama să ia săpun de casă de la țară, pretinzând că spală rufele cu el. Din când în când mi-l dădea când făceam baie. Mi-a zis, totuși, să nu abuzez pentru că are o putere prea mare de curățare a părului și-l usucă. Era micul nostru secret. Dacă ar fi aflat bunica, ar fi fost jale. Nici nu-mi imaginez ce-ar fi putut ieși! 

Când a murit bunica, făcutul săpunului a rămas ultima tradiție a curții. Nu știu de ce, dar așa a rămas. În fiecare an, mama avea grijă să ajungă la țară sâmbăta, cu două săptămâni înainte de Post, pentru a pune „mecanismul” în mișcare. Niciodată n-am înțeles de ce. 

Asta s-a repetat până când a murit și Maria. Și de-atunci s-a lăsat tăcerea.

Ultimul codru de săpun l-am luat, tremurând, din pod de la țară. Știam că de-acolo se va sfârși experiența. La fiecare baie miroseam intens acel „miros primar” de fum. Iar când a mai rămas puțin, l-am uscat și l-am pus într-o punguliță. Ultimul meu săpun de la bunica. 

De-atunci n-am mai simțit acel miros. Aproape îl uitasem. Când, acum vreun an, răscolind printr-un dulap vechi, am dat de-o punguță cu un praf alb-verzui în ea! Era ceea ce rămăsese din ultima mea bucată de săpun, iar emoția a fost atât de puternică încât lacrimile n-au mai putut fi oprite. Am încercat să miros, dar se evaporase toată esența. Rămăsese doar praful, acea atât de fragilă „structură osoasă” a săpunului. Mi-au revenit în memorie toți: mama, tata, bunicul, bunica, Maria Săpunăreasa, Nae și toți ceilalți. Bucățica aceea de săpun mi-i aliniase pe toți aievea. „Oare te-ai supăra, bunico, dacă ai afla că mă spălam cu săpun de casă?” - m-am trezit întrebând-o, răspunsul venindu-mi automat pe limbă sub forma replicii favorite a bunicului: „Hai, lasă, că și furtunile se potolesc mai repede!”.

Aici s-ar termina totul. Dar nu se termină pentru că uneori bolta lumii se cutremură și face ca evenimentele să ia o întorsătură absolut nebună. Când în vara asta tot planul mi s-a dat peste cap, întrucât s-a îmbolnăvit Donizetti, a trebuit să-mi refac traseul. Și uite-așa m-a purtat drumul în Stambul, ca haltă de tranzit. Și ce poți face doar într-o singură zi acolo? Parcă viața e pustie dacă nu să te iei la harță cu negustorii în Bazar. N-are farmec până când vreunul, exasperat de insistența cu care negociezi, nu te face evreu! Pentru ca, la final, să pufnim amândoi în râs și s-o sfârșim la un ceai. Ce poate fi mai frumos decât să simți spiritul ăla comercial pulsând la frecvențe nebune? Asta în timp ce pe Zână o vrăjește din nou Jimmy, umplându-i tolba cu bijuterii nenegociate. Nu mă abat acum, o să vă spun altă dată și povestea lui Jimmy.

Ei bine, obosit de-atâta bănănăială fără sens, m-am trezit undeva pe lângă havuz în fața unui magazin, N-o să credeți, ochii mi-au ieșit din orbite fix ca-n desenele animate! Coșuri mari împletite pline cu săpun. Măi, să fie!, îmi zic emoționat. Și mă apropii tremurând de primul coș expus afară. Am luat bucata de săpun în mână. Tremuram. Simțeam o teamă copleșitoare ca nu cumva să mă dezamăgească. L-am pus la nas și-am închis ochii, iar atunci, la primul miros, nu știu cum s-a făcut, dar am văzut zâmbetul bunicii. M-au bușit lacrimile! Acel miros, acel săpun, de parcă întreg ritualul s-ar fi reluat acum, peste timp. 

L-am întrebat pe om cât face săpunul. Văzându-mă mi-a spus ceva care m-a făcut aproape să mă prăbușesc: „It's free for you!”. Nu, prietene, asta nu se poate întâmpla! Și uite-așa, am luat vreo trei bucăți de săpun de-acela, care m-au urmat în restul călătoriei. 

Și uite-așa, din nou, l-am spuat pe Costel, i-am spus tărășenia și, la primul Istanbul al său, mi-a luat un coș. Comentariul? Strict și profesionist: „De ce nu mi-ați spus, șefu', păi nu face nevastă-mea în fiecare an la țară? Vă dau eu cât vreți. Și-l face așa cum se face, cu leșie!”.

Ați vrea să vă spun de ce mi-am amintit acum de săpunul acela? Hmm. Să mă ierți, bunico!

Read More

O ceartă întro fanilie rusească

E fabulos! 

În 2019, în Sankt Petersburg, pianista Polina Fradkina și-a înregistrat familia certându-se pe teme de muzică clasică. O dezbatere pasionantă și, în același timp, pasională, care stârnește deliciul oricui. N-ai cum să zâmbești și, în același timp, n-ai cum să nu fii cuprins de respect atunci când observi un astfel de fenomen.

Și, în același timp, n-ai cum să nu te întrebi ce școală au făcut oamenii aceștia la vremea lor. 90% dintre cei care privesc clipul nu au habar despre ce se discută acolo. Încă o dovadă despre căderea, superficialitatea în care ne-am scufundat și despre prostia care ne înghite.

Clipul a circulat prin spațiul rusesc, dar abia săptămâna trecută a ieșit la lumină subtitrat în engleză, viralizându-se natural.

Faceți comparație cu subiectele de scandal din zonele pe care le cunoașteți!

 

Read More

Cât de mare e frauda în conflictul ucrainean?

Zilele acestea a izbucnit un scandal care-l are în centru pe fostul ministru al apărării din Estonia. Hanno Pevkur, pe numele său, a plătit în avans unei firme italiene(Datasel S.R.L.) 70 milioane de dolari pentru a cumpăra muniție pentru Ucraina. Firma a dispărut de pe firmament, mai târziu dovedindu-se că aparține unui „investitor” indian, iar banii s-au evaporat la fel de repede pe cât intraseră. Totul s-a lăsat cu un scandal în urma căruia ministrul estonian și-a anunțat demisia. 

Până aici e OK. Știind-o pe Kaja Kalles n-ai pretenție ca și ceilalți ca ea să fie mult mai mintoși. Doar că povestea e alta! Aceasta nu e o fraudă oarecare, ci e modul prin intermediul căruia se sifoneză banii pentru Ucraina. În realitate, fondurile alocate Ucrainei ajung, în general, în astfel de scheme de fraudă. De aceea doar o parte din banii alocați Ucrainei se întorc sub formă de arme și muniții. Faptul că, în general, nu-s probleme de aprovizionare ale armatei ucrainene nu înseamnă că nu se fură imens acolo ci, din contră, arată muntele de bani care se bagă în schema de fraudă. Hai să facem o recapitulare a cazurilor care au făcut prima pagină a ziarelor!

În primele luni de la începerea Operațiunii Speciale din Ucraina, Ministerul Apărării a plătit sute de milioane de dolari în avans către intermediari privați din țări NATO sau din Orientul Mijlociu. Companiile promiteau să achiziționeze stocuri vechi de muniție de tip sovietic de pe piața neagră sau din țări terțe. Extrem de multe companii s-au dovedit a fi unele de tip „shell”, care au încasat banii, dar nu au livrat nimic. Acesta a fost scandalul „contractelor internaționale eșuate” și a păpat aproape 1 miliard $!

Un alt caz celebru care s-a lăsat cu demisia ministrului apărării de la acea vreme, Oleksii Reznikov, a fost cel în care Ministerul Apărării din Ucraina a cumpărat haine de iarnă pentru soldați în valoare de peste 30 de milioane de dolari de la firma turcească Vector Avia. O firmă necunoscută, abia fondată.  Ulterior s-a descoperit că printre proprietarii firmei turcești se afla nepotul unui deputat din partidul de guvernământ. Prețul jachetelor s-a triplat pe drumul din Turcia spre Ucraina, prin schimbarea facturilor la vamă, iar hainele livrate au fost unele de vară, complet necorespunzătoare pentru condițiile de iarnă de pe front!

Un alt caz școală a fost cel al unei firme fantomă, proaspăt creată și fără nicio bază de producție sau experiență anterioară, care a obținut 5 contracte majore cu Ministerul Apărării din Ucraina pentru aprovizionarea frontului cu mine și muniție de artilerie în valoare de aproximativ 200 de milioane de euro. Firma a primit un avans de 70 milioane EUR pentru care au furnizat o muniție absolut neconformă, cu risc ridicat de explozie la manipulare. Câți ucraineni or fi murit ca urmare a manipulării acestor muniții neconforme nu se mai spune, dar peste 70 milioane EUR au zburat în ... raiuri fiscale.

Cazul cel mai cunoscut presei este cel al „Arsenalului din Liov”. În august 2022, Ministerul Apărării din Ucraina a semnat un contract de aprovizonare cu firma locală Lviv Arsenal.  Banii(circa 1,5 miliarde de hrivne sau 40 mil. USD) au fost plătiți integral în avans. Lviv Arsenal a transferat ulterior fondurile către o firmă intermediară străină, înregistrată în Slovacia(Sevitech), care la rândul ei trebuia să cumpere armamentul de la un producător din Croația.  Intermediarul nu a livrat nicio singură bucată de muniție, iar banii s-au scurs prin conturi offshore. În ianuarie 2024, SBU a reținut mai mulți oficiali înalți din Ministerul Apărării și directori ai firmei, fix atunci când încercau să părăsească țara. Probabil ăștia nu învățaseră legea împărțirii!

Acestea însă sunt cazurile minore, care au reușit să intre în colimatorul public ca efect al certurilor dintre mafioți. Aveți idee însă ce se află în spatele „contractelor secretizate” de la noi? Și a altora asemenea? Aveți idee ce se află în spatele miliardelor pompate de la nivelul UE și ce mafie adapă ele? 

Când va pica „mitologia Ucraina” vă veți cruci ce mizerie va ieși la iveală. N-o să vă vină să credeți! Și nici atunci nu veți avea o imagine clară și întreagă a întregii corupții. Ceea ce e în Ucraina e ceva de coșmar și, pentru a bloca investigațiile, nu m-ar mira dacă cei care acum sunt anti-ruși, ar întoarce armele, declarându-se „trădați de Occident”!

Read More

Garden Gnome Update

În urmă cu nu foarte mult timp, să fi fost vreo două luni și ceva, Piticul Porno de la Kiev a început show-ul terorist de lovituri în interiorul Rusiei. Ba o rafinărie, ba un bloc de locuințe, ba o fabrică, ba, când se plictisea, un vapor pe Marea Neagră. Apoi, după ce și-au reglat rușii antiaeriana și s-a fâșâit totul, piticul a găsit altă nișă: depozitele comerciale. Cu ce-or fi greșit ăia de la Wildberries, nu știu. Dar ceea ce e cert e că i-a făcut muci zănaticul de la Kiev. O simplă firmă de comerț, e drept, cea mai mare din Rusia. Dar nu făcea altceva decât activitate standard de na-ți-o ție dă-mi-o mie. Un rahat, la adaos minim, din care câștigi strict la volum.

Sper că n-ați uitat cum, la fiecare coloană spectaculoasă de fum, căcații de pe-aici simțeau o satisfacție până la umezeală, de parcă ar fi câștigat la loto. Frățioare, era jale. „I-au terminat pe ruși!”, „Sar rafinăriile și benzinăriile în aer!”, „Putin nu mai are mult” s.a.m.d.

Cât de idiot să fii? Să-l ai pe unu ca Putin la Kremlin e aur, nu altceva. După ce intrase în coasta lor ca-n brânză, fiind cu toată armata pe centura Kievului, a fost de acord să părăsească pozițiile doar pentru promisiunea devianților că vor respecta „Acordurile de la Minsk”. Acordurile de la Minsk, ați uitat? Ce prevedeau ălea? Că nu mai omoară la ruși în Donbas, că nu le mai dau foc de vii, așa cum au făcut la Odesa! Pe ăstea nu le-ați mai văzut! 

Totuși, mă întreb așa, cât de prost trebuie să fii tu, Putin, să te încrezi într-o gașcă de naziști drogați al căror task este strict distrugerea ucrainenilor. Stați, că nu v-ați prins nici de-asta! Cum nu v-ați prins nici de numărul de morți. Eu am spus că a trecut de două milioane. Acum au recunoscut și ei că le mor în medie 30 000 de soldați pe lună. Faceți calculul, ca la școală: 30 000 soldați * 12 luni * 4 ani = 1 440 000 morți. ASTA CE RECUNOSC EI ACUM! Acum, când sunt disperați să mai trimită 300 000 de oameni pe front. Pentru că nu mai au carne de tun!

Dar să revenim. Piticul Porno a primit jucării noi de la englezi și, precum un maimuțoi drogat, în isteria supradozei de heroină, a spus că-n 40 de zile îi face muci pe ruși. Și s-a apucat maimuța să arunce cu bombardeaua. A făcut ceva spectacol, după care ... stop joc. Și după stop joc, a ieșit Ivan din casă.

De mai bine de o lună de zile papagalilor li s-a tăiat accesul la Marea Neagră. Canci porturi, canci vapoare, canci depozite, canci infrastructură. Apoi le-au ras toate rafinăriile. Le-au ras toate depozitele în care ucrainenii oricum, pe lângă bunuri de larg consum, mai țineau și oarece arme sau muniții, că așa e-n sportul ăsta: îi folosești pe proști drept scuturi umane. Le-au bombardat depozitele de muniții, le-au dezafectat trenuri, le-au făcut praf o grămadă de infrastructură. 

De mai bine de o săptămână rușii trag continuu cu rachete. Fără întrerupere. Probabil cu rachetele ălea care le lipsesc din cauză că nu mai au bani să continue războiul, după cum ziceau papagalii. Te și întrebi de unde naiba atâtea rachete, că tocmai ce se terminaseră! 

Și-acum ce credeți? A ieșit piticul din sevraj și-a declarat „că rușii ie nașpa, că toată lumea e în concediu și că ei de ce nu mai iea pauză”(sic!)! Păi, bre, pornache, bre, imbecilule, păi cine a început, jigodie? Nu voi aruncați pe civili cu ce apucați? Nu voi ați făcut toată nebunia? Bă, totuși, cât de prost l-ai crezut pe Putin? Ce-ai zis, că stă așa, ca prostu', să-l păcăliți tu și trupa ta de degenerați din Europa, alături de ramoliții de peste Ocean. Băi, idiotule, păi dacă pleacă Putin, de venit în locul lui vin ăia care dau benzină pe voi și vă dau foc, cretinule!

Ceea ce e totuși amuzant este că pe la TV-urile noastre generalii de căcat ai patriei(transformați în comentatori de orice) tocmai ce ne țin predici despre cum pierde Rusia. L-ați văzut pe securistul ăla gras, ci barbișon, de ai impresia că explodează? Al dracu' furajat, nu doar că mănâncă căcat, dar îl și graseiază și pleoscăie de plăcere. Că de ăilalți nu vă mai zic nimic. Doar îi vede toată lumea cum, zi de zi, spun exclusiv prostii și bazaconii. Vă dați seama că dacă am fi avut vreun război, ăștia ar fi comandat și, peste ei toți, Ciucă, exact ca moțul la căcat? Pe mine imaginea asta mă înfioară!

Gata. Atât vă mai spun: Banderol are o iterație nouă nouță(în scurt timp apare fuziunea absolută dintre dronă și racheta de croazieră), ultimele drone Geran se întorc brusc, pe aceeasi traiectorie de pe care au venit, exact ca OZN-urile, iar sistemul de război electronic Volna a trecut în producție de serie. În timpul ăsta, ca să-și apere amarurile de baze din Iordania, americanii au tras 100 de Patriot-uri împotriva a 10-12 rachetelor iraniene. Degeaba, tot i-au crâmpoțit ăia! 

Hai, că vă mai povestesc și altă dată. Deocamdată, după modelul „ne-am răzgândit cu Nicu Down”, ar cam fi cazul să facem și noi o oră de ură împotriva tiranului de Putin care-a transformat rachetele în duș pentru banderiști. Și-n timpul ăsta, cică ăia de la SBU anunță că rachetele Zirkon sunt cam de doi bani. Așa e, mi-a spus și mie baba aia care le dă jos cu borcanele de murături!

Read More

Începutul sfârșitului recorder

Văd că multă lume e agitată. Că ce vor ăia de la recorder? Că de ce acum? Că ce se urmărește? Doar că nimeni nu-și pune întrebarea de bază: Cine e recorder? Răspunsul e simplu: niște unii care fac propagandă și care sunt din ce în ce mai irelevanți.

Păduchelnița asta este una din lungul șir al așa-ziselor instituții independente de „investigare”. Căcat. Le știm pe toate, le-am documentat la timpul lor. Ați uitat de „Rise Project” și restul ciupercilor otrăvite care au crescut pe lângă ei? Toți sprijinindu-se pe același lucru: rețeaua. Care rețea? A lui Soros, a UE și a restului agitatorilor profesioniști finanțați de fonduri norvegiene, suedeze, olandeze s.a.m.d. Din acest punct de vedere, recorder e tot o cocină gen „Rise Project”, doar că dotată cu camere video.

Ceea ce vreau să le transmit celor care se agită în privința mișcărilor făcute de respectiva caricatură jurnalistică este că agitarea e în van: indivizii sunt deja irelevanți. În ciuda „împingerii” de care a beneficiat materialul cu Pahonțu, nu a avut tracțiune. Zero! Ori că l-au urcat pe youtube, ori că l-ar fi difuzat într-o sală goală de cinema, tot atâta audiență ar fi avut. 

M-am uitat pe toate analiticele posibile. Verdictul e clar: e jale la tefeleii ăștia! Li s-a dus vremea. Și, dacă e să ne raportăm la fenomen, ar trebui să înțelegem că ei au exact aceeași traiectorie pe care o au toate cocinele de tipul ăsta. Mai țineți minte când ridica Rise Project oile în stradă? La fel a ridicat și recorder idioții. Doar că acum, canci. De ce? Pentru că nu mai sunt relevanți! S-au plictisit până și tefeleii de șabloanele lor prăfuite.

Sunt intrați în manierism. Ca toți politrucii proști, sunt șablonarzi, aplică aceeași rețetă pe care le-a dat-o taica „Departamentul de Stat” via diverși viermi. O strategie care inițial prinde, după care se ofilește. Schema asta e precum lăutarul care lansează un șlagăr. Dacă rămâne la ăla toată viața, nu-l mai ascultă decât bețivul când e intrat în comă.

Ca să nu mai vorbim de faptul că Pahonțu e un non-subiect. Dacă vorbești de nea Gigel de la strunguri sau de Pahonțu, audiența e cam pe-acolo. De ce? Pentru că Pahonțu a știut să se mențină în penumbră, să pară irelevant. N-a dat interviuri, nu s-a înfipt în subiect ca zambila-n brânză. A știut să stea în spate mai bine decât toți ceilalți care s-au perindat pe la diverse „serviciuri”. Și și-a jucat bine rolul. Astfel încât acum, oricât ar încerca nulitățile gen Coldea sau Guiță să-l atace, nu prea se lipește. De ce? Pentru că a știut să se lustruiască-n umbră. Oricum, să-l acuzi pe Pahonțu c-a fost securist e ca și cum l-ai fi acuzat pe Al Capone că pe la începutul carierei sale nu avea veniturile declarate la fisc. 

Revenind la cocina aia media, chestiunea pe care trebuie să o înțelegeți este că SUNT IRELEVANȚI. De-aici le vine disperarea. Au încercat să-și re-radicalizeze bula, dar n-au reușit mai nimic. S-a dus și vremea javrelor ăstora!

Read More

Referendum ați spus?

Ceea ce s-a întâmplat în Islanda e mai grav decât știrea seacă privind picarea referendumului de aderare la UE. Puțini înțeleg subtilitatea momentului. Și, mult mai puțini au idee că acum a fost a doua oară când Islanda a dat cu flit Uniunii Europene. 

12 martie 2015 Așa-i că ați uitat? În acea zi, ministrul de externe al Islandei, Gunnar Bragi Sveinsson, a trimis o scrisoare oficială Consiliului UE și Comisiei Europene prin care anunța retragerea oficială a candidaturii. Contextul retragerii a fost generat de criza financiară, care amenința să arunce Islanda într-o hiperîndatorare din care n-ar mai fi ieșit niciodată. 

Culmea, în 2009, Islanda ceruse aderarea la UE, ca protecție la criza subprime. În perioada 2008–2011(după prăbușirea băncii Icesave), populația Islandei a respins masiv prin două referendumuri acordarea de garanții de stat pentru rambursarea miliardelor de euro către guvernele și clienții din Marea Britanie și Olanda.

Islanda ceruse aderarea la UE pentru a trece mai ușor prin criza economică, dar s-a trezit într-o încrengătură de interese care urmăreau satisfacerea imediată a greilor Europei, cu toate că Islanda nu era vinovată cu nimic. Așa au venit propunerile aberante, prin care li se creea islandezilor să garanteze scamatoriile financiare făcute pe spatele lor. 

Pe scurt, e vorba de o bancă privată care atrăsese economii ace multor cetățeni din Marea Britanie și Olanda. În contextul cutremurului economic început în 2008, banca nu a mai putut să-și onoreze obligațiile, iar Anglia și Olanda au insistat ca statul islandez să garanteze depozitele cetățenilor străini. Președintele Islandei a refuzat să semneze, iar cetățenii, prin referendum, au respins de două ori ceea ce li se cerea. Și uite că n-au pățit nimic. Mai mult, în ianuarie 2013, Curtea AELS a dat dreptate Islandei, stabilind că statul nu avea nicio obligație legală de a garanta depozitele bancare private. În cele din urmă, datoriile au fost acoperite aproape integral din lichidarea activelor băncii Landsbanki, fără să împovăreze populația.

Episodul i-a făcut pe islandezi să privească cu lehamite Uniunea Europeană și, iată, în 2015 au abandonat procesul de aderare. Poate vă mai amintiți că principala „pedeapsă” aplicată Islandei pentru negarantarea datoriilor băncii a fost părăsirea insulei de către ... McDonalds. De-atunci, unul dintre ultimii burgeri cumpărați de la restaurantul american, alături de cartofii prăjiți de rigoare, stau în vitrina unui hotel și pot fi admirați printr-o cameră web. Meniul arată acum aproape identic cu unul proaspăt cumpărat(vezi imaginea). Ca să înțelegeți ce plastice de calitate băgați în voi! Și ca să aveți răspunsul la întrebarea dacă „penalizarea” le-a făcut rău sau bine.

Episodul de-acum vine după ce partidul de la conducerea Islandei s-a gândit că ar fi mai bine să adere la UE. Nu știu prin ce mașinațiuni au fost agățați, astfel încât s-a declanșat un nou referendum de aderare. De data aceasta UE a intrat cu bocancii, cam ca la alegerile noastre. Atât de violent s-au băgat încât au stârnit lehamitea inclusiv a susținătorilor. Chiar și așa, referendumul a picat, UE împiedicându-se, din nou, de buturuga mică. Iar acum e mai grav ca oricând.

Islandezii au votat în deplină cunoștință de cauză, votul lor fiind justificat de propriile interese. Dar, dincolo de politicile de pescuit și alte controverse, mulți dintre cei care s-au opus au făcut-o deoarece consideră că UE nu e un organism care aduce bunăstare ci, din contră, sărăcește țara, precum un parazit. 

Islanda este acum imaginea pierderii de încredere a UE. Motiv pentru care artificiala construcție cu sediul la Bruxelles e din ce în ce mai șifonată într-atât încât chiar și cei care încă-i ascultă vrăjiți cântecul de sirenă, au început deja să conștientizeze că „prințesa e cam, surdă, știrbă și chioară”. 

Acesta e semnalul pe care Islanda îl dă, cu hotărâre, pentru a doua oară. Și, după cum vedeți, nu pățesc nimic. Pentru că întotdeauna așa e atunci când ești demn: îți spui ferm opinia și adversarul tău te respectă. Când te comporți slugarnic, așa cum o fac retardații noștri, nu doar că ajungi să faci nefăcute, dar ăla care ți-a ajuns stăpân(pentru că tu l-ai pus!), te mai și detestă! 

Read More

Front Update

Episod din ciclul „Ucraina stat terorist”. Cu toate că e interzis să te ascunzi în spatele civililor, armata Ucrainei o face fără nicio jenă. Doar pentru ei, în războiul ăsta, regula e că nu există nicio regulă. Așa că nu s-au limitat doar la a pune lansatoare de rachete în spații rezidențiale, a masca centrele de comandă în hoteluri, școli sau alte obiective civile, ci s-au dedat inclusiv la crima supremă: amplasarea depozitelor de muniție în proximitatea spațiilor rezidențiale. Asta deja e crimă cu premeditare.

Efectul nu s-a lăsat așteptat. Ieri seară, o singură dronă Geran a fost direcționată spre un astfel de depozit de muniții din Kiev(mă rog, lodcația precisă e satul Milaya). Nu unul oarecare, ci un mega-depozit în care ucrainenii înghesuiseră ultimele stocuri de provizii antiaeriene(inclusiv Patriot) primite de la păpușarii lor din vest. 

Rezultatele nu s-au lăsat așteptate. A izbucnit efectiv o reacție în lanț, rachete au început să zboare haotic, timp în care o ciupercă de foc, similară celor nucleare, se ridica pe cer. 27 de civili morți și 41 de răniți la prima strigare. Probabil sunt mult mai mulți. Dincolo de lovitura rusă asta e o crimă de război: să te ascunzi în spatele civililor e o ticăloșie mult mai mare decât s-ar putea imagina. Imaginea care însoțește articolul arată limpede ce-a mai rămas din acea zonă.

Pare că Zelensky a fost prins cu mâța-n sac și acum vrea să scape. Cum? Împingând răspunderea către subalterni. A declanșat o investigație pentru a se stabili vinovăția. E clar că-i e frică. Ăsta e caz de Curtea Penala Internațională. Acum nu, dar pe viitor sigur. Și el știe asta, motiv pentru care, asemeni unui criminal cu sânge rece, își construiește alibiul.

Populația civilă din Kiev a înțeles mesajul, motiv pentru care ieșirile din capitala Ucrainei sunt realmente blocate. Lumea caută să iasă, să fugă de-acolo cât mai departe întrucât nu a mai existat o singură zi fără alarme, fără fuga în metrou, fără întins cortul sau sacul de dormit pe ciment. E un coșmar. 

Că Rusia nu se mai joacă e o constatare. Occidentalii au trimis la teste ultimele rachete Patriot să vadă dacă sunt capabile să intercepteze rachetele rusești. În condițiile în care n-au fost capabile să vâneze dronele ălea amărâte de primă generație, la ce anume să te aștepți acum? Rusia lovește cu drone supersonice, rachete Iskander, Zirkon și Kinjal. Intră din ce în ce mai mult cu aviația în interiorul Ucrainei. Și demonstrează combatanților NATO că jocul s-a sfârșit.

Porturile de la Marea Neagră au fost terminate. Vapoarele scufundate cu o cerbicie pe care oficialii NATO n-o credeau realizabilă. În fapt erau ferm convinși că rușii sunt niște proști care nu se prind că, sub aparența transportului de chiloți, se transportă armament pentru a lovi interiorul Rusiei. La fel și în ceea ce privește centrele de comandă. Cât de prost să fii să-ți faci centru de comandă pe locul unior foste centre ale URSS(că doar n-o fi construit ceva Ucraina!) și să ai impresia că vei scăpa?

Iată, e o lună de când Ucraina nu mai are acces la Marea Neagră. Cerealele care țineau în picioare mașinăria de război probabil vor invada iar piața românească întrucât doar aici li se mai dă voie să-și facă de cap. În Polonia au interzis, în Slovacia e stop joc și chiar în Ungaria se mențin restricțiile. 

Au vrut să evadeze pe Dunăre, doar că aici rușii au bombardat cu aceeași strășnicie. Și o fac în continuare, vânând orice navă care transportă arme. Aici e o problemă pe care noi trebuie să ne-o rezolvăm: România a rămas SINGURUL culoar de tranzit, ultimul prost, numai bun de „Acarul Păun”. De ce? Pentru că doar aici sunt papițoi slugarnici care amenință securitatea țării în numele idealului ucraineano-occidental. Doar aici au mai rămas cozi de topor trădătoare, învârtitoare de bani negri din agoniseala românilor. Iar românii sunt puși cu capul pe tocătorul de taxe, impozite și venituri diminuate.

În trecut Zelensky spunea că nu poate face pace cu Rusia deoarece Rusia nu înțelege că trebuie să se retragă din estul Ucrainei și din Crimeea. Acum, același Zelensky, plânge cu lacrimi de crocodil că Rusia nu e de încredere și nu se poate semna un tratat cu ei deoarece „nu înțeleg să rămână pe liniile actuale”. Ce-ai făcut, Bobitz? Iar ai sucit-o din gâtul palmei? Păi uitași de Crimeea? Uitași de Donbas? Ăstea cui le lași?

CIA și Vaticanul au încercat din nou să-i păcălească iar pe ruși, punându-le în față un tratat de încetare a focului pe liniile actuale. De-aici disperarea piticului porno de la Kiev. Putin n-a acceptat. De fapt a refuzat să se vadă cu vreunul dintre trimișii cu steagul alb. În van a încercat Ratcliffe să ajungă la Kremlin întrucât acolo nici portarul n-a fost interesat să-l cunoască. Iar după ce șobolanul american a plecat, atacurile Rusiei au fost și mai crâncene.

Cu toate că e îndobitocită de mașina de propagandă, populația Ucrainei începe să înțeleagă situația. Ieri, la Termopil, a avut loc un  incident grav, filmat și răspândit pe rețelele sociale. Gorilele lui Zelensky veniseră la „recrutat cu forța de pe stradă”. S-a umplut netul cu clipuri în care bărbații sunt efectiv răpiți de „forțele de recrutare”, în ciuda protestelor familiilor sau vecinilor. La Termopil s-a întors pe dos situația. Oamenii au înconjurat mașina recrutorilor, i-au spart geamurile, i-au scos afară pe ticăloși, bătându-i măr. După care a început o răzmeriță. S-a declanșat alarma și au fost nevoiți să aducă forțe de poliție suplimentare pentru a răspândi oamenii furioși.  Regimul se clatină!

Un prizonier ucrainean a refuzat să plece din Rusia. Întrebat de ruși de ce nu vrea să plece a spus că ceilalți au făcut o greșeală teribilă: cu toate că în detenția lor rusească au înțeles care-i problema și cât de fals e războiul din Ucraina, în mod sigur, când vor ajunge acolo, le va fi spălat creierul și vor fi din nou trimiși să lupte împotriva Rusiei. Și vor muri degeaba. Ucrainean. 

Acum nu mai e vorba despre război, ci despre scalare. Rusia produce la foc continuu. A internalizat producția, a automatizat liniile, iar totul merge uns. Reușește să producă mai mult decât tot Occidentul împreună. De fapt, la nivel mondial, doar China reușește să țină pasul. Și mai e ceva: armata rusă are meciuri în picioare. Patru ani de luptat la baionetă contra întregului NATO. Patru ani de contrat arsenalul cel mai avansat pe care putea să-l pună NATO la dispoziție. Totul s-a dovedit un foc de artificii. Arme proaste de care rămâne doar marketingul. Când le pui efectiv pe front constați că sunt catastrofale. Tunuri care trag zece proiectile și trebuie oprite, tancuri care se împotmolesc în noroi și au nevoie de triplul orelor de lucru pentru servicii de mentenanță. 

Ucraina a fost un război moștenit, din care Trump n-a avut curaj să iasă. Acum se crede erou și reintră. Fix ca prostul! Mă rog, în realitate SUA n-a fost niciodată ieșită. 

Dar nimic nu mai poate schimba ceea ce se întâmplă acolo. BumBum-ul e mare și deja se vede. Iarna va fi crâncenă! Nu mai există centrale, nu mai există depozite de combustibil și nici măcar nu mai există logistică pentru mărfurile de primă necesitate. Piticul Porno a declanșat războiul depozitelor și s-a trezit cu toată infrastructura logistică pusă la pământ. Winter is coming!

Read More

Fitzu' Doi Ânapoi

Ah, am auzit cu stupoare că-ți pute Nicu Psihicu. Cică n-ar mai fi bun. A dezamăgit. Sau a trădat. N-am înțeles prea bine întrucât e greu să fiu atât de dezarticulat precum ești tu, tefeleule. Mi-e greu să mă îndoi precum un limax: azi cu capu-n sus, mâine cu el în jos, de fiecare dată pretinzând că aia e poziția normală, pro-ioropiană.

Te văd cam cocârjat și nervos CeTePeule! Negruțiule, ai ajuns atât de penibil încât te produci pe LinkedIn. Tapalabă, Pantazi, Prelipcene, Pândare, ce e, bă, cu voi? De ce sunteți, băi, nervoși? Ce-aveți, frate cu toții, hohotiți nervos cu lacrimi de foc. Aveți o isterie, așa cum are curva semi-beată și semi-drogată, constatând că iar i-a luat peștele toți banii. Și vă jurați c-o să vă răzbunați exact ca ea: de mâine o să-ncepeți s-o luați pe toată-n gură, s-o atacați de la rădăcină și să-nghițiți cu nesaț. Corupția, desigur. Sau ștromeleagul ei, depinde cine plătește. 

Deh, tefeleilor, ar fi trebuit să învățați că-n viața voastră amarnică e exact ca pe centură: întotdeauna voi sunteți de partea cealaltă a sulii. Și indiferent cât de jegoasă e, trebuie să mimați plăcerea, dezmierdând-o cu nesaț.

V-am mai înjurat, aș face-o din nou, dar mi-e atât de scârbă de voi încât îmi imaginez scenarii care mai de care mai scabroase, în care voi, jigodiilor, sunteți eroii principali. Cum, bă, vomelor, cum nu mai e bun Nicu Psihicu? Nu v-a scăpat de ruși, pomanagiilor? Nu v-a umplut buzunarele ca să-i cântați? Nu v-a scuipat bancnota pe frunte așa cum i-o lipea Pinalti lu' Axinte? Ce s-a întâmplat de-atunci până acum? Mai nimic, doar o prăbușire a țării în groapa cu căcat. Instrumentată de eroii voștri: Nicu și Bolo. Doi proști penibili care dau în gropi.

Acum sugerați că doar Nicu e de vină. Și nu că e prost, Doamne Ferește!, doar e Ozempic, pardon olimpic. Cică ar fi doar ticălos. A dezamăgit. A fost cumpărat de pesedeu. Dar când pupați în cur pesedeul ați uitat? Când devenise Marceluș dezirabil, ați uitat? Când vă strâmbați până la rictus și dincolo de el că vă fură Putin țara, ați uitat? Stai, că tocmai ce v-ați amintit că CCR-ul e egal pesedeu. Și că pesedeul a furat și alegerile. Că voi v-ați opus!

Ah, dragii mei viermi! Ah, împuțiților, nu vă mai tace fleanca aia? Ah, cum de vă mai rabdă pământul? Jigodiilor, să vă fac o dezvăluire: m-ați adus într-un asemenea hal de frustrare încât, dacă aș auzi că Putin vrea să dea cu bomba atomică peste noi, aș fi de acord să-i plătesc eu cât face. Știu că mor alături de voi, dar cel puțin se curăța naiba locul de infecția pe care ați provocat-o. 

Hai, Frițu doi ânapoi, căca-m-aș pe ochii voștri de viermi spurcați! 

Putine, zi-ne bre odată cât face bombardeaua aia, că dacă promiți dezinfecție, s-ar putea să-ți dea românii dublu! Și dacă ne mai promiți și că-l prinzi pe Fritzu' primar, cred că îți plătim de trei ori arsenalul tău actual. Și ne mai băgăm și calfe să modelăm bombardele, dacă ne garantezi destinația. Și asta doar de plăcerea de a-i vedea p-ăștia spectre!

P.S. 1 Căcaților, e un pamflet, bă. „Panflet”, pe limba voastră „dezalfabetizată”, vedea-v-aș umbra pe gard!

P.S. 2 Sper că n-ați fugit după fentă. Sunt înțeleși. Gândacul de Fritz trebuie urcat în sondaje, jucând rolul de victimă. Așa e ordinul pe unitate, să ajungă președinte. De-aia e victimizat. Iar rahatul olimpic știe schema. Nu fiți proști!

Read More

Ratcliffe

Au sărit toți cretinacii să-mi dea la gioale cum că de ce spun aia cu atacatul UK-ului, că fabulez s.a.m.d. Că de unde am eu informații despre ce s-a discutat acolo? Deh, adevărul doare. Și de multe ori e mai dur decât conspirația. Deh, așa e când știi unde să te uiți și de unde să-ți culegi informațiile.

Și-acum câteva elemente. N-au trecut nici 24 de ore de la postarea mea și englezilor li s-a recomandat să-și facă provizii. Papagalul ăla de premier continuă să mute la Manchester documente și alte chestii(inclusiv mobilier!). Iar Charles(da, știu, e tradițională șederea sa la Balmoral) nu se mai dă adus de-acolo. Chiar și William și Kate sunt „în vacanță” mai la nord de Londra, oficial , pe domeniul Sandringham.

În ceea ce privește discuția despre Iran, aceasta e confirmată de CBS. Două am spus și ambele sunt confirmate. Nu-i rău!

Ce vreau să adaug. Chestiunea nu s-a încheiat aici. Idiotul de Ratcliffe venise la Moscova să propună o sancționare a Iranului în schimbul ... înghețării conflictului din Ucraina pe liniile actuale. Mă rog, când te uiți la fașa lui realizezi că e dobitoc. Cum poți să ceri unei mari puteri să cedeze în două puncte pentru că-i ceri tu? Din punctul de vedere al Moscovei, înghețarea conflictului reprezintă o cedare absolut nejustificată. Cum adică să îngheți conflictul când ești pe toată linia în avans? Iar trădarea Iranului cred că ar fi o chestie care ar spulbera puterea de la Moscova. 

Și pentru că am vorbit despre Ucraina, înțeleg că urmează ca Rusia să deschidă încă un front în nord, ceea ce va complica major situația. Oricum, ca semn de apreciere pentru vizita lui „Șobolanului Cliffe”, Moscova a tras un grandios „foc de artificii” asupra Ucrainei. Cel mai mare de până acum. Și stați să vedeți că încă n-ați văzut nimic. Cică Rusia are un stoc de Geran-uri de generație mai veche care ar fi de peste 60 000 bucăți. Ideea e că acestea nu se mai produc întrucât actualele linii de producție au trecut la Geran 5, acelea cu reacție. Sunt două variante luate în calcul: una ar fi să le facă upgrade pe o linie separată. Dar cea mai la îndemână ar fi să le trimită PE TOATE ÎN ACELAȘI TIMP într-un atac cum efectiv nu s-a văzut. 

Închei prin declarația Mariei Zaharova care a dat și niște indicii, anume că Rusia va lovi interesele britanice în Ucraina și nu numai. Probabil în următoarele zile vom asista la aplatizarea ambasadei Marii Britanii la Kiev. Rămânând să se îndeplinească acel „nu numai”. Fiți pe fază! Urmează evenimente.

Read More

Vizita cu năbădăi

Îmi place că toată lumea știe ce a discutat  Ratcliffe la Moscova. Idiotul ăsta care-a mers acolo cu basca-n mână este același care a spus că „timpul de supraviețuire al unui soldat rus pe frontul ucrainean se situează între 20 și 30 de minute”. Iar ăstuia îi pun toți în cârcă strategii avansate. Rahat!

Până una-alta, am o sursă de încredere care-mi spune că în zona IRGC se vorbește despre un contact de la Moscova referitor la vizita lui Ratcliffe. Care-i problema? SUA vor să pună sancțiuni economice Iranului pentru a-l scufunda. Și nu doar Iranului, ci și celor care colaborează cu Iranul. Una dintre discuțiile înaintate de Ratcliffe pare a fi cererea suportului Rusiei pentru sancționarea Iranului. Chestiune respinsă de Rusia, conform sursei iraniene. 

Ce se întâmplă? Sancțiunile economice majore reprezintă ULTIMA opțiune „nucleară” a SUA. Doar că sunt sortite eșecului. Iranul a spus clar: cine susține sancțiunile americane, nu mai tranzitează Ormuzul. Simplu! Ai nevoie de petrol? Conlucrezi cu Iranul. Altfel, pa!

De partea cealaltă, China s-a opus deosebit de vocal, afirmând că nu recunoaște sancțiunile. Dar de ce l-a trimis Trump pe Ratcliffe la Putin? Simplu: pentru că Putin are deja o întreagă istorie de izolare față de sistemul financiar occidental, la fel ca iranienii. Dacă i-ar fi convins pe ruși, iranienii ar fi fost blocați. Doar că nu se poate. Iar să mergi atâta amar de distanță pentru o asemenea cerere, zău, e semn de mare prostie! 

Dar altceva v-aș spune. Și părerea mea e că e deranj mare întrucât urmează consecințe. 

Semnalul dat de Rusia în ceea ce privește amestecul Marii Britanii în Războiul din Ucraina e clar și fără echivoc. Aici e deranj mare și e cât se poate de public. Rușii au scos la suprafață „submarinul apocalipsei”. E un semnal clar! Retragerea ambasadorului de la Londra e și mai limpede! Acum mai au un singur om acolo. Când va părăsi postul și acela, veți avea un semnal clar. 

Fără doar și poate, Rusia e în momentul în care trebuie să răspundă printr-o acțiune dură, iar acesta e posibil să fie una nucleară. Poseidon scrie pe ei! Și, după un astfel de șoc, sunt tare curios cine va mai avea curaj să miște.

Chestiunea e logică și a fost explicată cu mult timp în urmă de către Putin: dacă te implici într-un conflict, alimentându-l cu arme, muniție și know-how, nu ai cum să nu fi parte a conflictului, deci trebuie să suporți consecințele. 

Ideea e că dacă ar decide să se răzbune prin intermediul unui Poseidon, în mod sigur cred că ar fi detonat în Canalul Mânecii, între Dover și Calais. Ecuația e simplă: chiar dacă nu va exista un tsunami atât de mare, rușii ar obține distrugerea definitivă a porturilor Dover, Portsmouth(cea mai importantă bază navală a Marii Britanii) și Southampton în partea engleză, dar și Baza navală Cherbourg și porturile majore ca Le Havre și Dunkerque în Franța. În plus, sudul și estul Angliei, inclusiv Londra, vor deveni nelocuibile. La fel și în zona franceză, posibil inclusiv Parisul, dar și în Belgia, Olanda, Germania. Probabil ar fi lovitura care ar paraliza definitiv Europa. 

Situația ar fi accentuată de problemele iminente care ar rezulta la centralele nucleare Gravelines sau Paluel din Franța. 

Ca idee, văd că teama s-a instaurat bine de tot în Anglia.  Andy Burnham și-a mutat cabinetul la Manchester, iar regele Charles al III-lea tocmai a șters-o la Balmoral. Interesant, nu?

O asemenea întâmplare pare de neimaginat acum, dar aveți idee câtă frustrare s-a strâns în Rusia? Mai mult, o lovitură ori e decisivă, ori nu-și atinge scopul. Cale de mijloc nu există. 

Vremuri interesante, v-am spus! 

Read More

Drone

Televiziunile și media, pe lângă „schimbarea climatică”, au și o altă temă obligatorie: dronele. Faptul că e descoperit un carton semiputred pe mare trebuie să se transforme în isterie națională. Trebuie să se întrebe babele ramolite dacă le e frică, iar ele să înțeleagă c-au fost întrebate dacă le e foame. Te doare căpățâna văzând spectacolul tragicomic al noii isterii naționale! 

Acum, dincolo de propagandă, e cazul să înțelegeți și DE CE avem parte de atâtea drone? Imbecilii de la butoane vor să sugereze că „suntem vizați” de ruși. Asta pentru a putea să continue programul infracțional de dotare cu, sanchi, interceptoare de drone. Care nu există sau, dacă există, sunt ineficiente. Mă rog, există un singur sistem eficient anti-dronă pe planetă, testat în război și full funcțional: Pantsir SMD. Doar că ăsta nu va fi disponibil României în veci!

Revenim. Deci, de ce sunt atâtea drone? Simplu: e vorba de strategia rusească de război, pe care v-am prezentat-o cu ceva timp în urmă. S-a început cu bombardamente profunde ale porturilor ucrainene  de la Marea Neagră pentru a le demola, a le face incapabile să mai proceseze încărcăturile. Astfel au închis un culoar esențial utilizat pentru importul de arme, deghizat sub forma bunurilor de consum. 

După ce au rezolvat porturile ucrainene de la Marea Neagră, comerțul ilegal cu arme s-a mutat pe Dunăre, unde România joacă rolul central de transfer al armamentului către Ucraina. Cetățenii români nu au habar că, prin acțiunile secretizate ale tembelilor de la butoane, România e împinsă precum un pion pe eșichierul conflictului ucrainean.

Așa se face că acum Rusia atacă porturile ucrainene de la Dunăre, adică Reni, Izmail, etc. Atacul se face atât cu drone cât și cu rachete balistice. Rachetele nu pot fi deturnate, dar dronele, în principal cele ieftine, Gerbera, sunt cu ușurință respinse de ucraineni și deviate, prin strategii de război electronic, la noi. De ce? Pentru că suntem proști! 

Ideea e că întreaga aprovizionare a Ucrainei s-a cam mutat pe Dunăre. Iar, din punctul acesta de vedere, rușii nu discută: trebuie distrus tot! Ei nu se limitează doar la porturi, ci distrug inclusiv poduri(vezi Maiaky sau Zatoka) sau puncte de trecere a frontierei. De exemplu, punctul de trecere a frontierei dintre Tabacu-Mirnoe a fost spulberat în partea ucraineană. La fel punctul de trecere a frontierei Reni-Giurgiulești(cumpărat de România!). Giurgiulești reprezintă o graniță ucraineano-moldoveneasco-română. România a cumpărat portul moldovenesc pentru a oferi Ucrainei o platformă de transport dinspre România, mascată de așa-zisul mic comerț transfrontalier moldoveano-român. Doar că „Moscova nu crede în lacrimi”, motiv pentru care a dat cu bufnitura în Reni, astfel încât să inactiveze și punctul de trecere a frontierei sau traficul feroviar dintre Moldova și Ucraina. 

România are cinci puncte de frontieră cu Ucraina, dintre care cel mai important este cel de la Siret-Tereblecea. Autostrada din Moldova se face strict pentru a transporta arme în Ucraina, nu pentru bunăstarea românilor. Asta înseamnă că inclusiv acolo vom cunoaște o creștere a atacurilor rusești cu drone cu rază lungă de acțiune și cu rachete balistice. De asemenea, rușii au început să sigileze granițele vestice ale Ucrainei, atât cele cu Slovacia(alt nod important), Ungaria(care acum, cu marioneta lui Zelensky la butoane, s-a activat puternic) și Polonia. 

Oricum, acțiunile de până acum au slăbit teribil capacitatea armatei Ucrainei, care pierde pe tot frontul. Înaintarea spre Slaviansk se face mai repede decât estimaseră occidentalii și de aceea este un joc al disperării în direcția alimentării Ucrainei cu arme. Asta în timp ce Rusia paradește toată infrastructura pentru a se asigura nu doar că Zelensky va fi secătuit energetic, dar și din punctul de vedere al munițiilor. 

Cam asta e situația și, în același timp, motivul pentru care a crescut numărul de drone care sunt deviate în România. Nu, nu au rușii nimic cu noi! astfel, dacă s-ar stopa transferul ilegal de arme în Ucraina, rușii nu ar mai ataca porturile ucrainene. Deci s-ar rezolva problema dronelor, fără „investiții” aberante din partea noastră. Doar că, cine vrea să rezolve problema elegant? Elegant și, mai ales, fără șpăgi. Hmm, e prea frumos ca să fie aplicabil unei țări eminamente mâncate de corupție, așa cum e România!

Read More

Operațiunea „Drona 3”

Din nou o dronă, de data aceasta marină. Plină ochi cu exploziv și plutind în zona Neptun Deep. Cică a fost anihilată cu F-16. Și, mai mult, după ce au vorbit cu ucrainenii, ăștia s-au jurat pe roșu că nu-i a lor. Astfel încât, în comunicatul MApN se spune sec ceva despre o dronă, fără a aminti cui aparține, dar dezvinovățind Ucraina.

Hai să vedem despre ce e vorba. La prima vedere pare a fi o dronă rusească Zala Kama. În special ca efect al acelei suprastructuri a catargului. Însă e un detaliu care trădează toată mânăria, anume forma „cockpit-ului”, a punții față. Aici ochiul format nu poate fi păcălit deoarece se vede cât se poate de clar că nu avem de-a face nu cu Zala, care are o formă mult mai fluidă, menită „planării”, ci cu o versiune de Sea Baby! Posibil una de dată recentă. Adică un nou jigodism ucrainean! 

De-aceea atât UE cât și oficialii noștri o scaldă și tot de aceea „dovezile” vor fi găsite la „sfântul așteaptă”. Problema este că ne aflăm în fața unei a doua tentative de sabotaj a Ucrainei îndreptată împotriva noastră. Culmea, la o sursă de gaz care ne privește cu disperare deoarece efectiv suntem în pom din punct de vedere energetic. Ei bine, pare că Ucraina și-a făcut un scop din a ne paradi din punct de vedere energetic. 

Imaginați-vă că jegul ăla de dronă ar fi explodat provocând daune platformei marine. Desigur, n-ar fi rămas dovezi, iar vina, obligatoriu, ar fi fost atribuită Rusiei. Cu toate că imaginile ne arată că Rusia n-are nicio treabă.

Sunt curios, a convocat cineva ambasadorul Ucrainei pentru explicații? Canci! Toți de la București se comportă de parcă ar fi angajații lui Zelensky. A întrebat-o cineva pe rapandula aia second hand de la Ministerul de Externe care-i treaba cu drona asta? Dar pe președintele dilău în chiloți verzi, îl deranjează cineva?

Mama voastră de jigodii penale! Nu-mi doresc decât să apară vreun Vlad Țepeș de undeva din neant să ne mai răcorim și noi! Sau, cine știe, vreunul care să repună pe tapet canalul Dunăre-București! Că nu vă mai rabdă pământul, bă, jigodii proaste!

Read More