vineri, 11 iulie 2025

Harneala cu datul banilor înapoi


Confruntați cu o aprigă contestare, cu o reacție vehementă a românilor abia acum treziți din „somnul cel de moarte”, guvernanții încearcă din toate puterile să dea impresia că „lucrează pentru popor” și nu exclusiv pentru ocupant, așa cum de fapt se întâmplă. Iată motivul pentru care l-au scos la înaintare pe playboy-ul guvernamental Anastasiu pentru a propune el, sanchi, ca cei cu salarii „pe contract de management”, care au mai mult decât salariul mucușorului, să doneze voluntar o parte din salariu, arătând astfel că sunt solidari. Tot Gigel ăla lăsa să se înțeleagă că respectivii au „contracte beton” și nu le pot fi scăzute salariile. Hai să înțelegeți care e șmecheria asta și apoi să vă explic și șmecheria cu „pachetul doi de măsuri”!

Nici n-au trecut 24 de ore de la anunț că s-au și înscris câțiva „donatori”. Iar lista, cel mai probabil, se va îngroșa serios, astfel încât pe la sfârșitul lunii mucușorii să anunțe că, iată, din contribuția voluntară a managerilor s-au strâns „jde mii de ieuroi”, vorba lui nea Nelu. 

Și uite-așa proștii vor înghiți chifteaua. De ce? Pentru că donația respectivă e un act voluntar. Dacă îți donează luna asta, nu garantează nimeni că va dona și luna viitoare. Doar că pe ei îi interesează să se doneze acum, ca să aibă ce să le arate proștilor. Nu-i interesează ca respectivii să continue să doneze deoarece, în majoritatea covârșitoare, cei puși să doneze fac parte din clientela de partid, având și alte obligații „pe la spate”, vorba manelei!

Acum e timpul să înțelegeți și care-i treaba cu „al doilea pachet de măsuri al Bolovanului”. Toată lumea se întreabă, pe bună dreptate de ce „al doilea n-a fost primul”? Nu era normal să se ia prima dată de la cei care au abuzat sistemul de pensii, ieșind cu pensie de minim 5000 EUR fără să contribuie un sfanț și la vârsta nesimțită de 45 de ani? Cum să-ți iasă un procuror sau un judecător la pensie la 45 de ani? E strigător la cer! Poate că la jandarmii care se iau la bătaie pe la manifestații, la ăia din trupele speciale, poate că ai înțelege să-i scoți mai repede la pensie, dar pe unul care-a învârtit 3 foi și-a făcut 1-2 blaturi de ce? Cum naiba pe vremea lui nea Nicu ieșeau toți la pensie la 60-65 de ani, iar acum nu se mai poate? 

E evident că dacă ai fi dorit să muști din pensia amărâtului cu 3000 de lei, trebuia prima dată să-l arzi la beregată p-ăla care pleacă cu peste 20 000 lei pe lună! De ce s-a făcut însă așa cum s-a făcut? E simplu: pentru că ce e în mână nu-i minciună, iar Bolovan vrea să dea setul doi de măsuri strict pentru a fi bușit de CCR. Și astfel, după ce se va înfoia el precum curcanul că „ce curaj extraordinar are” și „ce i-a fript ei pe speciali”, CCR va da decizia de neconstituționalitate și „mucles toată lumea”! Ați înțeles, fraierilor? Și-acum, hai la muncă! Mai e nevoie să se ia ceva rachete că cică are nevoie Zelenskyi și voi v-ați cam lenevit. Și să nu uităm de „mamele ucrainene”, că ele au moka acces la asigurările de sănătate, în timp ce mamele casnice din România trebuie să marcheze banul la sprâncenat că altfel nu mai au acces în spital!

Hai, la muncă, tovarăși! Ucraina, Republica Moldova și întreg Occidentul vor mai multă implicare din partea voastră!

Jurnal de pribeag - Stanbulul, o parte din noi


Cornul de aur e fratele meu. De fiecare dată când merg cu barca pe-acolo îmi vine în minte Bizanțul, acel Bizanț fabulos pe care nu l-am înțeles deplin și care se încăpățânează să nu moară. Cu toate că actualul sultan, Erdogan, a făcut o linie a metroului suprateran de-a lungul Cornului de aur, tot barca e cea care-ți oferă priveliștea adevărată. Vezi cele două maluri și parcă simți chiar și acum, cu toată aglomerarea urbană, vremurile acelea. 

Ca de obicei mergem până la Eyüp. Traversăm zona comercial-religioasă în grabă, trecem pe lângă mormântul însoțitorului lui Mahomed, prin cimitir și urcăm Dealul Pierre Lotti. Priveliștea e fabuloasă, stricată doar de transformarea cafenelei într-o zonă mult prea comercială. Ceea ce altă dată era ceva discret, s-a întins precum o pecingine.   

Apoi ne întoarcem. Coborâm în Fanar ca să dăm un ochi pe la Patriarhie. Deja e altă lume, încă din curte timpul vibrează în alt ritm, iar după ce intri în Mănăstirea cea Mare, Sfântul Gheorghe din Fanar, te simți deja în timpurile acelea care ne-au clădit. O liniște clară te cuprinde, în ciuda șușotelilor de neoprit ale turiștilor. Simți că te cufunzi în istorie, devenind parte a unor vremuri care încă pulsează teribil de viu. 

De-acolo urcăm treptele care încep undeva din spatele casei lui Dimitrie Cantemir. Cineva mi-a servit un secret despre un liceu grecesc aflat la câteva sute de metri mai sus. Gardul e înalt, nu se vede nimic, iar porțile ferecate. Pândim până se deschide ușa și reușim să intrăm spunându-le că suntem români. În interior se deschide o altă lume. Liceul e impresionant, oferind o perspectivă minunată asupra Cornului de aur. Aici înțelegi altceva, anume lupta pentru supraviețuire într-un Constantinopol care e sufocat pentru a deveni Istanbul. Înțelegi agresiunea exteriorului și lupta cultural-religioasă. Te simți ca într-o brigadă de partizani. Copiii sunt gălăgioși și expansivi, o pată de soare. De-aici, din „insula de noi”, exteriorul pare întunecat. Parcă zona asta în care stăm atrage soarele Stanbulului sau poate că soarele preferă să se cuibărească aici, în impresionanta construcție și în chicotelile elevilor. 

Plecăm, e de urcat. O tăiem spre Balat. Zonă săracă, cu case care se-agață unele de altele, arătând cum a fost prăpădit Constantinopolul. Turcul, tradițional, nu-și făcea casa ca pe un spațiu privat, în care să respire. Se folosea de primul zid care-i ieșea în cale pentru a-și sprijini construcția. De același zid se lipea apoi altul care-și făcea casa, profitând la rândul său atât de vechiul zid, cât de cel nou. s.a.m.d. Cu o vigoare parazitară, noile construcții cu aparență temporară, au supt rigoarea vechii arhitecturi aerisite, creând aglomerări asemănătoare mușuroaielor, în care casele sărăcăcioase intră una-n alta, până la refuz. 

Ajungem la Chora. Acum, din păcate, făcută moschee. Și cu un bilet de intrare bine piperat pentru ghiauri. Ca și la Sfânta Sofia, de altfel. Erdogan și regimul său au găsit de cuviință să strângă bani de la creștini pentru restaurarea monumentelor furate de la creștini. Mă apucă un gând de protest, dar n-am cum să nu intru la Chora, n-am cum să nu-i văd splendidul mozaic. Așa că strâng din dinți inhibându-mi revolta. Mozaicul e așa cum l-am lăsat, luminos din sine, cu un mesaj pe care ți-l sădește direct în suflet. Parcă nici n-am observat că turcii au transformat-o în moschee. E totuși o victorie: învingătorul, umilit de frumusețea bisericii, o transformă în moschee ignorând porunca lui Mahomed de a nu lăsa reprezentări ale sfinților. Și uite-așa, fiecare rugăciune musulmană ajunge să consfințească legea lui Iisus Pantocrator, a Sfintei Fecioare și a întregii desfășurări care a rămas intactă pe pereți și tavane. 

Mai trecem pe la câteva vestigii care se chinuie să rămână în picioare și ne întoarcem cu metroul. Coborâm la Beyazit și nici nu respir bine că un turc o tot vrăjește pe zână ba cu un parfum, ba cu un ceai, iar când mă vede pe mine se-apucă să-mi de cu un baton mentolat pe cap ca să mă scape de dureri de cap(de unde-o fi știind?), îmi aruncă o bucată de rahat în gură, mai scoate o gheară de masaj de sub tejghea. Mă uit dezarmat la zână părând a-i spune „Tu m-ai băgat aici!”, ea râd și-și umple geanta cu nimicurile turcului. El mi-o laudă și-mi spune că mare noroc am avut cu asemenea femeie. Trecem mai departe prin Bazar. Din fericire zâna nu are chef să inspecteze și nimicurile de-acolo, așa că nimeresc destul de bine Zincirli Han. Platanul e acolo, nemișcat așa că ne plimbăm prin interiorul său gândindu-ne la zilele de-atunci. Sărim în vreo câteva altele mai mult sau mai puțin conservate, iar în final ajungem la unul mărișor, situat undeva în stânga Bazarului(cum te uiți dinspre stația de metrou). E mare și, cu siguranță, a avut zile mult mai bune. Acum, plimbându-ne simțim miros de mâncare care se prepară și suntem înconjurați de-o șleahtă de copii săraci. „Hagi, Hagi”, urlă ei auzind că suntem români. Ca toți turcii de altfel. 

Coborâm din nou pe străduțele încurcate, trecem de la zone sordide la străzi cochete, într-o îmbinare cum numai Stanbulul poate să-ți ofere. Mă simt copleșit, dar nimeresc și de data asta „stația de revigorare”: Viyana Kahvesi din Sirkeci, ultima ispită găsită în urmă cu vreo doi ani. Ne așezăm la masă și vin cu comanda: ce vrea doamna și pentru mine o cafea turcească și șapte pachete de cafea boabe plus trei măcinate. Turcul se uită neîncrezător, îl asigur că nu-i nicio greșeală. Da, tot dependent de acrilamidă sunt, recunosc, mai ales după ce-am străbătut atâta amar de Stanbul fără să vedem mare lucru. 

Vântul adie ușor, probabil vom lenevi și vom lua din nou, întâmplător, masa de prânz undeva airea, obligatoriu cu kunefe după. Între timp turcul îmi aduce cafeaua transformându-mi nasul într-o trompă. Și când te gândești că ăștia de la Viyana m-au făcut să-l părăsesc pe Mehmet Efendi, pe care-l descoperisem undeva pe la sfârșitul anilor 80. Pff, ce vremuri, abia sorbeam și eu câteva guri de cafea când a aterizat la noi în casă, cumpărată de văru de la un șofer de TIR. Avea cutiile de cafea stivuite în casă, am luat un pachet și l-am dus mamei care, când l-a deschis, mi-a spus că i-am însorit ziua.

„Dragule, mâine-ți sosește feblețea!” - aud de lângă mine. „Vin și ei într-o haltă de o zi că s-au hotărât să meargă la mare în Antalya”.

Hmm, de-atâta vreme împreună și tot nu mă cunoaște. Angela avea farmecul ei acolo, în Plovdiv. Aici sunt impregnat de o altă frumusețe, cea a locurilor. Astfel încât frumusețea i se va topi în ochii mei incapabili să se concentreze în două locuri diferite.

„Și noi? Să mergem tot spre sudul Turciei?”

„Mă îndoiesc! Mare frumoasă ca în Grecia nu e nicăieri. Mai bănănăim pe-aici și mâine, că mi-au cam dat programul peste cap și vedem apoi încotro ne-or duce pașii.”

joi, 10 iulie 2025

Legiunea străină ... rusă


Putin a dat un decret care permite soldaților străini care vor să se alăture armatei și să lupte pentru Rusia să poată face asta într-un ciclu contractual perfect legal. Desigur, poate fi vorba de necesarul de soldați în creștere al armatei, dar, în același timp, este vorba de acoperirea legală a unui fenomen extins. Rusia are solicitări serioase de înrolare din Laos, Vietnam, India și alte țări aliate. Prin noua legislație promovată de Putin se rezolvă două probleme: pe de o parte, Rusia nu mai e nevoită să recruteze ruși pentru operațiunile pe front și, de partea cealaltă, își asigură într-un timp rapid corpuri profesioniste de armată pe frontul ucrainean.

Însă, dincolo de aliații Rusiei, sunt tare curios cum vor reacționa occidentalii când vor vedea câți dintre rezerviștii lor se vor înrola la ruși. Cu siguranță nu sunt puțini!

Sistemul juridic european de teroare


Marine le Pen, lider al celui mai mare partid de opoziție al Franței, a fost scoasă din joc într-un mod mișelesc, printr-un proces de delapidare făcut a la Kovesi. Cum Franța e o societate aflată în putrefacție, e cât se poate că și sistemul său juridic n-are cum să fie altfel. O asemenea decizie scandaloasă, de eliminare a adversarului politic printr-un tertip de doi bani, demn de Elodiu, nu are ce să caute într-o societate care se consideră civilizată.

OK, pentru a încerca să se salveze, Le Pen a apelat la așa-zisa Justiție Europeană. Unde, ce să vezi? Într-un mod absolut previzibil, a fost confirmată sentința din Franța care-i interzice să participe la prezidențiale. Știți, aceeași justiție europeană care a spus că lui Koveși i-au fost încălcate drepturile atunci când a fost demisă deoarece nu i s-a dat o cale de atac. Da, fix aceeași proști ticăloși! 

Ce trebuie să înțelegem de-aici? Că nulitățile europene aflate la butoane, întrucât sunt înfricoșate de perspectiva în care oamenii și-ar putea pune preferații - punând astfel cap regimului lor de teroare - au luat decizia paradirii juridice. Exact ca pe vremea lui băsescu. Cum peste tot sunt cocoțate nulitățile lor, orice decizie în justiție se ia în direcția sistemului corupt de putere. Sunt ferm convins că și la noi, panarama de proces împotriva lui Georgescu se va lăsa cu o condamnare cu suspendare și interzicerea dreptului de a candida pe o perioadă de 10 ani. Cam cum au făcut la Dan Diaconescu.

Sunt semne de disoluție a statelor respective. Doar că lovitura finală nu va fi dată dinspre cetățenii reali ai țărilor respective, ci dinspre imigranți. Și-atunci să te ții!

DD MUSIC, Poetul


Alt poem de tinerețe, gândit pentru a fi pus pe muzică. Și, desigur, o altă poveste. Îl scrisesem ca omagiu adus poetului sau, mai bine zis, conceptului de poet. I-a plăcut unui chitarist care mi-a promis că-i va compune o melodie potrivită. N-a fost să fie! Abia acum a ieșit la lumină o piesă extrem de apropiată de ce mi-aș fi dorit atunci. Sper să vă placă!



miercuri, 9 iulie 2025

Surpriza din discursul lui Putin


Discursul lui Putin de la Summitul BRICS a fost o surpriză de la cap la coadă întrucât, dincolo de vorbe, a prezentat un model economic concret, care nu oferă doar supraviețuire, ci și o dezvoltare pe baze puternice. Culmea, cu toate că teoretic nu sunt surprize mari pentru cei care-au urmărit fenomenul îndeaproape, cifrele brute puse pe masă sunt impresionante pentru oricine. 

Conform celor mai recente date(din aprilie 2025) rubla are o pondere de 52.3% din exporturile Rusiei și 56.2% din importurile sale. Ce înseamnă asta? Un control mai bun asupra monedei proprii, o mai mare independență a Băncii Centrale și o posibilitate mai bună de luptă cu inflația. O să las de-o parte controversele legate de Nabiulina deoarece nu-mi dau seama ce joc face.  

Ponderea rublei și a monedelor țărilor prietene în comerțul pe care Rusia îl face cu BRICS a depășit 90%! Și 90% din comerțul Rusiei este cu țări BRICS. Chiar și attunci când la celălalt cap se află un occidental. Înțelegeți despre ce e vorba aici? Este efectiv o revoluție, un mod 100% diferit de a aborda economia. Rusiei îi merge bine nu obligatoriu ca efect al paradigmei monetare pe care a adoptat-o, ci ca efect al separării de dolar și EURO, monede care exportă acum întreaga incompetență a Vestului

De ce e revoluționar discursul lui Putin? În primul rând pentru că prezintă în termeni fruști realitatea, anume că economia înseamnă fenomenul de schimb de mărfuri, nu de speculație. Iar din acest punct de vedere, economiile BRICS nu trebuie să schimbe nimic întrucât ele sunt fabrica lumii. Doar modul în care își decontează vânzările și cumpărările. Atâta timp cât orice fenomen economic sănătos începe cu o materie primă și sfârșește cu un produs finit care satisface o nevoie, rezultă că banul nu trebuie să fie decât un mediu de schimb care să asigure universalitate și nu un framework speculativ care să-i sărăcească pe cei de la bază.  

Se spune că 40% din PIB-ul mondial este asigurat de BRICS. Ceea ce însă nu se spune este că partea din PIB-ul mondial asigurată de „Occidentul colectiv” este una care rezultă din „leverage”, adică din speculă. E ca și cum tu ai produce la tine în curte porumb atât pentru tine, cât și pentru mine. Tu vinzi porumbul cu 1 leu pe kilogram, iar cei din curtea ta îl cumpără la acest preț. Eu, îl cumpăr cu 1 leu de la tine, dar prin strategii artificiale(certificări, „trasee logistice autorizate” s.a.m.d.) îl vând la mine în curte cu 99 lei kilogramul. Considerând că avem de-a face cu cantități egale, asta înseamnă că 99% din vânzări sunt asigurate de mine, iar de tine doar 1%. Asta în condițiile în care consumăm același porumb, în aceeași cantitate! Înțelegeți șmecheria? Cam la fel e și cu PIB-ul. Într-adevăr, am simplificat-o, dar am făcut-o pentru a se înțelege că, în realitate, „Occidentul colectiv” este mult sub BRICS. 

Marsilia în flăcări


O mașină care a luat foc pe autostrada A552 a declanșat un incendiu de proporții în Marsilia. Pare efectiv de necrezut, dar fix asta s-a întâmplat: o mașină a aprins vecinătatea orașului, după care flăcările s-au extins rapid. Pompierii francezi, incompetenți și neechipați, așa cum îi știm, n-au reușit să controleze incendiul decât abia în urmă cu câteva ore(asta după declarațiile lor). Până acum  au fost avariate 63 de clădiri rezidențiale dintre care zece sunt complet arse, 110 persoane au fost rănite, dintre care 31 de pompieri și ofițeri de poliție. Peste 400 de persoane au fost evacuate.

Incendiul, în sine, este un semn al disoluției societății franceze. Declanșarea de către o mașină a unui incendiu masiv de vegetație arată limpede că vegetația nu era controlată în proximitatea autostrăzii, ceea ce e de nepermis. Țin minte că o situație similară am pățit în Portugalia când, pe autostradă, am crezut că n-o să mai ies viu de-acolo.A izbucnit un incendiu de pădure și m-am trezit înconjurat de un fum gros de nu distingeam drumul. M-am orientat efectiv cu GPS-ul, căutând să nu ating marginile drumului. Norocul meu a fost că am ieșit în 500-600 de metri din fum întrucât altfel nu-mi dau seama cum m-aș fi orientat. Înțeleg și tembelismul cu „să fim verzi”, dar când ai o pădure cu o probabilitate mare de a lua foc, o izolezi cumva de autostradă, nu lași copacii să-ți vină până la asfalt.

Cam la fel e povestea și cu autostrada de unde a izbucnit incendiul din Marsilia. Ceea ce nu se spune este că în Franța sunt probleme serioase în gestionarea interfețelor habitat-pădure. Nu se respectă obligația de curățare a resturilor vegetale nici măcar în proximitatea locuințelor. Rapoarte independente vorbesc despre o nerespectare crasă a obligațiilor de curățare în zona Marsiliei în general și în zona autostrăzilor în special. 

Ideea e simplă: în zonă nu mai plouase din mai, vegetația era uscată și necurățată, iar temperaturile mari și vântul puternic(peste 70 km/h) au contribuit la dezastru. Încă o dovadă că Franța este o țară în descompunere. 

Confruntare sino-germană pe tema laserelor

Germania acuză Chină că a țintit cu un laser de mare putere o aeronavă de-a sa din Marea Roșie în cadrul acțiunilor derulate de UE acolo. Chestiunea este cel puțin ciudată și nu există dovezi referitoare la incident. Cert este că ieri, Ministrul de externe german l-a convocat pe ambasadorul Chinei pentru a protesta împotriva „comportamentului agresiv al Chinei”.

De fapt supărarea pare a proveni din altă parte. China se pare că a dat Rusiei un sistem laser de joasă altitudine dezvoltat de oamenii de știință chinezi și care în Ucraina își face „botezul focului”. Sistemul este capabil să topească drone în aer, să detoneze rachete și chiar să atace sateliții. Varianta deținută de ruși este un sistem laser de joasă altitudine care este eficient împotriva dronelor și a rachetelor, fiind un adevărat „game changer” deoarece reduce foarte mult costurile de apărare.

În cazul în care zvonul cu laserele chinezești aflate în exploatarea armatei ruse se adeverește, însemnă că avem de-a face cu o nouă iterație tehnologică în războiul din Ucraina, menită a face inutile majoritatea armelor pe care le cunoaștem în prezent. Și, atenție: încă n-au apărut roboții tereștri! 

Jurnal de pribeag - frumusețea din Bulgaria


Bănănăind prin Plovdiv, ne-am împrietenit cu o familie de bulgari. El medic, ea frumoasă. De fapt nu frumoasă, ci superbă, iar în masa aia de arătări se distinge precum o rază de soare într-o beznă absolută. Acum, sincer să fiu, probabil ne-a spus cu ce se ocupă, am impresia că tot prin zona de sănătate. Dar e un defect „profesional” la mine: când sunt în preajma a ceva frumos, practic totul trece pe lângă mine.

Ăsta-s eu: în momentul în care văd o femeie frumoasă, rămân captivat. Aș putea să stau și s-o privesc ore în șir. Nu știu de ce mi se întâmplă asta, parcă aș vrea să-i decriptez frumusețea, să-i găsesc secretul și să-l înțeleg. Nu mă înțelegeți greșit, toată treaba asta nu are absolut nimic sexual în ea - așa cum ar interpreta-o majoritatea publicului actual. Pur și simplu, frumosul mă obsedează, mă capturează și, uneori, dacă dau un ochi pe scaunul din dreapta, constat că mă și cotropește.

Ca să fie treaba treabă, am constatat cu stupoare că și ei, ca și noi, au o dilemă similară: nu știu unde să meargă în concediu. Adică dacă s-o ia spre stânga sau spre dreapta. Noi, blocați în Plovdiv de nehotărâre, ei încă neplecați de-acasă. Și de-asta am luat aseară masa împreună. Să vedem care-s argumentele, că doar-doar ne-om limpezi creierii.

Asta a fost intenția, dar s-a ajuns la altele. Se putea să nu pic eu la mijloc? De fapt și amiciția dintre noi s-a legat tot ca efect al metehnei mele de-a rămâne „cu ochii fixați pe personaj”. Dar nu vă povestesc întâmplarea că veți spune că-i prea ireală. Sau, cine știe?, poate m-oi răzgândi mai târziu și-o să v-o povestesc și pe-asta!

Revenim. Mai una, mai alta, mai râdem, mai glumim, cu mine personaj principal. Din când în când încerc discret să deviez discuția. „Să vorbim totuși despre concediu”, zic eu. „De ce? Poate că așa cum vrei tu să „descifrezi” frumusețea, la fel vrem și noi să descifrăm de unde ți se trage!” - zice Angela(de fapt mai mult Anjela), bulgăroaica, glumind. M-am prins că n-am sorți de scăpare, dar când am auzit replica de lângă mine mi-am dat seama că nu-i rost să scap din poziția de victima serii. Deci ce-mi aud mie urechile? „Uneori, când e o femeie frumoasă prin preajmă și-l văd cum se uită, mi-e frică să n-o lase gravidă cu privirea” - susură zâna de lângă mine.

Hai, mai deviază discuția în condițiile respective! Dar cine-a fost victima în dimineața asta când, fără să zic nimic, am luat-o fix în direcția care mi-a trecut prin cap? Mă rog, trăiesc impresii împărțite uitându-mă în dreapta și constatând un calm suspect. Nici măcar nu m-a întrebat unde mergem. Abia într-un târziu mi-a adresat întrebarea și asta doar ca să le dea de știre amicilor bulgari. Hmm, și-acum îmi înflorește mie bănuiala: poate că asta a și vrut, iar eu de fapt îi fac jocul! Iar sunt în dilemă. Cert e că n-ai cum să te pui niciodată cu femeia! Pur și simplu nu se poate. Mă gândesc c-ar trebui să schimb direcția, dar s-ar putea ca și asta să-i convină! Gata, pun punct. Ne vedem în Istanbul.

Articolul zilei pe Trenduri - despre societatea terorii


Cred că e mai necesar ca oricând să înțelegem exact ceea ce se petrece cu noi și  să ne reverificăm toate comportamentele. De ce? Pentru că statul opresiv ne-a adus într-o situație de teroare care trebuie înțeleasă! 

https://trenduri.blogspot.com/2025/07/viata-in-societatea-terorii.html

marți, 8 iulie 2025

Front update - 08.07.2025

Forțele armatei ruse au trecut la un atac masiv asupra regiunii Zaporoja, pe întreaga linie a frontului. Comandantul brigăzii ucrainene nr. 65  confirmă atacurile dinspre sud. Acestea se desfășoară cu grupuri mici de soldați(3-4), având acoperirea dronelor proprii. În prealabil rușii curăță zonele periculoase, după care soldații lor înaintează în câmp formându-și adăposturi strategice. 

Forțele rusești se află acum la 25 km de Zaporoja(orașul reședință al regiunii), dar scopul lor pare a fi ocuparea localității Orihiv, tăind astfel calea de aprovizioanre a forțelor AFU spre Donețk. 

E interesant că în Zaporoja au atacat un centru de recrutare. Similar au procedat și în Harkov. De asemenea, strategia de înaintare este una copiată la indigo: prin operațiuni executate cu drone și bombardamente de artilerie, rușii atacă centrele nervoase de pe primele linii ale frontului ucrainean pentru a-și putea apoi deplasa soldații și echipamentele în față, fără pierderi. După cum v-am spus și-n articolul de azi de pe Trenduri, înaintarea în războiul contemporan nu se mai face decât ulterior curățării obiectivelor operaționale și de comandă ale inamicului pe o rază de până la 20 km, astfel încât să nu devii victima „jocului dronelor”.

În regiunea Harkov, rușii au eliberat Sobolivka, o localitate aflată în vestul Kupiansk-ului. Dacă mișcarea se confirmă, rezultă că e o chestiune de zile ocuparea Kupiamsk-ului întrucât acum este înconjurat din toate părțile. Cu toate că e mai departe de Harkov(la aprox. 80 km), stabilirea armatei ruse peste râul Oskil dă posibilitatea unor acțiuni rapide în regiune.

Ucrainenii au încercat să atace din nou Podul Crimeei cu ajutorul rachetelor Storm Shadow. Conform unor surse, toate rachetele au fost interceptate de sistemul S-500. Așteptându-se la reacții masive din partea Rusiei, Zelenskyi și-a mutat sediul administrativ la Lvov. Asta înseamnă că nu mai poate apăra Kievul, ceea ce e un semnal de fragilitate din partea conducerii ucrainene. Zvonurile vorbesc că mișcarea este menită a-i asigura un culoar mai rapid de fugă deoarece opoziția față de el e în creștere și-i este frică de un complot. Vedem cum se vor desfășura evenimentele în zilele care urmează.

Nu în ultimul rând, țin să scriu în Front update-ul de azi faptul că Portul Rotterdam(cel mai mare din Europa) face exerciții militare împreună cu NATO. Înțeleg că deja sunt rezervate anumite facilități, iar exercițiile constau în redistribuirea prioritare a materialelor NATO pe culoare logistice specifice. În exerciții este implicat și portul vecin, cel de la Anvers, care, de asemenea, reprezintă un nod logistic important. Ce ne spun toate mișcările pe care le vedem? Cred că e limpede pentru toată lumea!