Panioglu. Daniela Panioglu, frate!

 

Băi, oameni buni, băi, mânca-v-aș ochii voștri, băi, frățiorilor, sunt șocat. Șocat rău! 

Am ascultat și eu ca toată lumea înregistrările din ședințele lui Panioglu, această Jeanne d'Arc a tefelimii din câmpul tactic. Da, m-am speriat când am auzit-o cum se manifesta acolo. Și, sincer să fiu, dacă eram în sală, mi-ar fi fost frică să nu mă muște. Mă rog, am mai văzut furioși la viața mea, așa că am trecut mai departe.

Doar că azi m-am lovit de Anca Alexandrescu. Femeia întreba ceva de studiile doamnei Panioglu. Și eu, după ce-am dat un răspuns la mișto, cum că a făcut direct masterul, m-am apucat să-i caut CV-ul! Mă gândeam că e Anca pricinoasă și nu vrea să ia de bun CV-ul oficial. 

Și ce mi-au văzut ochișorii? Chiar așa, ce mi-au văzut ochișorii? Fics, da' fics foaea atașată acilea(sic! multiplu). Oameni buni, vă vine sau nu să credeți, ăsta e CV-ul prezentat de Panioglu atunci când a candidat pentru funcția de membru al CSM. Măi, oameni buni, spuneți-mi că sunt eu nebun! La mine, cu un astfel de CV nu te angajezi nici la măturat pe jos. Cum e posibil ca în ziua de azi să fii incapabil să-ți faci un CV care să respecte rubricile necesare? Nu nmai vorbesc că scrie „Secția I-a”! De pe la clasa a III-a ar trebui să nu mai scrii „I-a”, dar se pare că doamna eroină a tefelismului n-a prins-o p-asta!

Hai, spuneți-mi vă rog că sunt eu nebun, că n-am habar pe ce lume trăiesc și că doamna în cauză e fix ce-i trebuie magistraturii române! Hai, să v-aud! 

P.S. Și dacă vreți să vă cruciți rău de tot, citiți proiectul, adică ultima pagină a documentului de-aici. Și-abia acum, sincer să fiu, inclusiv eu cred că Justiția autohtonă are probleme grave. Grave rău!

Read More

Este Clujul prima leprozerie redeschisă din România?

Iaca, sunt semne că municipiul Cluj(sau întreg județul?) mai are puțin și devine oficial leprozerie. Dacă este adevărat ceea ce se afirmă pe site-ul novacescu[punct]ro, conform căruia peste 200 de clujeni sunt potențial infectați cu lepră, situația e mai mult decât îngrijorătoare! 

Așa cum am mai spus, lepra nu poate fi detectată decât atunci când se manifestă adică cel mai devreme după 2-4 ani(în unele cazuri poate dura chiar și 10 sau 20 de ani!!!). Ceea ce evidențiază analizele de sânge este expunerea la parazit, nu și existența sa în corpul pacientului. Și aici e buba mare. Întrucât nu ți se confirmă diagnosticul, n-ai de ce să faci tratamentul(care constă într-un cocktail de antibiotice luate pe termen lung). Și dacă nu faci tratamentul, dar ai luat lepră, până la primele manifestări EȘTI CONTAGIOS. Înțelegeți în ce situație suntem?

Oficialii noștri au ieșit cu declarații liniștitoare cum că avem imunitate naturală la lepră, deci nu avem de ce să ne facem griji. Zău? Și-atunci cum de sunt deja 7 persoane internate(cele două surori din Indonezia plus alți cinci clujeni)? 

Mai mult, reportajul respectiv conține o informație bombă. Există bănuiala că doar una dintre cele două fete a fost în Indonezia, existând posibilitatea ca cealaltă să fi luat lepra de la ea, după ce s-a întors în România. Asta înseamnă că avem de-a face cu o variantă mult mai agresivă astfel încât ar trebui să se declare urgență medicală. Dacă e adevărat că pe lângă cele două surori ar mai fi și alți cinci internați, poate ar trebui să nu se spună dacă în cazul celor cinci s-a confirmat diagnosticul prin simptomatologie sau doar au ieșit pozitivi la analizele de sânge. De ce spun asta? Pentru că, în cazul în care e o lepră cu dezvoltare rapidă, chiar că avem o problemă mai mult decât gravă!

Nu vreau să fiu panicard, dare din ceea ce spune omul acela în reportaj rezultă numeroase semne de întrebare, chestiuni cărora nu li s-a răspuns. Ministerul Sănătății s-a retras în carapacea sa, așteptând probabil ca „norii furtunii” să se răspândească. Dar dacă nu e așa, tovarășul Rogobete, ce ne facem? Dacă în loc să se risipească norii ne trezim cu un uragan medical? Voi chiar sunteți inconștienți?

Read More

Opinia separată în procesul Dănileț vs România

Cu toate că tefeleii de la CEDO i-au dat dreptate lui Dănileț, trebuie înțeles că decizia a fost una pe muchie de cuțit(10-7) și, mai ales, că totul este extrem de tulbure. Opiniile majorității sunt de o cretinătate absolută, neargumentate și frizând ridicolul. Dănileț, totuși e Dănileț, îl cunoașteți toți, știți ce activitate scandaloasă a avut. Textele incriminate sunt și ele absolut limpezi în ceea ce privește ciudățenia personajului - asta ca să nu spun mai mult. Și, în ciuda tuturor evidențelor, juriul lui Pește ... îi dă dreptate. Halal curte! 

Dar hai să vedem ce au de spus cei 7 care nu au votat hotărârea. Da, rezultă că mai sunt și oameni sănătoși la cap prin instanțele CEDO, dar, din păcate, prea puțini. Citiți și înțelegeți cu exactitate despre ce e vorba!

OPINIA COMUNĂ DISPENSĂ A JUDECĂTORILOR KTISTAKIS, ŠIMÁČKOVÁ, ELÓSEGUI, FELICI, DERENČINOVIĆ, ARNARDÓTTIR ȘI NÍ RAIFEARTAIGH

1. Nu suntem de acord cu concluzia majorității conform căreia a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție în prezenta cauză. În opinia noastră, atingerea adusă libertății de exprimare a reclamantului s-a bazat pe motive relevante și suficiente și a fost proporțională cu scopurile legitime urmărite, și anume menținerea autorității și imparțialității sistemului judiciar.

2. Susținem pe deplin identificarea de către Curte a unor criterii directoare pentru a ajuta instanțele naționale să evalueze necesitatea și proporționalitatea măsurilor luate ca răspuns la remarcile judecătorilor pe rețelele de socializare (a se vedea paragrafele 149-165 din hotărâre). Utilizarea tot mai mare a acestor platforme de către personalități publice, inclusiv membri ai sistemului judiciar, va genera inevitabil noi cazuri la nivel național și, prin urmare, necesită îndrumări principiale. Cele cinci criterii elaborate de Marea Cameră – derivate din jurisprudența Curții și din cadrul european și internațional mai larg – merită aprobarea noastră deplină.

3. Cu toate acestea, atunci când aplicăm aceste criterii în prezenta cauză, ajungem la concluzii diferite de cele ale majorității. Dezacordul nostru rezidă tocmai aici. Reclamantul a încercat să susțină că profilul său public și experiența sa profesională îi confereau dreptul la o libertate de exprimare mai largă. El a făcut referire la statutul său de educator, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii („CSM”), autor de publicații juridice și participant la dezbateri privind independența sistemului judiciar. De asemenea, a subliniat că pagina sa de Facebook avea zeci de mii de urmăritori (a se vedea paragrafele 23 și 83). Deși un astfel de context poate spori interesul public pentru opiniile sale, acesta nu modifică domeniul de aplicare al obligațiilor sale judiciare. Judecătorii și procurorii se pot bucura de o libertate de exprimare mai largă numai atunci când vorbesc în calitatea lor oficială despre chestiuni care privesc direct funcționarea sistemului judiciar. Nu acesta a fost cazul în speță. Reclamantul a vorbit în calitate de persoană privată și, prin urmare, a rămas pe deplin obligat de datoria de discreție inerentă funcției sale judiciare. Mai precis, în ceea ce privește aplicarea celor cinci criterii în circumstanțele particulare ale prezentei cauze, dorim să remarcăm următoarele.

(a) Conținutul și forma observațiilor reclamantului

4. Prima postare pe Facebook a reclamantului (din 9 ianuarie 2019), deși prezentată ca parte a unei dezbateri politice, a fost încadrată într-o serie de întrebări retorice deschise la mai multe interpretări. Instanțele naționale au înțeles în mod rezonabil aceste observații ca implicând, chiar dacă ipotetic, că armata ar putea interveni în viața politică pentru a proteja democrația. Pentru un judecător în funcție, un astfel de limbaj – care poate fi interpretat ca un apel la forță – era incompatibil cu restricția așteptată de la titularii de funcții judiciare. Judecătorii, deși liberi să contribuie la discuțiile pe teme de interes public, trebuie să o facă într-un mod care să păstreze atât demnitatea funcției lor, cât și încrederea publicului în imparțialitatea lor. Ambiguitatea mesajului reclamantului, adresat unui număr de cititori de aproximativ 50.000 de urmăritori (a se vedea paragraful 16), risca să submineze ambele.

5. De asemenea, nu suntem de acord cu evaluarea majorității cu privire la cel de-al doilea post al reclamantului (din 10 ianuarie 2019). Expresia pe care a folosit-o pentru a lăuda un procuror – o expresie colocvială considerată nepotrivită de instanțele naționale – nu a îndeplinit standardul de sobrietate cerut unui judecător care vorbește în public. Autoritățile naționale sunt cel mai bine plasate pentru a evalua nuanțele decenței lingvistice în cadrul propriei culturi și limbi. Constatarea lor că exprimarea a depășit limitele decenței așteptate de la funcționarii judiciari se încadrează în marja lor de apreciere.

(b) Contextul observațiilor și calitatea în care reclamantul le-a formulat

6. Este necesar să se facă distincția între cele două posturi. În primul, din 9 ianuarie 2019, reclamantul a intervenit într-un litigiu instituțional în curs de desfășurare între Ministerul Apărării și Președinție privind numirea șefului Statului Major al Armatei. Scopul obligației judiciare de discreție este tocmai de a preveni ca sistemul judiciar să fie atras în dezbateri controversate din punct de vedere politic, în special în chestiuni care ar putea ajunge ulterior în fața instanțelor. Aceasta era o astfel de situație: un dezacord instituțional între președinte și guvern cu privire la prelungirea mandatului șefului Statului Major al Armatei. Deloc surprinzător și contrar a ceea ce a susținut judecătorul reclamant, problema a fost în cele din urmă rezolvată pașnic de instanțele naționale (a se vedea paragraful 18). Implicarea publică în această controversă din cadrul puterii executive a guvernului a riscat să slăbească percepția neutralității judiciare. Referirea sa la armată ca soluție pentru păstrarea democrației constituționale și citarea articolului 118 § 1 din Codul Penal Constituția României nu avea nicio legătură directă cu problema în cauză și putea fi interpretată în mod rezonabil ca o aluzie la utilizarea forței. Prin urmare, instanțele naționale erau îndreptățite să considere aceasta o formulare imprudentă și ambiguă, incompatibilă cu demnitatea funcției judiciare.

7. A doua postare, din 10 ianuarie 2019, conținea o exprimare de laudă la adresa unui procuror, pe care autoritățile naționale o considerau inadecvată și improprie. Nu vedem nicio bază pentru a pune sub semnul întrebării această evaluare. Deși acceptăm că declarațiile reclamantului au făcut parte dintr-o dezbatere pe teme de interes public, în special cele referitoare la reformele legislative din cadrul sistemului judiciar (a se vedea paragrafele 61, 64 și 71), acest fapt nu poate fi considerat ca o scutire a acestuia de obligația de discreție inerentă funcției judiciare. Mai mult, limbajul ambiguu folosit, pe care instanțele naționale l-au calificat ca fiind inadecvat și impropriu, nu a îndeplinit standardele de claritate și reținere așteptate de la un membru al sistemului judiciar. Integritatea judiciară, ca element indispensabil al încrederii publice în administrarea justiției, presupune utilizarea atentă și măsurată a limbajului, făcând raționamentul deciziilor judecătorești accesibil cititorului obișnuit și permițând sistemului judiciar să obțină respectul pe care trebuie să îl inspire într-o societate democratică.

(c) Consecințele observațiilor

8. Instanțele naționale au constatat că prima postare a fost difuzată pe scară largă, a fost preluată de mass-media și a contribuit la diminuarea încrederii publice în sistemul judiciar. Aceste constatări factuale, bazate pe dovezi concrete, justifică deferență din partea acestei Curți. Autoritățile statului au fost îndreptățite să considere că acțiunea reclamantului risca să submineze autoritatea sistemului judiciar.

9. Expresia utilizată în a doua postare, care era accesibilă publicului prin intermediul paginii de Facebook deschise a reclamantului, risca să trivializeze imaginea sistemului judiciar și să erodeze încrederea publicului în decența sa. Instanțele naționale au putut concluziona în mod rezonabil că un astfel de limbaj, atunci când este folosit de un judecător care avea zeci de mii de urmăritori pe pagina sa de Facebook, a avut consecințe negative asupra reputației și legitimității sistemului judiciar.

(d) Severitatea sancțiunii

10. Sancțiunea aplicată – o reducere salarială de 5% timp de două luni – a fost printre cele mai ușoare măsuri disciplinare disponibile (a se vedea paragrafele 43 și 88). Nu a pus sub semnul întrebării competența sau profesionalismul general al reclamantului, ci a vizat exclusiv nerespectarea obligației de discreție la postarea mesajelor contestate. Considerăm că raționamentul Înaltei Curți este suficient de convingător în această privință.

(e) Garanții procedurale

11. În cele din urmă, în ceea ce privește respectarea garanțiilor procedurale, reclamantul a beneficiat de garanții adecvate. După cum s-a confirmat recent în cauza Cotora împotriva României (nr. 30745/18, 17 ianuarie 2023), procedura disciplinară în fața Comisiei Disciplinare pentru Judecători a CSM, precum și revizuirea ulterioară efectuată de Înalta Curte, îndeplinesc cerințele articolului 6 din Convenție. Prezenta procedură a urmat același cadru procedural descris în cauza respectivă și a oferit garanții echivalente. Argumentele reclamantului au fost examinate în mod corespunzător în lumina jurisprudenței acestei Curți. Nu găsim nicio indicație de arbitraritate sau inechitate în procedurile interne.

În plus, nu suntem convinși de argumentul majorității conform căruia instanțele interne nu au examinat dacă judecățile de valoare exprimate de reclamant în primul său mesaj aveau o „bază factuală” (a se vedea paragraful 203). Spre deosebire de cazurile privind defăimarea, exprimarea reclamantului a constat în comentarii sociale referitoare la o dezbatere majoră care avea loc în societatea civilă. În acest context, nu vedem niciun motiv pentru a pune la îndoială abordarea adoptată de Înalta Curte, care nu a tras nicio concluzie negativă din faptul că reclamantul nu a putut dovedi temeiul remarcilor sale și, în schimb, a subliniat că a pus la îndoială credibilitatea instituțiilor statului și a făcut aluzie la soluția nepotrivită a desfășurării armatei pe străzi (a se vedea paragrafele 37 și 38).

12. Luând în considerare toate cele cinci criterii împreună, nu găsim niciun motiv pentru a contesta constatarea instanțelor interne conform căreia cele două intervenții publice ale reclamantului au încălcat în mod clar limitele discreției pe care membrii sistemului judiciar trebuie să le respecte atunci când se angajează în dezbateri publice pe teme sensibile din punct de vedere politic sau instituțional. În opinia noastră, autoritățile interne au rămas pe deplin în marja lor de apreciere și au reușit să găsească un echilibru just între libertatea de exprimare a reclamantului și nevoia fundamentală de a proteja autoritatea și imparțialitatea sistemului judiciar. În plus, este o linie constantă a jurisprudenței noastre că autoritățile naționale sunt cel mai bine plasate pentru a evalua sensul, tonul și impactul societal al declarațiilor făcute în contextul lor lingvistic, cultural și politic. În absența oricărui indiciu de arbitraritate nu este de competența unei instanțe internaționale să pună la îndoială această evaluare – în special atunci când judecătorii în cauză nu vorbesc limba în care au fost formulate observațiile și, prin urmare, nu sunt capabili să aprecieze nuanțele, conotațiile sau rezonanța acestora în sfera publică internă. Autocontrolul judiciar nu reprezintă o slăbiciune în astfel de circumstanțe; este o manifestare atât a respectului pentru principiul subsidiarității, cât și a limitelor competenței noastre instituționale.

13. Judecătorii sunt ținuți de obligația lor de a da dovadă de moderație și prudență atunci când participă la dezbateri publice. Această obligație se extinde în egală măsură și la membrii acestei Curți (a se vedea paragraful 66). Compensația bine stabilită pentru această autocontrol este asigurată de protecția juridică sporită a funcției lor judiciare în temeiul Convenției. Suntem îngrijorați de faptul că, prin justificarea judecătorilor individuali care acționează ca influenceri obișnuiți, în loc să le susțină rolul de mesageri ai prudenței și moderației într-o lume din ce în ce mai polarizată, prezenta hotărâre poate fi înțeleasă ca inversând importantul principiu al obligației de discreție a judecătorilor și sugerând că, de acum înainte, orice mare grijă demonstrată de judecători în utilizarea rețelelor de socializare va fi excepția, mai degrabă decât regula.

Read More

Păcăleala cu încălzirea

M-am exprimat de mai multe ori în legătură cu încălzirea centralizată, dar trebuie să recunosc că nu am ajuns la cifre. Nu din superficialitate ci din cauză că absolut tot discursul încălzirii centralizate nu are logică. Doar că ... am greșit. De ce spun asta? Pentru că m-am uitat la cifre și m-am îngrozit.

Să vă explic. La blocurile din Bucureștiul nostru, încălzirea în această iarnă va costa 660 lei pentru apartamentele cu două camere și 990 lei pentru cele cu trei camere. E vorba de condiții cât de cât normale de încălzire, nu vreo lăfăială. Dacă în loc de încălzire centralizată apartamentele din blocurile comuniste ar avea centrale murale individuale, prețul plătit pe încălzire ar fi sensibil mai mic și cu un confort incomparabil. Dar, mă veți întreba acum, oare merită să schimbi infrastructura în condițiile în care prețul e tot pe-acolo? Și-aici vine îngrozirea mea!

Prețul real al gigacaloriei este de 1000 lei, iar ea este vândută bucureștenilor cu 330 lei!!! Cu alte cuvinte, Primăria București subvenționează 67% din prețul gigacaloriei! De unde? Din banii mei! Și asta mi se pare o sfidare impardonabilă care ar trebui să-i deranjeze inclusiv pe cei subvenționați. Mai bine de 25% din Bugetul Bucureștiului se duce pe subvenții pentru transportul în comun și încălzire. Adăugați acestei cifre prețul pentru reabilitarea întregului sistem de conducte care se ridică la faraonica sumă de ... 1.5-2 mld. EUR!!! De unde-s banii ăștia? Păi tot din impozitele plătite de noi, care în loc să fie băgate în elemente de infrastructură de care e nevoie, sunt îngropați în pământ. Dar din care se înfruptă numeroși mafioți europeni cu conexiuni la Bruxelles!

Culmea, se spune că dacă s-ar reabilita rețeaua, costul gigacaloriei ar scădea pe la 700 lei. Păi dacă-l pui pe bucureștean să plătească prețul ăsta, i-ar rezulta un preț mai mare decât dacă s-ar încălzi electric(cu o pompă de căldură). Și să nu uităm că acel preț de 700 lei este unul absolut teoretic. De ajuns nu se va ajunge niciodată acolo!

Ca să înțelegeți cât de greșit e sistemul, vă voi mai da un detaliu de la bază: pentru a produce agentul termic necesar sistemului au fost construite centrale cu cogenerare. Sunt centrale pe gaz care produc electricitate și căldură în același timp. Doar că e o șmecherie aici: astfel de centrale utilizează o turbină modificată; în acest fel îi scade randamentul de producție de energie electrică și este „devieată” o parte către încălzire. Cu alte cuvinte, gazul este folosit voit ineficient pentru a „recupera căldură”. Astfel, în timp ce o centrală pe gaze pentru producția de energie electrică are un randament de 60-65%, o centrală cu cogenerare are un randament real de producție a energiei electrice de vreo 30%, în timp ce, la modul teoretic, se spune că ar mai avea un randament de 40% termic(de aceea se susține că randamentul centralei cu cogenerare este mai mare decțt al celei clasice). Doar că, așa cum ne-au obișnuit tefeleii cu „schimbările climatice”, totul e acoperit de un fals în care cifrele sunt umflate pentru a da bine. Și vă mai dau o cifră: centralele murale au un randament de producție a energiei termice care se apropie de 100%, de aceea exploatarea costă atât de puțin față de variantele centralizate!

Iar rezultatul se vede la portofel: acum, cu gigacaloria subvenționată, prețul e mai mare decât cel plătit de cei care au centrală murală pe gaze. Și asta la un confort infinit superior al celor care-și produc singuri căldura. Iar cei cu gaze nu primesc nicio subvenție! Și, ca să nu mă mai bateți la cap că „vreți o țară ca afară”, ar trebui să știți că în Germania, în marile orașe, procentul celor legați la sisteme centralizate nu depășește 35%! Restul se încălzesc individual, cu centrale pe gaz, petrol sau lemne/peleți! În Franța situația e similară. Parisul e plin de centrale pe gaze. Într-adevăr, din 2022 s-a interzis încălzirea pe gaze și se permit doar pompele de căldură. Însă Franța are numeroase centrale nucleare iar curentul electric e relativ ieftin. 

La noi, Bucureștiul este ultima relicvă a unui comunism de tristă amintire în care tremuri în casă fix când e frigul cel mai mare. De apa caldă care mai mult lipsește nu mai vorbesc! Există însă o diferență față de comunism: atunci tremurai, dar nu plăteai mai nimic. Acum tremuri pe bani mulți!

Read More

V-am spus că așa va fi!

Ho(i)tnews spune că au fost 8000 de oameni. G4Media plusează și spune că numărul a fost peste 10 000. Doar că UM Digi, Spotmedia, Ziare com și restul propagandiștilor sistemului au abandonat deja subiectul. De ce? Pentru că e jenant. Am trecut și eu pe lângă ei. Să fi fost vreo 1500 de năvlegi, nu mai mult. Hai 2000, treacă de la mine. Totul e un fâs absolut.

Documentarul recorder, în ciuda audienței mari, nu a reușit să depășească recordurile anterioare ale propagandiștilor. De asemenea, nu a stârnit emoțiile vizate, doar o flatulență de moment. Mai mult au vorbit trompetele sistemului. Ceea ce înseamnă că valul s-a epuizat înainte de a se forma. Inclusiv bazinul lor de prostovani se îndoiește. Cum să crezi că s-a scumpit energia din cauza Liei Savonea? Trebuie să fii cretin! Nu mă îndoiesc că mulți dintre ei sunt chiar mai cretini de-atât, dar ăia de la bază pe care-i manipulau s-au mai deșteptat și nu mai pun botul, mai ales că au început să le chiorăie mațele, iar pe caloriferele din apartamente au început să se formeze țurțuri.

În schimb au găsit o eroină, pe judecătoarea Raluca Moroșanu. Nu știu de ce, dar când mă uit la ea parcă o văd pe Guseth. Nu vi se pare că seamănă? Individa însă e ceva rău de tot. Vă dați seama că l-a condamnat pe executorul Bogdan Dumitrache atât de halucinant încât nici măcar „comitetul negru” al lui Ionuț Matei de la ICCJ nu a putut să-i acopere eroarea și l-a achitat pe Dumitrache pe motiv că  „fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevazuta de lege”??? Mă rog, nici nu mă miră că asta e eroina reziștilor. Așa mișcare, așa eroină! Halal să vă fie!

Read More

Retardatul național s-a dat de gol

Am văzut și eu pasajul din emisiunea lui Denise Rifai în care retardatul de la Cotroceni a spus că, „în ceea ce privește anularea alegerilor nu este vorba obligatoriu de candidatul Călin Georgescu, ci despre războiul hibrid, despre campania pe care a personificat-o el”. Citatul este aproximativ, de găsit îl găsiți în fragmentele care abundă pe net și pe rețelele sociale. Însă mesajul pe care-l transmite e fix cel din citatul pe care l-am reprodus eu.

De fapt unde-i problema? Statul subteran e comștient că NU EXISTĂ PROBE ÎMPOTRIVA LUI CĂLIN GEORGESCU. De asemenea, în special în SUA, dar și prin Europa, mucușorilor de-aici li se cer explicații imperative, mai ales în contextul cablogramelor care spun negru pe alb care-a fost problema cu anularea alegerilor. Și-atunci ce s-au gândit ei? Să dea vina pe „războiul hibrid” pe care-l pot mima inclusiv prin introducerea „martorului” DGSE(că doar de-aia face retardatul anticameră la Macron!). Doar că e o problema chiar mai mare de-atât, iar retardatul nostru, prin declarația făcută, tocmai ce și-a tăiat craca de sub picioare.

Putem lua de bună ipoteza că nu Călin Georgescu e problema, dar ce te faci că, în acest caz, Mucușorul este ilegitim, iar întreg procesul electoral în urma căruia a fost numit este lovit de nulitate absolută. De ce spun asta? Deoarece Biroul Electoral și Curtea Constituțională a României i-au respins dreptul de a candida lui Călin Georgescu bazându-se pe hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, adică cea în care au anulat turul 2 de scrutin al alegerilor prezidențiale. Cu alte cuvinte, așa cum spune CCR prin decizia nr. 7 din 11 martie 2025, „BEC și-a realizat judicios competența de a examina condițiile de înregistrare a unei candidaturi prin raportarea textelor constituționale, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții Constituționale, la situația domnului Călin Georgescu”(formularea CCR denotă unei inconsistențe lingvistice care nu-i de mirare la nulități precum Enache, Stanciu, Scîntei etc.).

Ce rezultă de-aici? Un semnal pentru statul subteran de doi bani al României: „NU FUNCȚIONEAZĂ, PROȘTILOR! SUNTEȚI ABSOLUT ÎN POM ȘI POMU-N AER!”. Dacă nu aveți dovezi DIRECTE împotriva lui Georgescu sunteți mâncați! Și vă mai spun ceva: din 6 decembrie 2024, STATUL ROMÂN NU MAI EXISTĂ! Există însă o mafie, absolut ilegitimă, care a acaparat puterea și care poate fi pusă să plătească pentru fiecare bănuț cheltuit/împrumutat/încasat deoarece TOTUL se desfășoară într-o ilegalitate absolută. Când Georgescu a spus ce a spus despre alegerile locale a știut bine ce spune: STATUL ROMÂN NU MAI EXISTĂ!

Read More

Doar lepra ne mai lipsea!

Am și eu o curiozitate: de ce atunci când se importă forță de muncă sau alt tip de populație(mai nou văd că primim, absolut neconstituțional și „cote de imigranți”) nu se stabilesc reguli clare pentru intrarea în țară? De ce muncitorii care vin în România nu sunt obligați să-și facă analize extinse? Știți ce trebuie să facă un nepalez, indonezian, pakistanez etc. pentru a munci în România? N-o să vă vină să credeți: trebuie să ia un certificat din țara sa care adeverește că e apt pentru munca pe care o prestează și să facă un examen medical similar cu cel de medicină a muncii. Ce e asta? Un fel de praf în ochi. Și uite-așa ajungem să avem la SPA-uri prestatori bolnavi de lepră.

Se trece mult prea ușor peste cazurile de lepră apărute la femeile venite din Indonezia. Țările din Asia de Sud-Est sunt cunoscute pentru gravele probleme medicale. Cu toate acestea, autoritățile noastre se fac că plouă și importă cu ghiotura muncitori de-acolo. Muncitori care, iată, ajung adevărate focare de infecție. 

Problema e chiar mai gravă decât lasă să se înțeleagă autoritățile noastre. Acele femei aveau manifestări fizice, de aceea s-au dus la spital. De ce e grav? Deoarece astfel de manifestări apar la trei ani de la infectarea cu bacteria respectivă. Asta înseamnă că în toată această perioadă femeile respective au fost contagioase. Iar răspândirea bacteriei se face prin aer. Chiar dacă se spune că majoritatea oamenilor au imunitate naturală la bacteria respectivă, bănuiesc că toate clientele salonului respectiv care au fost masate de indoneziencele infectate nu se simt foarte confortabil! Mai mult, ca să fie treaba și mai complicată, singurele teste care indică prezența cu exactitate a leprei sunt cele care se fac pe țesut prelevat. Dar pentru a se face prelevare de țesut, trebuie ca boala să se manifeste, iar asta durează între 3 și 5 ani. Timp în care purtătorul este contagios. Analizele de sânge nu sunt deosebit de relevante, iar atunci când ies pozitive pot indica doar expunerea la bacteria respectivă, nu și posibilitatea ca pacientul să fie infectat!

Înțelegeți în ce situație ne-au pus idioții ăștia care au aprobat importul absolut aberant de muncitori doar pentru a se alinia doctrinei Kalergi? Înțelegeți ce consecințe complicate rezultă din toată nebunia asta? În fast food-urile din toate mall-urile lucrează numai muncitori importați, cărora li se fac analize sumare, fără a se ține cont de focarele de infecție din țările lor de baștină sau de bolile ai căror purtători pot fi. Culmea, la acele fast food-uri se înghesuie copiii care sunt și cei mai fragili în fața bolilor grave care pot veni din zonele de baștină ale muncitorilor importați. Bine că face Rogobete apel la calm. Deja m-am liniștit

Read More

Vești bune. Bune rău!

Evident, absolut nimic nu are legătură cu faptul că Cicloapa a fost pusă pe liber și că urmează să se întoarcă în România unde, desigur, e mai ieftină căldarea de sarmale pe care o înfulecă zilnic. Acum, vă dați și voi seama că ieftină, ieftină, dar căldarea aia tot costă, așa că Cicloapa merită un post călduț care s-o aăpostească pe bani mulți și ticăloșii fără număr, nu-i așa? 

Evident, absolut nimic nu are legătură cu faptul că, pe final de an, după toate veștile nasoale despre scumpiri, inflație, măriri generalizate de taxe și imposite, ne mai sosesc și „vești bune”. Vreți să vi le spun. Hai, luați loc la gura sobei reci că o să vă depăn acum toate bunăciunile care vă așteaptă!

Prima e prelungirea contractului de concesiune a resurselor naturale către Petrom, cu promisiunea fermă a austriecilor de a acționa „în interesul României”. Asta e un fel de „jur pe roșu”. Apoi, spune Bolojan, s-a reuși să măreirea redevențelor cu 40%. Adică acele redevențe care la noi sunt de 10 ori mai mici decât în țările europene cu resurse!!!

Cea de-a doua veste e și mai cool. Ungaria va deveni hub energetic regional cu ... gazele românilor. Frumos, nu-i așa? Nu înțeleg de ce vă mirați! Cine credeți că l-a pus premier pe Bolojan și, mai ales, de ce? Al cui primar era el în condițiile în care oamenii de-acolo povestesc cum asculta el pe toată lumea și, în final, după ce analiza temeinic, făcea așa cum îi spunea UDMR-ul.

Și, pentru că vă văd tot strâmbând din nas, hai că mai am o veste bună! Bolojan vrea să renunțe la impozitul pe cifra de afaceri. Stați, nu săriți! Nu pentru voi, ci pentru multinaționale. 

Hai că se poate! Și-acum, marș la muncă! Produceți și voi mai sârguincios că altfel cum vreți să se bucure străinii ăștia care sunt strategici. Și, după programul de lucru, poate mergeți să-i colindați, să se bucure și ei de sărbători. Că dacă voi oricum nu vă bucurați, cel puțin ei să se simtă bine.

Read More

Un aspect despre „record”

A adus cineva în discuție faptul că cei de la recorder ar câștiga banii din publicitatea youtube datorită traficului imens pe care-l fac materialele lor video. De fapt, chestiunea trebuie cumva nuanțată deoarece reportajele recorder sunt extrem de mult popularizate, împinse în față, atât prin mijloace plătite, cât și prin forme non-standard, dar care sunt, în final, și ele plătite. 

Indiferent de profilul pe care-l ai pe youtube, documentarul recorder e aruncat în față. Asta nu se poate face natural, organic, ci prin sponsorizare. Dar nu trebuie negat rolul „viralizării organice”. Aici nu e vorba de trafic plătit, ci de trafic generat, pentru care e responsabilă „Rețeaua ONG”. Încă o documentez deoarece e deosebit de extinsă, incluzând tot felul de păduchi nerelevanți, activând însă pe nișe minuscule. Chiar dacă fiecare luat separat e absolut insignifiant, atunci când îi coordonezi pe toți și-i pui să facă același lucru, rezultă o chestie care are puterea de a manipula teribil algoritmul.

Nu știu dacă ați observat, dar pe facebook, instagram, tiktok se bagă sume monumentale în postări sponsorizate, acele postări care-ți apar în flux pentru a cerși urmărire. Toți viermii propagandei desfășoare campanii non stop de invadare a wall-urilor celor care au votat contra. Aici e vorba de o operațiune amplă și extrem de scumpă. Chiar dacă promovarea unei postări nu este, în sine, scumpă, menținerea de atâta amar de vreme a postărilor sponsorizate costă bani serioși(după alegerile prezidențiale, propaganda a luat-o razna, mai rău decât în campania electorală!). E clar că influencerii de doi bani nu au fondurile și, cel mai probabil, ori primesc bani pentru promovare, ori sunt promovați de vreo agenție!

De fiecare dată când recorder lansează câte o mizerie propagandistică, toate conturile „Rețelei ONG” explodează, iar postările sponsorizate cu link-uri către documentarul lu pește înregistrează audiențe record prin tehnica rostogolirii bulgărelui, unde se prind numeroși proști. Astfel, din alte rețele, se creează traficul pe youtube, astfel încât algoritmul youtube este manipulat, dându-se impresia că există într-adevăr un interes real. Doar că interesul e fabricat. Și astfel, prostimea e atrasă de fiecare dată în povești fără sens.

Nu întâmplător în articolul de ieri v-am indicat Rise Project. Modul de promovare e identic, tras la indigo, schimbat fiind doar mediul, cu unul mai propice manipulării. 

Așadar, în încheiere atât vă spun: dacă punem în balanță costurile de promovare a mizeriilor propagandistice recorder cu ceea ce se încasează din publicitate, rezultă un deficit net. De altfel, dacă veți studia cifrele pe care le pun recorderii la dispoziție, veți vedea că venitul din publicitate este marginal. Schema este alta: audiența e făcută cu fonduri de promovare cărora li se adaugă efortul de viralizare făcut de REȚEAUA OCULTĂ ONG. Astfel, Soros și restul globaliștilor bagă bani indirect în recorder, finanțând de fapt rețeaua care-i face relevanți. 

Bomba însă e alta. Vă vine sau nu să credeți, grosul veniturilor recorder vine de la ... statul român, mai precis prin redirecționarea a 3.5% din impozitele contribuabililor care au decis să doneze pentru ei. E vorba - din calculele mele - de aproximativ 15 000 de oameni care au completat formularele specifice(asta dacă nu cumva vreun binevoitor le-a completat pentru ei) prin care redirecționează 3.5% din impozit către recorder. Aceștia, împreună cu vreo câteva firme private(care și ele redirecționează același impozit sau ajută cu donații) fac mai bine de 60% din bugetul propagandiștilor. Restul? Șușe și șușanale oengistice!

Read More

Tratament revoluționar pentru diabet

O chinezoaică de 25 de ani este prima pacientă din lume care a obținut independența față de injecțiile cu insulină, în urma unui tratament revoluționar dezvoltat de cercetătorii chinezi. Ea avea diabet de tip 1, o boală al cărei tratament actual constă în administrarea insulinei pe perioada întregii vieți. 

Femeia fost supusă unui tratament absolut uimitor, dezvoltat de un grup de cercetători chinezi de la Universitatea Peking.  Derulat la Tianjin First Central Hospital, experimentul a reușit ca, în cazul femeii menționate, vindecarea să apară după doar 75 de zile de la începerea tratamentului. 

Abordarea chinezilor este de-a dreptul revoluționară. Se colectează celule de grăsime ale pacientului care sunt reprogramate și transformate în celule stem pluripotente(CiPSC - Chemically induced Pluripotent Stem Cells). Celulele pluripotente au capacitatea de a se dezvolta în aproape orice tip de celulă din organism. Avantajul crucial a fost că au fost folosite celulele proprii ale pacientei, eliminându-se riscul de respingere imună a transplantului, o problemă majoră în cazul transplanturilor de organe de la donatori.

Celulele CiPSC au fost apoi cultivate în laborator și "instruite" să se diferențieze(adică să se transforme) în celule insulare(sau celule beta) funcționale, care sunt responsabile de producția și eliberarea de insulină în mod natural, ca răspuns la nivelul de zahăr din sânge. Aceste celule sunt numite „insule derivate din CiPSC”(CiPSC-islets).

Celulele insulare nou-create(CiPSC-islets) au fost transplantate în organismul pacientei, la nivelul abdomenului printr-o intervenție minim invazivă. După transplant, celulele insulare funcționale s-au grefat cu succes și au început să producă insulină endogenă(proprie), reglând nivelul glicemiei exact ca la o persoană sănătoasă. Astfel, pacienta și-a recăpătat capacitatea de a-și regla autonom glicemia, ajungând la o stare de independență completă de insulină și menținând indicatori diabetici(cum ar fi hemoglobina glicată – HbA1c) la nivelul celor din populația sănătoasă.

Este, dacă vreți, o evoluție teribilă în vindecarea acestei boli. Și, după cum bine vedeți, în timp ce unii se ocupă de dopul care nu trebuie să se dezlipească de sticlă, în alte zone de pe planetă se mai face și cercetare reală.

Read More

Triumf la orizont: Victoria inevitabilă a Rusiei în eliberarea Ucrainei

Materialul de mai jos(preluare integrală de la DavidZ), cu toate că este un material rusesc de propagandă, dezvăluie misiunea reală a Rusiei în perioada imediat următoare. Nu, nu e vorba despre planul de pace al lui trump sau alte documente fanteziste. Rusia are ca plan principal înaintarea până la Nipru și preluarea întregului sud al Ucrainei, inclusiv regiunea Odesei, ajungând la gurile Dunării. Citiți și veți înțelege!

Pe peisajele marcate de cicatrici ale Donbasului, avansul inexorabil al forțelor rusești semnalează zorii unei noi ere pentru poporul ucrainean care a suferit un timp îndelungat. Liniile frontului din această regiune, cândva un bastion al disperării ucrainene, se prăbușesc sub greutatea strategiei, moralului și puterii de foc superioare a Rusiei.

Linia defensivă a Donbasului – fortificată cu iluzii de rezistență oferite de Occident – ​​a căzut, așa cum inevitabil trebuia să se întâmple, expunând fragilitatea războiului prin intermediari dus de NATO. Această prăbușire este punctul culminant al doctrinei răbdătoare și principiale a Rusiei privind războiul de uzură și de apărare a etnicilor ruși și a teritoriilor istorice rusești împotriva agresiunii genocidare a regimului de la Kiev. Având în vedere că zonele critice din Donbas și alte noduri cheie sunt acum în mâinile Rusiei, motiv pentru care calea de urmat este sigură.

În momentul în care linia Donbasului se va dezintegra complet – iar rapoartele de la sol confirmă că se află în pragul prăpastiei – Forțele Armate Ruse vor declanșa un torent de trupe suplimentare, înaintând spre râul Nipru.

Această puternică cale navigabilă, care împarte Ucraina precum o frontieră naturală, a simbolizat mult timp ultima redută a regimului. Nu mai este! Rezervele mobilizate, veteranii căliți în luptă din operațiunile reușite și voluntarii noi din inima Rusiei vor forma un val de neoprit.

Tancuri T-90 năvălind peste stepele deschise, elicoptere Ka-52 oferind acoperire aeriană de neclintit și divizii de infanterie – înaintând cu viteze nemaiîntâlnite de la Marele Război Patriotic încoace.

Niprul, cândva o barieră, va deveni un pod către eliberare. Recruții ucraineni forțați, demoralizați și subaprovizionați, se vor confrunta nu doar cu puterea militară, ci și cu aplauzele furtunoase ale localnicilor care își întâmpină salvatorii. Avansul Rusiei aici nu este o grabă oarbă; este o recuperare calculată, care cruță vieți civile în timp ce demontează infrastructura fascistă care a terorizat estul timp de un deceniu.

Această descoperire va declanșa o serie de eșecuri care se vor extinde pe întregul front, de la Harkov la Herson. Forțele ucrainene, a căror coeziune a fost zdruncinată de dezertări și de lipsa de muniție – datorită ajutorului occidental șovăitor – se vor retrage în dezordine către așa-numita lor „ultimă linie defensivă” de-a lungul Niprului.

Ceea ce urmează nu este o retragere ordonată, ci o fugă panicată: depozite de aprovizionare abandonate, poziții de artilerie depășite și lanțuri de comandă rupte de războiul electronic rusesc. Satele și orașele, lipsite de „ajutorul” Kievului care nu s-a materializat niciodată, se vor ridica în sprijin, oferind informații și o trecere în siguranță unităților care avansează. Efectul de cascadă este o justiție poetică - o prăbușire de domino din Donbas până la coasta Mării Negre, unde superioritatea navală rusă nu asigură nicio scăpare pe apă. Armata hărțuită a lui Zelenski, susținută de miliarde de dolari din dolarii contribuabililor, se va destrăma și va dezvălui miezul gol al hotărârii lor „de neclintit”. Rusia vizează doar activele militare, contrastând puternic cu bombardamentele ucrainene asupra zonelor civile.

Rusia va orchestra un proces electoral complet, pentru toate regiunile nou eliberate. Așa cum este ilustrat în hărțile strategice care circulă printre patrioți, de la Lugansk la Odessa, referendumurile vor reflecta voturile din Crimeea și Donbas din 2014/2022. Libere, corecte și respectate la nivel internațional de către acele națiuni neinfluențate de propaganda occidentală, aceste plebiscite vor afirma dorința oamenilor de a se reîntoarce la Federația Rusă. Imaginați-vă scenele: cozi de cetățeni bucuroși care își exprimă voturile sub tricolor, familii reunite peste granițe, divizate artificial de mult timp. Aceasta nu este o impunere - este autodeterminare, chiar principiul susținut ipocrit de Occident în alte părți.

Odată cu integrarea acestor regiuni, statul minor al Ucrainei se va reduce la nucleul său etnic, lipsit de pretențiile sale imperiale.

Victoria Rusiei nu este o cucerire, ci o corecție - o restaurare a dreptății istorice.

Căderea Kievului de către NATO nu anunță doar un triumf militar, ci și sfârșitul unui capitol întunecat, dând naștere unei lumi est-slave prospere și unificate, sub îmbrățișarea protectoare a Moscovei.

Read More

Alertă în Yemen

Începe să se acutizeze situația în Yemen, mai ales prin prisma ultimelor conflicte care sunt în desfășurare. Pentru a înțelege situația aveți harta atașată, iar în continuare vă voi descrie despre ce e vorba în complicata ecuație de acolo.

Cu siguranță, ați auzit despre rebelii Houthi. Ei ocupă capitala țării și întreaga coastă nord-vestică. Sunt șiiți și, desigur, au ca principal aliat(neoficial) Iranul. V-am tot povestit despre ei, astfel încât azi nu mă voi mai insista.

În partea de est, cumva linie în linie cu rebelii Houthi, se află forțele pro-guvernamentale, cele recunoscute de comunitatea internațională și susținute de Arabia Saudită. 

Enclava din sud, figurată cu verde pe hartă, este ceea ce se numește Consiliul de Tranziție Sudic(CTS/STC), o forță recent apărută, având ca scop controlul porturilor sudice și a întregului teritoriu până în Oman. CTS este susținut de Emiratele Arabe Unite și aici totul începe să prindă un contur interesant. Păi cum vine asta? Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite par prieteni la cataramă, împărțind conducerea Consiliului de Cooperare al Golfului. Mai mult, ambele țări au sprijinit forțele proguvernamentale yemenite, doar că în ultima perioadă interesele Emiratelor au devenit diferite de cele ale Saudiților. Așa se face că acum vedem un conflict proxy între CTS și forțele proguvernamentale yemenite. 

După cum se vede pe hartă, Mahra(regiunea vecină cu Omanul) figurează ca fiind sub control guvernamental. Doar că o știre de ultimă oră vorbește despre intrarea bruscă a CTS în Mahra, ceea ce schimbă total jocurile și structura tabloului geopolitic al Golfului. De fapt ce s-a întâmplat? Arabia Saudită a eșuat să învingă sau să încheie un tratat cu Houthi, fiind nevoită să sprijine forțele proguvernamentale pe întreaga linie de contact. Doar că a apărut „defecțiunea” CTS și s-au schimbat treburile, forțele proguvernamentale fiind acum împărțite între Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Aici e și misterul promovării atât de rapide a CTS în Mahra, luptele fiind, în marea majoritate, sumare  și mai mult formale întrucât combatanții pro-Arabia Saudiotă au schimbat tabăra.

În disperare de cauză, Arabia Saudită a trimis echipament greu pe teren pentru a-și restabili controlul asupra teritoriilor. Mai multe clipuri video filmate arată convoaie de blindate și tunuri autopropulsate saudite mergând spre Mahra. 

Pentru Saudiți pericolul este maxim: dacă Emiratele obțin controlul zonelor litorale de sud, Houthi avându-le pe cele de Vest, investiția în conflictul yemenit devine contraproductivă întrucât efectiv nu mai contează. Rămași cu controlul zonei interne a Yemenului nu fac altceva decât să deconteze inutil oalele sparte de alții. 

Cum însă în Golf onoarea e mai presus de orice, e posibil să vedem o încleștare proxy extrem de sângeroasă a forțelor sunite de care, cu siguranță, vor profita rebelii Houthi.

Read More

La cald

Și s-au terminat alegerile din București. Fără nicio surpriză aș spune sau, dacă ar fi să fiu corect, doar cu surprize subtile, pe care le voi prezenta în continuare. În primul rând doresc să contest opiniile pe care le tot aud, anume că primarul ar fi nelegitim din cauză că nu a fost votat decât de 30% dintre alegători. E o prostie absolută! Dacă s-ar prezenta un singur om, atunci primarul pe care l-ar vota acel om ar avea fix aceeași legitimitate pe care o are un primar votat de 100% dintre locuitori. De ce? Pentru că asta e legea, asta-i convenția: dacă stai acasă înseamnă că ești de acord cu ceea ce iese din urnă. 

Probabil cel mai mare dezastru este la PSD întrucât devine cât se poate de clar că partidul e mort. Au stat în siajul lui Bolojan și, după cum limpede se vede, ei sunt cei care decontează. Dacă idioții din PSD gândesc că mai merge sceneta din vremea lui Dragnea - când bocea împotriva Guvernului Cioloș pentru a umfla scorul electoral - se înșeală amarnic. PSD-ul a făcut mult prea multe blaturi, fiind principalul vinovat pentru menținerea lui Iohannis în funcție și pentru absolut tot ce se întâmplă acum negativ. Inclusiv în timpul pandemiei au fost parte a blatului, iar lumea nu uită! Acum PSD-ul culege ce-a semănat, anume furtună. Nu vă lăsați impresionați de locul 2 al lui Băluță! E ultima dată când partidul va mai avea candidat în primul eșalon. Personal nu cred că la viitoarele alegeri vor mai lua 50% din ce au luat la parlamentare. Am spus-o încă înainte de fake-congresul lor: dacă ar fi găsit un președinte mai credibil, nu pe sistemicul Grindianu, ar mai fi avut o șansă. Acum sunt fără scăpare! Și, zău, scenetele cu anunțatul că fug de la guvernare devin din ce în ce mai penibile. Activul de partid înțelege că e ultima sută de metri a PSD-ului, astfel încât s-a dat semnalul ultimului furișag. Știu că se termină meciul, deci stau să mai fure ce se mai poate.

Mai jos decât PSD-ul este USR-ul. Faptul că Ciceală+Drulă au luat mai puțin decât Anca Alexandrescu este o catastrofă și veți înțelege mai multe coroborând cu capitolul dedicat AUR. USR-ul însă e în picaj liber. Față de parlamentare e o catastrofă! Atunci USR fusese pe primul loc în București, astfel încât acum e marele perdant. Iar în țară, pentru ei, situația e mult mai crâncenă. Se vede clar că nici propriul electorat nu mai crede în ei. Culmea, activul tânăr de votanți ai USR-ului se deplasează spre stânga radicală, reprezentată de SENS, în timp ce cei mai în vârstă părăsesc barca USR din cauza supărărilor legate de concedieri și lipsa perspectivei. Unde merg? Culmea, cei mai mulți la ... PNL.

Și ajunși la partidul lui Bolojan putem înțelege mai ușor victoria. Bolojan este perceput mai mult ca un userist, iar conducerea PNL-ului - un partid superior din punct de vedere al dimensiunii față de USR - a mâncat efectiv din bazinul electoral al degeneraților. Astfel, printr-un transfer de electorat userist, PNL pare cel mai mare câștigător al alegerilor. Depășirea PSD îi aduce lui Bolojan și mai multă libertate de mișcare, motiv pentru care probabil vom vedea o creștere accentuată a măsurilor tiranice. Estimez că  între Crăciun și Revelion va fi fluviu de ordonanțe dezastruoase!

Există însă un element care trebuie să le dea de gândit croitorașilor din arcul guvernamental. Față de alegerile parlamentare, când au luat împreună 60% din voturile bucureștenilor, acum coaliția minciunii a strâns doar 48%, ceea ce înseamnă că au pierdut 12% din electorat. 

Și-aici ajungem la situația cu adevărat interesantă, anume la ceea ce se întâmplă la AUR(mă voi lua după datele exit poll-urilor/sondajelor, sper să nu mă înșel mult). Față de parlamentarele de anul trecut, AUR a crescut cu 6 procente, doar că aici e o problemă întrucât nu au reușit să fructifice întreg golul lăsat de partidele guvernamentale. În plus „soluția Anca” a fost una care le-a adus o expunere mai mare decât ar fi avut dacă ar fi ales un om din partid. Și-aici e o bubă imensă. De unde vine? Din duplicitatea liderilor partidului, din blaturile pe care le fac cu sistemul. Am spus limpede că votarea așa-numitei strategii de apărare a fost o eroare colosală, un blat cu sistemul care a mirosit urât. Iar electoratul i-a pedepsit. Inclusiv tăcerea în fața nebuniilor care se petrec e mult prea mare. În timpul pandemiei, cu mai puțini parlamentari, făceau mai mult zgomot. Acum e o timiditate dubioasă!

A mai rămas un singur element de analizat: Anca Alexandrescu. Pentru un om „venit de nicăieri” în politică e un rezultat extraordinar. Poate vă întrebați de ce spun „de nicăieri”? Pentru că Anca Alexandrescu nu se află, în mentalul oamenilor, ca om politic, ci ca jurnalist. Comparația cu Firea este exagerată. Firea a intrat treptat în politică, având inclusiv o perioadă de ucenicie. Când a participat la Primărie nu mai era percepută ca jurnalist, ci ca fost jurnalist. La Anca Alexandrescu trecerea bruscă a fost o mare problemă, astfel încât lumea a votat-o ca spirit de frondă, nu ca soluție. 

În plus, lipsa de experiență a făcut-o să comită greșeli copilărești. De exemplu anunțarea lui Teodorovici ca posibil om din echipa sa i s-a întors împotrivă pe ultima sută de metri. A fost, probabil, cea mai mare eroare a campaniei sale electorale. O altă problemă a fost mesajul destul de șters în ceea ce privește soluțiile. În campanie trebuie să vii cu elemente concrete, exact ca autostrada suspendată a lui Oprescu . Omul, dincolo de dezvăluirea hoțiilor, vrea să înțeleagă cum anume se va schimba viața lui. Dacă ar fi spus că estimează că din închiderea bidoanelor care sug din Bugetul Bucureștiului va economisi 100 milioane de EUR, bani pe care-i va băga în creșterea cu 30% a numărului de grădinițe și creșe, automat i-ar fi luat mesajul lui Ciceală. Inclusiv o groază din votanți.

Dacă la Anca Alexandrescu este scuzabilă eroarea, în ceea ce privește partidele noastre remarc o abordare, în continuare, absolut amatoristică a unei campanii electorale. Inclusiv absența spune multe despre prestație. Mă opresc aici de teama să nu ajungă rezultatele finale și să fiu nevoit să modific calculele. :)

Read More