duminică, 4 octombrie 2026

Front update - 04.10.2026


După podul din sudul Kievului, a venit rândul Podului din Nord, probabil cea mai lungă arteră suspendată de-acolo. Podul Moskovska  are o lungime de 9 km(incluzând și rampele de acces) și este unul integral susțintut de cabluri. Racheta care l-a lovit este un Banderol de nouă generație. Consecința cea mai probabilă este întreruperea definitivă a traficului. Rusia este determinată să sigileze partea de vest a Kievului, astfel încât aprovizionarea trupelor din estul țării să nu mai poată avea loc decât pe trasee pe care forțele armatei Rusiei le monitorizează și le au sub control. 

Situația din Kiev s-a înrăutățit. În urmă cu două zile, după atacurile în care a căzut victimă podul sudic, s-a declanșat un adevărat ambuteiaj(vezi foto) întrucât populația Kievului a înțeles că nu mai e de stat acolo. Lumea caută să iasă cât mai repede posibil din oraș întrucât deja nu mai e energie electrică, iar la iarnă cu siguranță că nu va mai exista căldură. În plus, rușii vor trece să atace instituțiile cheie, cu riscurile de rigoare.

De remarcat este că cel mai recent atac asupra Kievului a fost făcut în timp ce cancelarul german Merz se afla în vizită la piticul Porno. În plus, ca un semn propagandistic de „solidaritate” ambasadele occidentale au anunțat că nu se mută din Kiev, asta în ciuda faptului că sunt tot mai multe zvonuri care vorbesc despre aranjamente de retragere a acestora ori în Lvov ori, cel mai probabil, în estul Poloniei.

Într-un imbold heroinic, limbricul de la Kiev a spus că va continua să lovească rafinăriile rusești pentru a pedepsi actualele acțiuni din Kiev. Aproape instantaneu, Ministerul Apărării din Federația Rusă a anunțat că va intensifica atacurile asupra infrastructurii militare ucrainene atât din Kiev cât și „din alte zone ale țării”. 


În sudul Ucrainei e jale. Evenimentul pe care Zelensky nu-l vrea cunoscut este pătrunderea forțelor ruse în zona industrială a Drujkivka(vezi harta). Rușii au ajuns acolo mai repede decât s-ar fi așteptat planificatorii AFU, iar zona este păzită de forțe militare ucrainene obosite. Partea proastă pentru ei este că localitatea este, de facto, poarte de intrare în Kramatorsk și de-acolo în Sloviansk. Aici e marele deranj al ucrainenilor întrucât, de-aici înainte Rusia e doar pe plus. Mai mult, în conformitate cu referendumul de aderarea a Donbasului la Federația Rusă, din acel moment Rusia își apără propriile granițe, iar Operațiunea specială se va desfășura strict în afara teritoriului său.

În nord, în zona Harkov, buzunarul în care a căzut armata Ucraineană se strânge încet și sigur. Rușii spun că acolo se află 30 000 de soldați, ucrainenii spun că ar fi vorba doar de 3000. Mă rog, o să vedem când s-o trage linia, însă ceea ce este cert e că Rusia înaintează continuu, într-un teribil război de uzură.

Teoretic acum începe sezonul noroaielor în Ucraina. Nu se mai poate face mare lucru pe câmpuri, astfel încât se va merge pe bătălii urbane și bombardări de la distanță. Cel mai probabil, Kramatorsk-Sloviansk va fi refrenul acestui sfârșit de an. Și, fără doar și poate, slăbirea va veni dinspre Izium, care e celălalt vector de atac al Rusiei.

Un ultim aspect este cel al tentativelor de „pacificare” a situației. Occidentalii și oficialii NATO, observând că situația e în cădere liberă în Ucraina încearcă un respiro. Au vrut să încheie un pact privind transportul naval, dar rușii și-au continuat operațiunile de scufundare a navelor ucrainene. Acum și-ar fi dorit un armistițiu, necesar reînarmării Ucrainei. Rușii n-au fost de acord și, de=-aici înainte nu vor mai fi. Motivul e simplu: după Donbas, se trece în cealaltă etapă a Operațiunii Speciale, anume crearea republicilor autonome care își vor declara independența față de Kiev. Acestea nu se vor afla sub jurisdicția Rusiei, dar Rusia le va garanta independența. Motivul e simplu: în afara Donbas(pe care oricum rușii nu l-ar fi dorit, dar pe care l-au luat ca efect al numărului mare de cetățeni de etnie rusă), Rusia nu e interesată să se încarce cu alte teritorii. Dar va sprijini crearea de republici independente, cărora le va asigura securitatea fix pentru a avea o zonă tampon suficient de generoasă. Dar vom mai avea timp să vorbim despre faza a doua!