Mă uit de două zile cu surprindere la spectacolul macabru pe care-l fac niște limbrici marxiști pe marginea parangheliei pesediste de la Timișoara. Înainte de a începe trebuie să fac câteva precizări necesare, pentru cei care nu mă cunosc. Pesediștii îmi sunt dragi precum sarea-n ochi. Pe Simonis - organizatorul - îl consider un dobitoc și nu înțeleg de ce mai este în libertate după declarația lui referitoare la deturnarea unor voturi pesediste în favoarea lui Simion. Dar una-i una și alta-i alta.
Așadar, Simonis a hotărât să facă o paranghelie prilejuită de botezul copilului său. Trebuie să fii un dobitoc maxim ca să crezi că un asemenea eveniment, care implică un mare număr de colegi de partid, se poate face într-un spațiu insalubru. E clar că dacă organizezi un astfel de eveniment, trebuie să fie ceva de ținută. Așadar, e cât se poate de logic să iei o locație de lux, un meniu de lux și să încerci să organizezi ceva special. Că nu vine nea Gigel sondoru' la tine, ci foști premieri, miniștri sau foști miniștri, președinți de consilii județene, primari, deputați, senatori, oameni de afaceri s.a.m.d.
În ceea ce-i privește pe cei care-au venit, fiind invitați la un eveniment de ținută, e clar că acolo nu te duci îmbrăcat în blugi sau cu un costum de plastic luat la reducere de la H&M. E normal să ai o ținută de câteva mii de euro pe tine și nu înțeleg unde-i problema. Mă uitam la nulitatea aia de Porumbel cum explica ea doct că „blana nu mai e la modă”. Păi n-o mai fi, fă!, la tine la țară acolo. Dar bagă la capul ăla mic al tău faptul că haina de blană e un etalon a eleganței feminine. E drept, nu la petrecerile la care cântă greierii din călcâiele crăpate.
Și-acum, după ce-am stabilit elementele, let’s do math. Simonis a avut vreo 600 de invitați la paranghelie. Pe la evenimentele medii, darul e pe undeva pe la 1 000 EUR. Aici, unde meniul a fost vreo 500 EUR și „audiența” cea pe care v-am relatat-o, e clar că „scorul” se duce pe la vreo 3 000 - 4 000 EUR. Unii pot strâmba din nas și spune că „e exagerat”. Dar toată lumea știe că astfel de evenimente sunt un soi de „CAR țigănesc”, adică un soi de roată unde tu cotizezi la toți și toți cotizează la tine, menținându-se un anumit „scor”. Rezultă cât se poate de limpede că suma totală strânsă a fost de aproape 1 milion EUR(sau poate peste).
Din acest milion, aproximativ 400 000 EUR au fost cheltuielile cu sala, meniul și muzica. Iar Albano Carrisi cireașa de pe tort. Care-i treaba cu el? Păi dacă vrei să ai un eveniment memorabil, aduci și tu pe cineva de „Doamne ajută” să-ți cânte. Albano e alegerea ideală pentru că e cunoscut și, fiind la apusul carierei, are o cotă mai mică. Pentru un eveniment VIP, o astfel de alegere e una inspirată și, în același timp, rentabilă.
Hai să înțelegem care-i treaba cu el. Cotația lui Albano este undeva între 30 000 și 50 000 EUR pentru un concert. Ăsta e prețul de strigare, dar variantele mai probabile sunt cele din josul intervalului(chiar și sub). Petrecerile VIP sunt taxate, de obicei, cu sume mai mari, putând ajunge în cazul său pe la 70 000 EUR. Doar că aici s-a mers păe ceva minimal, în sensul în care Albano a venit fără orchestră și cu un staff minim(cântând de pe negativ). Cel mai probabil, prețul a fost pe la vreo 60 000 EUR, la care s-au adăugat cheltuielile de transport și cazare(Albano solicită cazare la 5 stele pentru el și întregul staff).
Trăgând linie, ne rezultă că s-au dus vreo 500 000 - 600 000 EUR(maxim) pe petrecere și undeva pe la vreo 300 000 - 500 000 profitul lui Simonis. Nu mi se pare ceva care să țină prima pagină a ziarelor.
Pentru toți acei pomanagii coate goale de prin studiouri sau de prin spatele tastaturii, care prestează din greu pentru Soros, treburile acestea par scandaloase. Dar într-o societate liberă nu înțeleg unde-i problema. De fapt, dacă e să mergem pe fir o înțelegem: totul vine de la marxismul buruienos din capetele lor seci. Păi. băi tembelilor, treaba e simplă: dacă pui laba pe muncă, ai șansă să câștigi. Dacă însă ești un pomanagiu, pe care-l ține-n spate unul gen Bostan, atunci lasă ciocu' mic întrucât înseamnă că ești un pomanagiu întreținut. Și nu înțeleg ce pretenții ai!
La urma urmei, genul acesta de evenimente reprezintă o tradiție la noi. Inclusiv acel dar are sensul său. Depinde, desigur, la ce nivel lucrezi și câți oameni cunoști. Dacă reușești să aduci 1 000 de oameni, e clar că darul e mai mare, dar și tu, la rândul tău, trebuie să te cam duci pe la 500 de paranghelii similare.
Așadar, toată discuția este una falsă și tembelă, generată de viermii propagandei, incapabili să înțeleagă niște chestii simple și logice, care fac parte din normalitate. Ceea ce mă surprinde pe mine e că dobitocii ăștia bolșevici, care se „injectează” imediat ce aud de-o sumă mai mare de bani, își spun „dă dreapta”. Care dreapta, papagalilor? Că sunteți doar niște marxiști de căcat, cu balegă în loc de creier!
