Jurnal de pribeag - frumusețea din Bulgaria

Bănănăind prin Plovdiv, ne-am împrietenit cu o familie de bulgari. El medic, ea frumoasă. De fapt nu frumoasă, ci superbă, iar în masa aia de arătări se distinge precum o rază de soare într-o beznă absolută. Acum, sincer să fiu, probabil ne-a spus cu ce se ocupă, am impresia că tot prin zona de sănătate. Dar e un defect „profesional” la mine: când sunt în preajma a ceva frumos, practic totul trece pe lângă mine.

Ăsta-s eu: în momentul în care văd o femeie frumoasă, rămân captivat. Aș putea să stau și s-o privesc ore în șir. Nu știu de ce mi se întâmplă asta, parcă aș vrea să-i decriptez frumusețea, să-i găsesc secretul și să-l înțeleg. Nu mă înțelegeți greșit, toată treaba asta nu are absolut nimic sexual în ea - așa cum ar interpreta-o majoritatea publicului actual. Pur și simplu, frumosul mă obsedează, mă capturează și, uneori, dacă dau un ochi pe scaunul din dreapta, constat că mă și cotropește.

Ca să fie treaba treabă, am constatat cu stupoare că și ei, ca și noi, au o dilemă similară: nu știu unde să meargă în concediu. Adică dacă s-o ia spre stânga sau spre dreapta. Noi, blocați în Plovdiv de nehotărâre, ei încă neplecați de-acasă. Și de-asta am luat aseară masa împreună. Să vedem care-s argumentele, că doar-doar ne-om limpezi creierii.

Asta a fost intenția, dar s-a ajuns la altele. Se putea să nu pic eu la mijloc? De fapt și amiciția dintre noi s-a legat tot ca efect al metehnei mele de-a rămâne „cu ochii fixați pe personaj”. Dar nu vă povestesc întâmplarea că veți spune că-i prea ireală. Sau, cine știe?, poate m-oi răzgândi mai târziu și-o să v-o povestesc și pe-asta!

Revenim. Mai una, mai alta, mai râdem, mai glumim, cu mine personaj principal. Din când în când încerc discret să deviez discuția. „Să vorbim totuși despre concediu”, zic eu. „De ce? Poate că așa cum vrei tu să „descifrezi” frumusețea, la fel vrem și noi să descifrăm de unde ți se trage!” - zice Angela(de fapt mai mult Anjela), bulgăroaica, glumind. M-am prins că n-am sorți de scăpare, dar când am auzit replica de lângă mine mi-am dat seama că nu-i rost să scap din poziția de victima serii. Deci ce-mi aud mie urechile? „Uneori, când e o femeie frumoasă prin preajmă și-l văd cum se uită, mi-e frică să n-o lase gravidă cu privirea” - susură zâna de lângă mine.

Hai, mai deviază discuția în condițiile respective! Dar cine-a fost victima în dimineața asta când, fără să zic nimic, am luat-o fix în direcția care mi-a trecut prin cap? Mă rog, trăiesc impresii împărțite uitându-mă în dreapta și constatând un calm suspect. Nici măcar nu m-a întrebat unde mergem. Abia într-un târziu mi-a adresat întrebarea și asta doar ca să le dea de știre amicilor bulgari. Hmm, și-acum îmi înflorește mie bănuiala: poate că asta a și vrut, iar eu de fapt îi fac jocul! Iar sunt în dilemă. Cert e că n-ai cum să te pui niciodată cu femeia! Pur și simplu nu se poate. Mă gândesc c-ar trebui să schimb direcția, dar s-ar putea ca și asta să-i convină! Gata, pun punct. Ne vedem în Istanbul.