În loc de „Noapte bună”

Văd că tot apar cititori care-mi recomandă să nu mă mai iau de X sau Y pentru că și ei sunt suveraniști. Știți care e treaba? Din punctul meu de vedere e ca și cum mi-ai spune n-ar trebui să mă iau de X sau de Y pentru că sunt „oameni buni”. Asta în condițiile în care i-am prins cu mâinile în buzunarele mele!

Din punctul meu de vedere nu trebuie să fii suveranist sau altceva, ci să fii onest și să ai cât de cât capul pe umeri. Dacă ești onest și treci prin filtrul propriului cap judecățile, nu mai trebuie să fii suveranist, utecist sau altceva întrucât onestitatea și raționamentul te duc automat acolo unde trebuie să fii. Aici nu e vorba de ideologie, ci de capacitatea de a raționa și de a fi sincer față de tine și față de ceilalți. Înțelegeți? Nu-i nevoie de prea multe pentru a fi om normal.

Și-acum să le luăm pe rând. M-a văzut cineva pe mine în siajul lui băsescu? M-a văzut cineva vreodată pupându-l în cur pe Plăvan? M-a văzut cineva ridicându-i în slăvi pe Cîțu, Orban, Ciucă sau Ciolacu? M-a văzut cineva ridicând osanale vreunui puternic al zilei? Recunosc, i-am luat apărarea lui Dragnea, doar că Dragnea n-a fost niciodată la butoane. Rețineți asta!

Să nu ne pierdem în amănunte și să revenim la subiect! M-ați văzut vreodată îndemnându-vă să vă vaccinați sau susținând măsurile aberante din pseudo-pandemie? M-ați văzut vreodată picând în cursele puse la cale de ticăloși? M-ați văzut vreo clipă pupându-i în cur pe ucraineni, urlând ca posedatul despre „agresiunea Rusiei”, în condițiile în care făcătura se vede de la o poștă? Nu, nu m-ați văzut!

Ei bine, în aceste condiții, să nu-l mai aud pe vreunul că trebuie să mă împac cu un fost băsist deoarece acum „e băiat bun” sau că trebuie să-l reevaluez pe-un vaccinist doar pentru că acum s-a strecurat în anturajul lui Georgescu. Dragii mei, eu nu sunt ei! Să începem de aici. 

Eu nu fac precum colonelul, să fur de la X sau de la Y și să împachetez totul într-o aură originală. Eu, ceea ce aduc e conținut propriu, e modul în care văd eu lumea, nu-s frânturi de adevăr încropite pentru a ieși bine! De 18 ani de zile vă dau informații și analize care vă sunt de folos. De-atâta amar de vreme v-am invitat să decojim împreună lumea și să ne uităm pe sub zonele frumos poleite. Unii mi-au mulțumit în timp ce alții m-au înjurat. Dar nu vă ijmaginați câți dintre cei care m-au înjurat au reevaluat situația mai târziu plângându-se precum Postelnicu că „au fost niște dobitoci”. 

Nu am scris cele de mai sus pentru „a mă da mare” sau pentru a o face pe deșteptul. Vreau însă să vă atenționez că mi-am ales un drum și nu m-am abătut niciun micron de la el. Am fost cinstit, am fost onest, motiv pentru care mă enervează când sunt pus în aceeași oală cu leprele. 

Nu, dragii mei, eu nu sunt „suveranist” pentru că nu sunt în aceeași oală cu tovarășul colonel, cu Sorina Matei sau cu ceilalți foști băsiști, useriști, iohaniști, vacciniști, slăvari sau ce-or mai fi fost ei. Și, sincer să fiu, în ceea ce-i privește pe majoritatea dintre ei, nici nu cred în spovedania lor. Deci n-am cum să fiu în aceeași barcă, să împart locul cu cei care m-au înjurat, scuipat și, mai ales, cu cei care au profitat de astfel de ticăloșii pentru a-și umple buzunarele.

În ceea ce mă privește, încă de la începutul blogului mi-am promis un lucru, anume că nu voi lua bani de pe urma sa. Au venit și vin o groază de oameni să mă roage să-i consiliez. Nu doar că i-am refuzat, dar le-am și recomandat să nu facă ceea ce au făcut, anume să caute să-l ia consilier pe „băiatul de pe net”. Nu există vreun sfanț luat de mine de pe urma activității de față. Din nou, nu mă laud, dar vă atrag atenția că nu ai cum să fii independent dacă depinzi de ceea ce-ți varsă sponsorul. A scrie pe bani înseamnă a fi mercenar. Iar din acest punct de vedere nu există diferențe între cei înrolați în diverse redacții și cei care se bat cu pumnu-n piept că fac „jurnalism independent”. Toți sunt lingăi de profesie și chițăie după bani. Ei bine, eu nu chițăi și ceea ce fac nu fac pentru bani. Și, din nou, apele se despart. 

Mi s-a propus în nenumărate rânduri să intru în politică. Alții se înghesuiau să mă recruteze prin televiziunile de pe unde proveneau. Nu m-ați văzut în nicio postură de acest gen. De ce? Pentru că uneori e bine să-ți respecți cuvântul, chiar dacă ți l-ai dat doar în fața oglinzii. 

Asta-i diferența și iată de ce nu accept să mi se spună că sunt coleg cu X sau Y. Mi-am păstrat mereu judecata limpede și, atunci când m-am înfierbântat, mi-am pus gheață pe frunte și pe ceafă, ca s-o iau mai moale. 

Gata, am scris suficient pentru a înțelege ce e de înțeles. Într-adevăr, n-a fost în loc de „Noapte bună”, ci un preambul. Noapte bună!