Diplomația clovnului retardat

Când mergea în străinătate, Ceaușescu avea parte de primiri grandioase. Inclusiv în SUA a avut aplaudaci și cetățeni cu flori în mâini care salutau trecerea mașinii. Despre faza din Anglia, unde a fost plimbat cu caleașca regală, cred că nu mai are sens să vorbesc. E ultra-cunoscută. Acela e nivelul de la care s-a pornit.

Trecerea de la Ceaușescu la nea Nelu a dorit să păstreze ceva din eticheta de putere diplomatică, doar că n-a mers. Au fost atâtea gafe de protocol încât n-are sens să mai povestesc. Oricum, după un scurt moment de simpatie, România a ajuns să fie primită la „și alții”. Iar faza cu nea Nelu dând mâna cu agenții de securitate de la Bruxelles a rămas de pomină. 

La Constantinescu s-a uscat și locul. Cele câteva vizite externe deja au statutat locul României undeva la coadă, în zona absolut neimportantă a jocurilor politice. Iar acea gafă, când a dat permisiunea navelor militare ale NATO să traverseze spațiul aerian românesc înainte ca cineva să-i ceară asta, va rămâne de pomină.

băsescu, un păduche securist împins artificial la vârful statului, a transformat diplomația într-un joc „de-a bețibul la ambasada SUA”. Dobitocul își făcea parteneri dând șpagă, cedând suveranitate și vânzându-ne „în viu”. Așa și-a făcut loc în Europa, doar că în SUA nu i-a funcționat socoteala și, în loc să-și păstreze demnitatea, s-a transformat într-un sclav al ambasadorului Gitenstein. Da, acel Gitenstein, prostovan ca noaptea, corupt până-n măduva oaselor, care efectiv nu se sătura de șpagă. A plecat de-aici putred de bogat! Totul pentru ca bețivul băsescu să facă niște poze cu Obama în timpul campaniei electorale. O avere pentru un nimic! Chiar și așa, securistul bețiv cel puțin avea ușile deschise în Europa.

Plăvanul, un dobitoc fără sare și piper, a amuțit diplomația, inaugurând zodia lui „Da, să trăiți!” pentru orice cerință. Plăvanul era grăbit să-și vadă de turismul său perpetuu, motiv pentru care delegațiile în care reprezenta România erau scurte momente de greață în care, pentru a tranșa cât mai repede, spunea da la automat. Fără măcar să înțeleagă despre  ce e vorba. Asta i-a asigurat o digerabilitate mai bună în Europa întruct băsescu, dacă lua un gât de whiskey, devenea Gică-Contra, încurcându-i pe ăia până la exasperare cu discursurile și dilemele sale buruienoase. Așa se face că Plăvanul avea ușile deschise oriunde în Europa. 

Și de-acolo am ajuns la Nicu Psihicu, Mucușorul nostru cel de toate zilele. Ăsta a reușit - în prostia lui retardată - să transforme diplomația autohtonă într-o pereche murdară de chiloți, cu care nimeni nu vrea să fie asociat. Chiar și Macron - cel care l-a impus președinte - se afișează jenat cu el. E ca și cum l-ar vizita hârtia igienică pe care-a folosit-o acum câteva zile. Știe că-i a lui, că rahatul de pe ea e al lui, dar e jenat în proximitatea ei. Ăsta-i Nicu Psihicu! Cu cât înaintează mai mult în mandat, cu atât devine mai penibil. Iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile ține de zona halucinantului absolut. Nicu Psihicu a ajuns atât de rău încât și-a planificat două vizite externe - în Finlanda și în Anglia - unde nu l-a primit nimeni! Oameni buni, e de râs! Prostul ăsta a fost în vizită ... la ambasadele noastre de-acolo. Efectiv așa ceva nu s-a întâmplat în toată istoria țării! Cum, bă, să te duci ca ultimul cerșetor pe-acolo și să nu te bage nimeni în seamă? Cum să fii atât de distrus încât efectiv să nu ai cel puțin o întâlnire cu vreun ajutor de servitor de adjunct de rangul zece? 

Probabil vă amuză situația, dar nu e de râs! România nu a fost niciodată atât de jos. De-aici încolo la ce să ne așteptăm? La vreun președinte pe care nu-l mai primește nici propria ambasadă? Nu m-ar mira ca tot Nicu Psihicu să bifeze și „performanța” asta!