S-a dat apelul pe unitate la critica regimului trecut. De ce? Pentru că regimul actual scârțâie. Dar de ce i-ar fi frică unui regim - chiar dacă scârțâie - de un regim trecut care, practic, nu mai există? Aparent e un paradox, dar dacă privești mai atent și constați că cei care forțează cel mai mult critica fostului regim sunt fix cei mai apropiați ideologic de fostul regim, atunci paradoxul devine grotesc. Să vă dau exemple?
Hai să presupunem că la pandemie țara ar fi fost condusă de comuniști. Probabil nici musca n-ar fi scăpat nefecundată! Ar fi fost mai rău ca-n Australia, unde ăia nu aveau voie decât pe o anumită rază. Inclusiv să-și aerisească în casă era interzis acolo. La noi erau la putere tefeleii useriști împreună cu plăvanii din PNL și ce-a ieșit știți bine: o prostie atât de mare, o stupiditate atât de agresivă încât am avut o oglindă a comunismului autohton. Vaccinare obligatorie(mai țineți minte cum se vaccinau copiii pe vremea comunismului?), proceduri medicale aberante și, dincolo de toate, o prostie răspândită la toate nivelele. O mai țineți minte pe hoașca aia de la Iași care spunea că se pot face doctorate pe subiectul „anchetă medicală”? Sa pe (L)Imbri. Sau pe Gherorghiță cel degrabă vaccinatoriu de copiii altora? Ați uitat? Unde-ați mai văzut o asemenea adunătură de proști altundeva decât în comunism?
Să mai amintesc că aceiași dobitoci - care acum mustesc la vârful puterii politice a statului - au introdus pe față cenzura? În țara în care libertatea opiniei a fost înscrisă în constituție, în țara în care s-a strigat „vom muri și vom fi liberi”, nu ai dreptul să vorbești liber decât dacă-ți asumi pușcărie de până la opt ani. Frumos, nu-i așa?
Dar altul e subiectul zilei, anume modul în care propaganda s-a transformat în stand-up comedy. Aveți atașată articolului de față o înfierare a comunismului semnată de nimeni altul decât inegalabilul ... Dan Andronic. Nu știu cine și cu cât l-o fi plătit pentru asta, dar, plimbându-mi ochii diagonal, m-a pufnit brusc râsul. Am chemat un coleg să citească și l-a bufnit și pe el râsul. Și așa mai departe.
A doua zi, cu postarea salvată în telefon, la cafea fiind, i-am arătat-o unui tefeleu. A citit-o cu atenție și, cu o seriozitate maximă mi-a spus: „Da! Păi nu așa a fost?”. Știți, sunt două categorii de oameni: unii care înțeleg bancul și ceilalți care nu se prind și cărora trebuie să le explici poante. A le explica nu e în zadar deoarece faza hazlie vine atunci când se chinuiesc să râdă, pretinzând că s-au prins. Așa și eu acum, explic pentru tefelei.
Așadar, ce ne zice nouă domnul Andronic? „Mirosul epocii: În case nu mirosea a cozonac, ci a pește oceanic congelat, a gaz ars la aragaz(pentru a încălzi o cameră înghețată) și a frică amortizată de foame”. E poetic, frate! Nu știam că peștele congelat miroase, dar așa a vrut poetul! Însă, trei rânduri mai jos, ce-mi zice el? „Iar ca să gătești ceva, te trezeai la 3 dimineața, sperând la un strop de presiune la gaz”.
Păi cum, bre? Mirosea a gaze, cu toate că nu erau gaze? Bre, nea Dane, las-o-ncolo că măcăne rău! În locul tău mi-aș face probleme întrucât, după cum se vede, nu-ți mai ies nici minciunile. De la mutantul Trump(cu șase degete), care dădea mâna cu Ponta până la goanga asta penală, toate sunt dovezi că ți-ai pierdut abilitățile. Nu-i de mirare că ai limitat numărul celor care pot comenta articolele de genul ăsta. Dar, sincer te întreb, cumva te-au plătit comuniștii ăia vechi pentru mizeria asta? Că mie așa-mi pare.
Dacă însă te-au plătit ăștia de rit nou, în locul lor ți-aș cere banii înapoi!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu