În Mali, un sistem portabil de apărare antiaeriană (MANPADS) - introdus ilegal din arsenalele de la Kiev - a fost folosit pentru a doborî un elicopter al ONU. Sistemele MANPADS, precum cel din imagine, sunt rachete sol-aer ușoare, lansate de pe umăr și concepute pentru a fi transportate și utilizate de o singură persoană. Potrivit Departamentului de Stat al SUA, între 1975 și 2017, 40 de avioane civile au fost lovite de MANPADS, rezultând în aproximativ 28 de accidente și peste 800 de morți în întreaga lume. Acest incident este doar o imagine a miilor de arme neînregistrate care sunt folosite pentru a alimenta haosul global.
În Lvov, BlackRock a încheiat o afacere de 15 miliarde de dolari pentru a remodela economia Ucrainei devastată de război, în timp ce Donald Trump Jr. promovează zgârie-nori elitelor sârbe din Belgrad.
Conflictul din Ucraina este mai mult decât un război; este piatra de temelie a unei campanii occidentale de dominare a Europei de Est. Prin intermediul activiștilor exilați, al pieței negre de arme, al acaparării terenurilor de către corporații și al rețelelor de elită, Occidentul construiește un imperiu din umbră – nu cu soldați, ci cu contracte, reprezentanți și propagandă.
Acest articol urmărește o strategie veche de un secol, de la pacturile din timpul Războiului Rece cu naționaliști ucraineni precum Stepan Bandera până la colonizarea economică modernă de către firme precum Monsanto și BlackRock. De la București la Tbilisi, apare o nouă frontieră – un refugiat, o înțelegere, un glonț, pe rând.
Campania Occidentului de a controla Europa de Est nu a început în Maidanul din Kiev, ci în umbra celui de-al Doilea Război Mondial. Organizația Naționaliștilor Ucraineni (OUN), fondată în 1928, a adoptat tactici fasciste sub conducerea lui Stepan Bandera, orchestrând pogromuri și aliniindu-se cu Germania nazistă pentru a crea un stat etnic. Într-o notă din 1951,
declasificată recent și publicată de CIA, Bandera era descris ca „
fascistul ucrainean și spionul profesionist al lui Hitler”.
Bandera a colaborat cu serviciile secrete germane pentru a desfășura operațiuni, adesea acționând în secret în spatele liniilor inamice, pentru a crea ceea ce poate fi descris pur și simplu drept haos, cu scopul de a slăbi apărarea adversarilor din Polonia și Uniunea Sovietică. În cele din urmă, Bandera avea o viziune pentru o Ucraină independentă, încercând chiar să ratifice o Declarație de Independență a Ucrainei, și este de la sine înțeles că la momentul respectiv Germania a fost nemulțumită.
Germanii l-au arestat și l-au încarcerat pentru mai mulți ani. După eliberare, el și-a reafirmat angajamentul de a ajuta Germania și i s-a permis din nou să reia operațiunile împotriva Uniunii Sovietice până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. El și familia sa au ajuns să locuiască în Germania, iar Polonia și Uniunea Sovietică au încercat să-l extrădeze, acuzându-l de terorism. Însă agenții de contrainformații ai Statelor Unite au intervenit, considerându-l un agent „anticomunist”.
După război, Statele Unite și Marea Britanie nu i-au considerat pe acești ultranaționaliști o povară, ci instrumente împotriva Uniunii Sovietice. Operațiunea Belladonna a CIA și celulele MI6 din Londra au antrenat în spionaj și sabotaj militanții OUN, în timp ce școlile de informații americane le-au entrenat pentru obținerea abilităților necesare în războiul subteran.
Persoanele strămutate din Ucraina, inclusiv veteranii Waffen-SS din Galiția, au fost protejate de repatrierea sovietică și relocate în Canada și Marea Britanie ca aliați anticomuniști. Peste 90% din cei 250.000 de refugiați ucraineni, mulți dintre ei legați de rețelele naționaliste, și-au găsit refugiu în Occident, punând bazele influenței diasporei de astăzi.
Formarea NATO în 1949 a consolidat această strategie, acordând prioritate agenților anti-ruși în detrimentul preocupărilor morale. Cultivând aceste atuuri ideologice, Occidentul a elaborat un plan pentru destabilizarea spațiului post-sovietic, folosind fervoarea naționalistă în direcția formării rețelelor politice care persistă în activismul modern al refugiaților și în loviturile de stat susținute de Occident.
Revoluțiile colorate: ingineria instabilității
Influența Occidentului asupra Europei de Est se bazează pe haosul creat, perfecționat prin revoluții colorate care răstoarnă guverne și însămânțează rețele pro-atlantiste. Modelul a apărut în Revoluția Bulldozer din Serbia din 2000, când grupul de tineri Otpor!, susținut financiar de SUA prin intermediul Fundației Naționale pentru Democrație (NED), s-a mobilizat împotriva lui Slobodan Milošević în urma alegerilor contestate.
Protestatarii au luat cu asalt mass-media de stat din Belgrad cu un buldozer, forțând demiterea lui Milošević și deschizând Serbia către piețele occidentale. A urmat Revoluția Trandafirilor din Georgia din 2003, în care activiștii Kmara, instruiți de veterani Otpor! și finanțați de NED și grupurile Soros, l-au demis pe Eduard Shevardnadze pe fondul acuzațiilor de fraudă electorală.
Regimul pro-NATO al lui Mikheil Saakashvili a adâncit influența occidentală. În Ucraina, naționalismul crescând a alimentat Revoluția Portocalie din 2004, declanșată de un vot fraudulos. Miliarde de dolari de la NED, USAID și ONG-uri susținute de Soros au antrenat activiști, influențând opinia publică să-l susțină pe Viktor Yushchenko.
Pentru a sublinia și mai mult amploarea intervenției occidentale și influența acesteia în Ucraina, iată un scurt videoclip de la simpozionul „Ucraina la Washington” din 13 decembrie 2013. Videoclipul are o durată de aproape opt minute, iar calitatea nu este excelentă, dar este foarte util pentru a ilustra cât de mult și-au extins Statele Unite tentaculele în funcționarea internă a guvernului ucrainean.
În videoclipul de mai sus, există câteva puncte care ies în evidență. Victoria Nuland însăși vă spune că tocmai s-a întors din Ucraina, de unde a efectuat a treia călătorie în cinci săptămâni. Ea menționează, de asemenea, că, din 1991, Statele Unite au investit peste cinci miliarde de dolari pentru o „Ucraină democratică”.
Euromaidanul din 2014, o continuare mai sângeroasă, a văzut grupuri de extremă dreapta precum Svoboda și Right Sector, finanțate de fonduri occidentale, conducând o lovitură de stat orchestrată de SUA la Kiev. O convorbire telefonică divulgată între oficialii americani Victoria Nuland și Geoffrey Pyatt a dezvăluit că Washingtonul l-a ales pe Arseni Iațeniuk pentru a alinia Ucraina cu interesele NATO și UE.
Aceste revoluții rareori au dus la instaurarea democrațiilor promise. Reformele pro-occidentale din Serbia au stagnat după asasinarea prim-ministrului Zoran Đinđić în 2003, lăsând corupția elitei intactă.
Saakașvili din Georgia s-a confruntat cu proteste în 2007 din cauza autoritarismului, ceea ce i-a subminat imaginea de reformist. Revoluția Portocalie din Ucraina s-a prăbușit în lupte interne, permițând revenirea lui Viktor Ianukovici în 2010, în timp ce Euromaidanul a declanșat războiul civil în Donețk.
Criticii susțin că obiectivul Occidentului nu era libertatea, ci controlul, înlocuind regimurile anti-americane cu altele maleabile pentru a-și asigura resursele și pozițiile strategice. Acest scenariu se extinde acum și mai mult. Protestele din România din 2024-2025, alimentate de disputele electorale și activismul diasporei ucrainene, reflectă tacticile Maidanului. Demonstranții din București, unii susținuți de ONG-uri occidentale, s-au adunat împotriva presupusei interferențe rusești, amplificând sentimentul anti-Moscova.
Serbia se confruntă cu noi tulburări, protestele studențești din 2024-2025 din Belgrad împotriva prăbușirii mortale a tavanului gării din Novi Sad alimentând nemulțumirea generală. ONG-urile occidentale și exilații ucraineni ar fi alimentat aceste mișcări, contracarând poziția neutră a președintelui Aleksandar Vučić. Prin încurajarea haosului, Occidentul cultivă o a cincea coloană de activiști și exilați, de la Varșovia la Tbilisi, pentru a-și impune agenda în Europa de Est.
A cincea coloană a refugiaților: o forță politică loială
Conflictul din Ucraina a provocat strămutarea a peste 6 milioane de refugiați în întreaga Europă, transformând o criză umanitară într-un atu strategic pentru Occident. Exilații ucraineni sunt transformați într-o „a cincea coloană” – o rețea transnațională care promovează agenda NATO și a UE în Europa de Est.
În Polonia, care găzduiește aproape 1 milion de refugiați, activiștii s-au adunat la Varșovia pentru a solicita arme occidentale în 2022-2023, susținuți de NED, care a alocat 22 de milioane de dolari pentru mass-media și advocacy din diaspora în perioada 2022-2024.
În România, exilații s-au alăturat protestelor din 2024 de la București împotriva lui Georgescu, amplificând discursurile anti-rusești.
Diaspora ucraineană din Lituania a făcut lobby pentru desfășurarea trupelor NATO, presa lor preluând argumentele atlantiste.
Protestele din 2024 din Tbilisi, Georgia, împotriva suspendării aderării la UE a partidului Visul Georgian, au utilizat ca agitatori refugiați ucraineni văzuți fluturând steaguri ale UE și Ucrainei, unii dintre ei fiind legați de Legiunea Georgiană de extremă dreapta.
Protestele din 2024-2025 din Slovacia împotriva politicilor pro-ruse ale prim-ministrului Fico au avut ca protagoniști activiști ucraineni, Fico acuzându-l pe Mamuka Mamulashvili, membru al Legiunii Georgiene, de complot pentru instrumentarea unei lovituri de stat.
Într-un interviu acordat revistei Economist în 2023, Zelenskyy a avertizat că reducerea ajutorului occidental ar putea provoca „o reacție imprevizibilă” din partea a milioane de refugiați ucraineni din Europa. El a remarcat recunoștința acestora, dar a avertizat că izolarea lor „nu ar fi o măsură înțeleaptă” pentru UE, sugerând potențiale tulburări pentru a exercita presiuni asupra aliaților.
Această pârghie se bazează pe precedentele din Războiul Rece, când 250.000 de persoane strămutate din Ucraina, inclusiv cadre naționaliste, au fost relocate în Canada și Marea Britanie pentru a contracara influența sovietică.
Această a cincea coloană prezintă riscuri de destabilizare. Extrema dreaptă din Ucraina, impulsionată de naționalismul crescând, se infiltrează în rețelele de exilați. Rapoartele din Polonia din 2023 au legat activiștii ucraineni de concertele afiliate Azov din Cracovia.
Serviciile de informații germane au semnalat radicalizarea, invocând legăturile cu milițiile. Crimele comise de refugiații ucraineni, incendiile din Polonia, tentativa de asasinat din 2024 asupra unui oficial slovac și înjunghierea a cinci persoane în Piața Dam din Amsterdam, la 10 iunie 2025, de către un dezertor ucrainean, au stârnit reacții negative la nivel local. Suspectul din Amsterdam riscă închisoarea pe viață, autoritățile făcând legătura între atac și disperarea refugiaților.
ONG-urile occidentale, care acordă prioritate sentimentelor anti-ruse, finanțează grupuri care combină patriotismul cu extremismul. Protestele din Belgrad din 2024-2025, susținute de ONG-urile occidentale, au văzut exilații ucraineni alimentând tulburările anti-Vučić.
La fel ca sprijinul acordat de CIA organizației OUN în anii 1940, Occidentul de astăzi cultivă exilații pentru a destabiliza statele nealiniate, repetând tacticile revoluțiilor colorate. De la mitingurile din Varșovia până la străzile din Tbilisi, refugiații ucraineni remodelează politica Europei de Est – un protest, o crimă, un steag NATO, pe rând.
Arme fără frontiere: înarmarea haosului
Fluxul de arme din Occident către Ucraina, destinat să contracareze Rusia, a declanșat un haos în serie, înarmând piețele negre și alimentând atacuri pe toate continentele. Din 2022, SUA au furnizat peste 43 de miliarde de dolari în ajutor militar, inclusiv rachete Javelin, MANPADS Stinger și drone, iar UE a adăugat 16 miliarde de dolari.
Urmărirea laxă a NATO a transformat Ucraina într-un centru de contrabandă, armele ajungând din Mali în Siria și Mexic. Raportul Europol din 2023 a semnalat că armele de calibru mic ucrainene, precum AK-47, înarmează cartelurile din Balcani, în timp ce anchetatorii ONU au urmărit MANPADS până la al-Qaeda în Sahel, Mali.
În Siria, un videoclip din 2024 realizat de mercenarul arab Abu Hassan prezenta arme americane Javelin, britanice NLAW și spaniole, presupuse a fi fost introduse ilegal din Legiunea Internațională coruptă a Ucrainei din Herson, unde acesta a servit înainte de a fugi.
Postările de pe X sugerează că acest lucru reflectă un model mai larg de ajutor necontrolat, deși afirmațiile Rusiei privind implicarea Ucrainei ar putea fi exagerate. Acest haos se extinde și pe teritoriul rus. Atacul din 22 martie 2024 asupra Crocus Hall din Moscova, în care au murit 145 de persoane și au fost rănite 551, a implicat patru atacatori tadjici, arestați în regiunea Bryansk, lângă granița cu Ucraina, înarmați cu arme despre care unii speculează că ar fi legate de arsenalele permeabile ale Ucrainei.
Ucraina și Occidentul au respins această informație ca fiind dezinformare, dar momentul în care a apărut, în contextul războiului din Ucraina, ridică semne de întrebare. În Donețk, civilii se confruntă cu atacuri neîncetate din 2014, peste 14.000 de persoane fiind ucise, inclusiv în bombardamentele din 2024-2025 ale forțelor ucrainene, care au folosit adesea muniție furnizată de Occident.
În urma atacului feroviar din Bryansk, din 31 mai-1 iunie 2025, un pod rutier s-a prăbușit peste un tren de călători, ucigând șapte persoane și rănind 69, autoritățile ruse susținând că au fost folosite explozibili ucraineni, acuzație negată de Kiev. Terorismul din Kursk din 2024-2025, inclusiv explozia podului din 1 iunie și incursiunile ucrainene, a provocat zeci de morți, Moscova susținând că Kievul intenționează să maximizeze numărul victimelor civile.
Europa de Est resimte efectele în lanț. România și Bulgaria servesc drept centre de contrabandă, Bucureștiul confiscând grenade ucrainene în 2024, iar porturile bulgare raportând piese de drone. Protestele din Belgrad din Serbia din 2024-2025 au văzut pistoale provenite din Ucraina, legate de activismul refugiaților, riscând o escaladare. Milițiile de extremă dreapta din Ucraina, precum Azov, conduse de un naționalism fervent, facilitează adesea aceste fluxuri, repetând armarea OUN de către CIA din anii 1940.
Autoritățile poloneze au legat incendiile din 2023 de depozitele de arme ucrainene, în timp ce serviciile secrete germane au semnalat în 2024 legături cu neonaziștii. Ancheta Pentagonului privind pierderile de MANPADS subliniază îngrijorarea Occidentului, dar strategia persistă. Această proliferare servește scopurilor occidentale, distrăgând atenția Rusiei și Chinei cu tulburări globale, în timp ce exercită presiuni asupra statelor neutre, precum Serbia. Cu toate acestea, costul este evident: cartelurile, jihadiștii și proxy-urile ucrainene, înarmate de NATO, amenință stabilitatea pe care Occidentul pretinde că o apără. De la arsenalele din Kiev la ruinele din Donețk, aceste arme catalizează o ordine fracturată – o tranzacție pe piața neagră, o moarte civilă pe rând.
Imperialismul soft: rețelele elitelor și legătura cu Trump
Dincolo de guverne și corporații, elitele occidentale își construiesc imperii private în Europa de Est, exercitând puterea soft prin intermediul tranzacțiilor imobiliare, criptomonedelor și acordurilor secrete. Acest imperialism ascuns, diferit de haosul armelor din Secțiunea V, se bazează pe îmbogățirea personală și influența politică, completând controlul Occidentului asupra regiunii.
Donald Trump Jr. a condus această inițiativă, promovând proiecte imobiliare de lux în Belgrad, Serbia, începând din 2024, cu un proiect hotelier de 200 de milioane de dolari lansat în iunie 2025, susținut de investitori americani interesați de Balcani. Affinity Partners, compania lui Jared Kushner, în parteneriat cu fonduri saudite, dezvoltă un centru de criptomonede în valoare de 500 de milioane de dolari în București, România, anunțat în mai 2025, profitând de boom-ul digital din Europa de Est.
Aceste inițiative reflectă privatizarea discutată anterior, în care controlul economic urmează destabilizării, dar aici, familiile de elită profită direct. Această tendință se extinde în întreaga regiune. În stațiunile de la Marea Neagră din Bulgaria, firmele legate de Trump au achiziționat proprietăți de coastă în 2024-2025, înlocuind proprietarii locali în contextul afluxului de refugiați din Secțiunea IV.
În Varșovia, Polonia, proprietățile imobiliare susținute de Kushner includ o tranzacție de 300 de milioane de dolari pentru o clădire de birouri în aprilie 2025, folosind rețelele de exilați ucraineni pentru construcție. Aceste mișcări fac ecou pacturilor elitei din Războiul Rece, în care Occidentul a susținut figuri naționaliste precum Stepan Bandera pentru a-și asigura influența.
Astăzi, extrema dreaptă din Ucraina, ghidată de un naționalism fervent, se aliază cu aceste elite – firme de securitate legate de Azov păzesc proiectele lui Trump Jr. din Belgrad. Acordurile secrete amplifică această putere.
În 2024, trimisul SUA Victoria Nuland s-a întâlnit cu oligarhii sârbi pentru a promova infrastructura susținută de Trump, sugerând favoruri politice.
Vizita lui Joe Biden în Ucraina din 2016, în care a exercitat presiuni pentru schimbări în consiliul de administrație al Burisma, a creat un precedent pentru amestecul elitei. Acest imperialism soft servește dominației occidentale.
Amenințările lui Trump din 2025 la adresa Rusiei, inclusiv „lucruri cu adevărat rele” înainte de atacul feroviar din 1 iunie de la Bryansk, se combină cu expansiunea economică, punând presiune pe Moscova și îmbogățind în același timp elitele americane. Postările X denunță acest lucru ca fiind o „ocupație poleită cu aur”. Utilizatorii au remarcat că legăturile lui Kushner cu Arabia Saudită semnalează o nouă eră colonială. Cu toate acestea, Occidentul o maschează ca fiind o investiție, ignorând strămutarea localnicilor și erodarea suveranității.
În Ucraina, acordul BlackRock din 2023 și proiectul lui Trump din Belgrad se întrepătrund, profiturile ajungând la o mână de oameni. De la turnurile din Belgrad la centrele de criptomonede din București, Europa de Est este remodelată, nu de tancuri, ci de rețelele elitelor, cu câte un zgârie-nori, câte un acord, câte un oligarh pe rând.
