duminică, 6 iulie 2025

Front update - 06.07.2025


N-am mai scris de mult un FU, dar acum parcă am și eu unde să mă exprim. Încep cu obrăznicia lui Rutte care, pentru a impulsiona fondurile pentru cumpărarea armelor a spus că „ori asigurăm bani pentru înarmare, ori trebuie să ne apucăm să învățăm rusă”. Răspunsul lui Medvedev a fost de-a dreptul delicios: „El(Rutte) are dreptate într-o singură privință: chiar ar trebui să învețe rusa deoarece îi va de folos într-un lagăr din Siberia”.

Și-acum să trecem la lucruri serioase. Rușii au ocupat, în sfârșit, Ceasiv Iar. Știu că va părea ceva absolut imposibil de înțeles întrucât conflictul de-acolo durează de la terminarea luptelor pentru Bahmut/Artyomovsk. Însă asistăm la o premieră absolută, anume cucerirea unei fortărețe-labirint, ajutată atât de relief cât și de subsol. Ceasiv Iar este, într-o mare măsură, asemănătoare Artyomovskului(însă cu foarte multe puncte forte în plus). Doar că, în ciuda timpului îndelungat, numărul de victime pentru cucerirea acestei localități a fost infinit mai mic decât acolo. 

Cucerirea ultimelor părți din Ceasiv Iar nu s-a făcut direct, ci prin cucerirea Stupochky, localitate aflată la vest, astfel încât rușii au închis cu un mat tehnic întreaga situație de-acolo. Următoarea confruntare este cea din Kosteantînivka, localitate cheie, fortificată, dar destul de facil de cucerit deoarece se află într-o poziție joasă față pozițiile rusești, aceștia controlând extrem de bine zona.

Punctul acesta este unul de reală inflexiune întrucât este cât se poate de clar că urmează Kramatorsk. De asemenea, Ucraina nu mai are zone fortificate, astfel încât acum rușii sunt în fața unui imens câmp fără alte obstacole în afara dronelor FPV. Depinde însă foarte mult de direcția în care vor înainta.

Partea și mai interesantă vine de la hiper-optimizarea pe care-o fac rușii în ceea ce privește costurile războiului. Nu știu dacă ați auzit de dronele Gerbera. Acestea sunt drone ultra-ieftine, făcute din spumă. Ceva mai low cost decât așa ceva, pur și simplu nu există. Noua generație de Gerbera imită perfect dronele Geran 1, astfel încât antiaeriana este tentată să le dea jos. În acest fel, costurile necesare apărării Ucrainei se ridică la valori extrem de mari, față de „pagubele” marginale pe care le cauzează rușilor.

Încă un element vine ca o confirmare a succesului înregistrat de Iran în conflictul cu Israelul. SUA a suspendat transferul de muniție antiaeriană ... pentru că, pur și simplu, nu mai are. A fost așadar suficient să descarce perșii câteva rachete de nouă generație pentru ca SUA și Israelul să rămână fără muniție. Este, într-un fel, ceea ce așteaptă de mult rușii, anume secătuirea rezervelor militare ale Vestului. Oprațiune care, din întinderea războiului din Ucraina, îi funcționează ca unsă!


DDWall, din nou pe val - cu un bonus aproape suprarealist


Pe scurt treburile au stat așa: după ce mi-au închis DDWall, mi-au trimis un mail cu bla-bla, în care-mi spuneau că am încălcat regulile lu' Pește și că pot face apel la ei. Chestie pe care am și făcut-o, dar, după cum s-a văzut, i-a durut în rect. Azi dimineață, după ce am postat articolul, mi-am spus că ar fi cazul să mă uit să văd ce-au mai rezolvat acolo. Și ... surpriză: blogul apărea de parcă nu se făcuse apel. OK, îmi spun, asta e tehnică securistă. E clar că e ceva putred la mijloc. Așa că, fără multe manevre, apăs din nou pe butonul de apel și Google mă anunță sec că vor analiza. Și-așa am plecat la drum.(de-aici în jos articolul e editat și-o să înțelegeți de ce).

Acum vine partea frumoasă. Nu prea știm încotro s-o luăm: eu aș fi vrut la mare, dar înainte îmi vine s-o trag spre Istanbul, că mai am și ceva treburi pe-acolo. Diva vrea și ea la mare, dar n-ar zice nu unor sesiuni prin Nisantasi, pe unde m-ar plimba ca pe cățelul bătut. Cred că asta-i face plăcere mai mare chiar decât cumpărăturile în sine. Așa că, nefiind hotărâți, am luat-o pe la Veliko Tîrnovo, cu gândul să tragem vreo câteva zile la Plovdiv, până ne-om hotărî. 

OK, ne-am plimbat puțin prin Veliko, și-apoi i-am dat talpă. Trecem de  Stara Zagora și aud un piuit de la „telefonul de serviciu”(așa-i spun ăluia pe care țin tot ce înseamnă Trenduri). Îi dau zânei să-mi citească ce mi-a venit și ea spune, nevenindu-i să creadă, că DDWall e din nou live. L-a încercat chiar pe telefon. OK, îmi spun, oprim la o benzinărie și, cât ea se hotărăște la ce hotel tragem, eu bag un semnal pe canalele mele. 

Mi-am luat un ceai, m-am așezat la o masă și m-am apucat să scriu. După care mi s-a părut că stau cam cu laptopul la public și m-am mutat undeva, cu spatele la fereastră. Și-așa am scris eu încă un paragraf față de cel marcat la început. Moment în care m-au trecut nevoile fiziologice și-am mers la WC. Acolo - spectacol: unul la pisuar vorbea cu unul din cabină. Eu intru în cabina de lângă, până să înțeleg ce vorbesc ăia. Și ce-mi aud urechile: 

- Auzi, bă, și tu zici că nu e ăla?
- N-are cum, bă, ăla e bătrân, înțeleg că are vreo 70 de ani. - se aude din cabina de lângă mine.
- Bă, parcă am văzut că scria ceva cu DDWall pe blogger, că știu interfața.
(între timp nu se mai auzea decât jetul meu de pipi, ei se spălau)
- Care DDWall, că e mort! Ce-ai nu știi că i l-au închis?
- Bine, bă, dacă zici tu... Da hai să-l mai vedem înainte de-a pleca. Sau mai bine să-l întrebăm, ce-avem de pierdut? 

Aproape mă pufnise râsul. Ies din cabină hotărât s-o fac și mai suprarealistă, să facem întâlnirea fix acolo. Doar că atunci când eu ieșeam de pe ușa cabinei, ei ieșeau de pe ușa WC-ului. OK, zic, mă spăl pe mâini și i-oi întâlni în benzinărie ca să vorbim. Zis și făcut. Ies țanțoș din WC, și-mi scapă ochiul la masa mea: nici zână, dar nici laptop. Mă duc în magazin, nici urmă de zână, mă duc la mașină idem. Băi, dar n-are ce să fie, nu poate fi chiar atât de lată! Inclusiv telefonul îl lăsasem pe masă. Inclusiv CHEILE DE LA MAȘINĂ!!! OK, zic, hai la mașină. Canci, nimic! Mașina închisă așa cum o lăsasem. Mă întorc în benzinărie, mă duc pe terasă, mai dau un tur, nimic. OK, zic, o întreb pe vânzătoare, chiar dacă o să par nebun. Și-aici începe show-ul: vorbești engleză? Nu! Franceză? Nu! Italiană, spaniolă, germană, greacă, ceva acolo? Nu! Mă luminez: „По-русски: «Вы видели стоящую там женщину?»”. Aia se uită la mine ca la un nebun și-mi răspunde: „Не” și-apoi completează la modul absolut imbecil: „no problem”. Rămân așa, interzis și când mă-ntorc am crezut c-o iau razna: zâna stătea pe scaun, acolo unde-o lăsasem.

- Ți-ai mai luat ceva? - mă întreabă ea când ajung. 
- Tu ai fost aici?, Am luat-o eu razna? 
- Nu, la WC, dar a fost coadă. 
- Și laptopul meu?
- L-am luat cu mine, împreună cu telefonul, doar nu era să le las aici. 

Vă dau cuvântul meu că nu m-am gândit nicio clipă că ar putea fi și ea la WC. Retardat, deh, ca „șefu las țară!”. În mod evident, între timp băieții ăia plecaseră. Oricum, în mod clar nu i-am mai văzut neam  când căutam eu zâne precum lunaticii. 

Așadar, dragii moșului, ăia care vă recunoașteți în descriere, ați trecut fix pe lângă subsemnatul. Da, eu eram! Și, ca să fie treaba treabă, am fost inclusiv colegi de pipi, v-o confirm cu dialogul dintre voi. Mai aveam să ne încrucișăm jeturile.

Și, ca o completare, dacă m-ați văzut umblând ca zăbăucul lovit de streche prin benzinărie, explicându-i ăleia de la casă până m-au durut mâinile cum e cu doamna pe care-o caut, să știți că de obicei nu sunt așa. Pot chiar mai mult! :)