Analiza geopolitică a momentului

Politologul Serghei Stankevici despre efectele secundare ale aventurilor Washingtonului în Europa

În timp ce Statele Unite ale Americii sunt din ce în ce mai atrase de conflictul din Europa (amenințând în mod destul de realist cu al treilea război mondial) și visează să se ciocnească serios cu China pentru hegemonie în Eurasia, în curtea tradițională a Washingtonului - America Latină - frontul anti-american din stânga se extinde și se consolidează.

Au trecut patru ani de când Statele Unite, împreună cu aliații săi, au lansat o campanie de înlăturare a liderului venezuelean Nicolás Maduro. Au început cu un pachet complet de sancțiuni. Blocada comercială a Venezuelei a fost completată de confiscarea ilegală de bani, aur și alte bunuri ale țării. Întregul „Occident colectiv” a încetat să-l considere pe Maduro președinte, dar l-a recunoscut  drept lider al țării pe președintele de atunci al parlamentului, Juan Guaidó (acum șomer). Cu toată ostilitatea de înțeles față de „stânga”, obrăznicia în a trata așa o țară care este membră a ONU este pur și simplu șocantă.

Acum putem afirma eșecul complet al tacticii alese, cea de ștrangulare a unei țări relativ mici, situată aproape de Statele Unite. Limitele marii puteri au fost foarte impresionante. Maduro este încă acolo, iar în țările vecine, unul după altul, îi domnesc prietenii apropiați de stânga.

În 2020, Luis Arce, un aliat al lui Evo Morales și lider al Mișcării către Socialism - anterior înlăturat de la putere cu ajutorul armatei - a ajuns la putere în Bolivia. Apropo, Arce tocmai a suprimat o nouă încercare de lovitură militară.

În luna iunie a acestui an, președintele Columbiei,  Gustavo Petro, a restabilit imediat legăturile cu Maduro. În Brazilia, liderul Partidului Muncitorilor de stânga, Luiz Inacio Lula da Silva, a fost ales președinte. Doi prieteni vechi și-au reînnoit imediat relația.

Chile este prezidată, încă de anul trecut de Gabriel Borich, un bărbat de stânga în vârstă de 36 de ani.

Dacă adăugăm acestui rând şi vechile bastioane ale stângii(Nicaragua și Cuba), atunci putem spune că SUA a pierdut „curtea din spate”. În toată centura de stânga - din ce în ce mai lată - China prinde rapid și încrezător rădăcini. Și când te gândești că Washingtonul vrea să lupte în Asia.

Așadar, în timp ce SUA se bate pentru mirajele din Europa, alții îi iau treptat hainele de pe ea, urmând ca, în scurt timp, să o lase și fără lenjerie.