sâmbătă, 27 decembrie 2025

Războiul pe antimoniu


Cred că nu veți avea perspectiva corectă asupra a ceea ce se întâmplă în lume dacă nu înțelegeți „emoțiile” stârnite de chinezi în momentul în care au început un program strict de control, al exporturilor de metale și pământuri rare. Inițial am crezut că politica lor este cumva haotică, vizând doar amenințarea americanilor. Aiurea, abia acum îmi dau seama că Imperiul Celest are un program cât se poate de articulat privind sufocarea SUA. 

Am citit azi o analiză referitoare la piața de antimoniu și la disperarea cu care Pentagonul a dat un contract de aprovizionare cu antimoniu. „Disperare” nu e un termen menit a desena o figură de stil, ci e un termen precis, care arată nivelul de alertă. Ce se întâmplă? SUA mai are rezerve de antimoniu pentru doar ... 42 de zile!

Ce-i cu antimoniul ăsta? Este efectiv sângele industriei militare. Întrucât marea majoritate a publicului nu are habar „cu ce se mănâncă”, o să vă rezum în continuare principalele utilizări ale sale:

  1. În muniție și armament(e vorba de utilizarea de bază):
    • Agent de durificare pentru plumb: Plumbul pur este prea moale pentru gloanțe; adăugarea antimoniului(în proporție de 1-5%) face aliajul mult mai dur, prevenind deformarea glonțului pe țeava armei și îmbunătățind penetrarea țintei.
    • Proiectile perforante(Armor-piercing): Este utilizat în miezul muniției de înaltă densitate pentru a străpunge blindajul tancurilor și vehiculelor blindate.
    • Primeri și Detonatoare: Trisulfura de antimoniu este un component critic în capsele de aprindere(primers) pentru aproape toate tipurile de muniție de calibru mic și mediu. Fără acest compus, detonarea prafului de pușcă nu ar fi la fel de fiabilă.
    • Trasori și rachete de semnalizare: Compușii de antimoniu sunt folosiți pentru a crea efecte luminoase și fum în muniția trasoare(care lasă o dâră luminoasă).
  2. Tehnologie și senzori de înaltă precizie:
    • Senzori în infraroșu și night vision: Antimoniul este esențial pentru fabricarea semiconductorilor utilizați în aparatele de vedere pe timp de noapte și în senzorii de căutare a țintei pentru rachetele ghidate prin infraroșu.
    • Sisteme de ghidaj: Este utilizat în microelectronica avansată a rachetelor și a sistemelor radar, datorită proprietăților sale semiconductoare specifice.
  3. Protecție și logistică:
    • Ignifugare(Flame Retardants): Trioxidul de antimoniu este aplicat pe uniformele militare, corturi, interioarele vehiculelor de luptă și ale aeronavelor pentru a le face rezistente la foc. Într-o explozie, aceste câteva secunde câștigate prin încetinirea propagării focului salvează vieți.
    • Blindaj: Anumite aliaje de antimoniu sunt folosite în structura blindajelor complexe pentru a crește rezistența structurală a tancurilor(cum este M1 Abrams).
  4. Energie și comunicații:
    • Baterii militare: Este utilizat în bateriile plumb-acid de mare capacitate pentru submarine, tancuri și sisteme de comunicații pe teren, mărind durata de viață și rezistența acestora la cicluri repetate de încărcare/descărcare.
    • Componente nucleare: Este uneori utilizat în procesele de producție ale armelor nucleare și în ecranarea radiațiilor. 

Situația resurselor de antimoniu e și ea critică. 75% din producția la nivel mondial e asigurată de China, care are rezerve certificate de aproximativ 640 000 tone. Al doilea jucător pe piața antimoniului este Rusia cu 350 000 tone, urmată de Bolivia, cu 310 000 tone. Abia pe locul patru, cu 140 000 tone(și la egalitate cu Myanmar) apare Australia. Apoi avem Turcia cu 100 000 tone și Tadjikistanul cu 50 000 tone. Și cam asta e piața mondială!

Ce înțelegem de aici? În primul rând că SUA e „out of order” pe această piață. Iată de ce, cu o grabă excepțională, Pentagonul a acordat un contract de 245 milioane de dolari către UAMY (United States Antimony Corporation). Aceasta este singura companie din America de Nord care deține facilități integrate de topire și procesare a antimoniului și care, pentru a încerca să compenseze politica chinezilor, au declarat că urmează să redeschidă două mine de antimoniu(Montana și Alaska). 

Doar că ... mai e ceva. Prețul antimoniului a explodat, crescând de vreo cinci ori. Rusia și China sunt autosuficiente. Restul? Părerea mea e că joacă barbut.

P.S. 

1. De ce v-am spus povestea? Pentru că și noi avem niște mine de antimoniu(în principal la Baia Sprie, dar și în Apuseni), despre care nu se face prea mare vorbire. Probabil nu ați auzit nici că UE forțează redeschiderea minelor respective în cadrul unui program european pentru extracția de materii prime critice(există chiar și un regulament în acest sens, elaborat în 2024, pe care-l puteți citi aici). De ce nu se spune nimic? E vreun „investitor strategic” care a mirosit afacerea? 

2. Antimoniul l-am tratat separat pentru că are un alt fundament de formare a prețului față de metalele prețioase care au explodat și pe care le voi trata într-un articol viitor.

Un comentariu:

  1. Redeschiderea mineritului în zona B S după circa 20 de ani după ce a fost închis? Probabil cu forța de muncă din zona asiatică… și cu multe multe multe milioane de euro în echipamente plus procesare în alte părți ale lumii. Totul a fost tocat la fier vechi și demolat ca peste tot. Am mai apucat industria asta funcțională câțiva ani . Era o infrastructură care cu greu o mai reconstituie cineva. Dar cum spuneți dacă disperarea este mare ….

    RăspundețiȘtergere