La mulți ani !

Echipa Dan Diaconu vă urează „La mulți ani!”. Da, ați avut dreptate, suntem mai mulți și ne-am făcut o poză ca să ne recunoașteți. În fotografie, de la stânga la dreapta avem:

• Spionul rus Dan Diaconu aflat în spatele atacurilor hibride din România;
• Analistul economic Dan Diaconu, figura fără chip a propagandei pro-Rusia;
• Militarul Dan Diaconu, aflat sub directa coordonare a lui Putin;
• Omul de știință pro-rus Dan Diaconu, bănuit că și-a auto-plagiat CV-ul;
• Instalatorul pro-rus Dan Diaconu, în esență cel mai periculos decât toți ceilalți împreună. De ce? A fost filmat în mai multe rânduri și-l puteți vedea dat în vileag dacă veți introduce ca șir de căutare pe Google  „filme cu neveste singure și instalatori”. 

Acum, lăsând gluma la o parte, vă urez din nou să aveți parte de tot ce e mai bun în noul an! 

LA MULȚI ANI!

din partea unicului și inegalabilului Dan Diaconu!

P.S. Laudă-mă gură!

Read More

#ImpozitUltimaZi

Ce faci atunci când constați că ești jefuit la drumul mare? Acum nulitatea de la Oradia împreună cu diliul Olimpișor ți-au mărit impozitele cu 70%. De ce? Pentru că așa vrea mușchiul lor. De fapt, ca să fim corecți, precizez că ei, în esență, nu cred că vor nimic întrucât sunt doar curelele de transmisie ale stăpânilor lor. Sunt suficient de psihopați încât să nu aibă nicio tresărire atunci când îi jefuiesc pe cei mai amărâți, fie că e vorba de pensionari bolnavi, persoane cu handicap, bolnavi cronici s.a.m.d. Nu au nicio limită și nu au niciun sentiment! Sunt niște marionete, niște teleghidați.

Acum ți-au mărit impozitele cu 70%, după ce ți-au mărit electricitatea la cele mai mari prețuri din Europa. Urmează să  îți mărească după același tipic și prețurile la gaze, prin „Operațiunea Liberalizare”. Vor introduce taxe noi în timp ce, într-o sfidare a opiniei publice și a bunului simț, îi vor proteja pe partenerii lor de mafie. Iată adevărul: nu mai avem de-a face de mult cu un stat, ci cu o mafie, una extrem de coerentă și revanșardă. 

Îi întreb pe cei care susțin valorile așa-zis pro-europene: ce anume din ceea ce s-a făcut până acum susțin? Sunt atât de dobitoci încât  saltă din umeri neștiind ce să răspundă. De ce? Pentru că cei care acum sunt pro-europeni, au fost băsiști când piratul bețiv avea frâiele puterii, au fost iohanniști atunci când neamțul cretin s-a aflat la putere șiî acum sunt mucușoriști, când retardatul holimpic e pus ilegitim la butoane. Aceiași „progresiști” n-au nicio apăsare și-l înjură copios pe băsescu, asta în ciuda faptului că atunci când era la putere l-au susținut isteric; n-au nicio apăsare dacă-l fac de rahat pe Plăvan, cu toate că în urmă cu vreo câțiva ani plezneau din cauza „proastei de Dăncilă”. Și, la fel, când i se va termina mandatul diliului, îl vor înjura copios, făcându-l retardat. Asta arată cretinismul întregii clase tefelistice! N-au repere, n-au habar pe ce lume sunt!

Problema noastră, a celorlalți, este că suntem dezarmați. Întreaga putere e controlată de mafie. Tot ce mișcă în țara asta, de la cel mai banal milițian comunitar până la centrala MAI, de la armată și servicii secrete până la CSAT, de la procurorul cel mai de jos și până la vârfurile parchetelor, TOTUL e concentrat în mâna mafiei. Ce poți face tu, buturuga mică? Aparent nu mare lucru. Și, totuși...

Eu unul sunt ferm convins să boicotez. Adică nu-i voi plăti niciun sfanț lui Bolojan până în ultima zi. Nu, nu voi amâna plata după acea dată pentru a nu-i produce alți bani din penalități, dar sunt ferm hotărât să-i amân plata impozitelor până în ultima zi. Și vă încurajez să faceți la fel!

Nu-mi dau seama care va fi finalitatea, dar sunt ferm convins că, dacă vor fi suficient de mulți care vor gândi ca mine, nu-i va fi ușor. Dacă lumea va înțelege că nu are absolut niciun sens să-i plătești impozitele în avans, atunci va fi un punct câștigat. Dacă se prăbușește statul, nu e oricum statul nostru, ci al mafiei. Gândiți-vă bine și explicați-le tuturor cunoscuților. Hai să le facem viața grea mafioților! Așa cum putem noi, de la nivelul nostru. 

Poate vi se pare puțin, dar nu e. Dacă lor le va fi greu, cel puțin vor fi obligați să ia și de la mafioții lor, nu doar de la noi. Nu fiți proști! De 35 de ani vă amăgesc spunându-vă că va fi mai bine și mereu e mai rău! Nu le mai subvenționați ticăloșia!

Lansez hashtag-ul #ImpozitUltimaZi 

Dacă sunteți de acord, folosiți-l în postările voastre. Și nu uitați: plătiți-vă impozitul în ULTIMA ZI, FIX ÎNAINTE DE SCADENȚĂ! E legal și simt că șobolanii vor chițăi de foame.

Read More

Antisuveranismul e boală mentală!

Un individ care-o arde influencer - Vlad Mercori - se apucă să-l înjure pe unul de pe TikTok deoarece ăla e un suveranist care „răspândește minciuni”. Și a dat dovada. Care era ... un clip cu o stațiune montană din Ucraina unde totul era mai bine ca-n România. Iar omul ăla se întreba pe bună dreptate unde-i războiul?

Dovezi de tipul ăsta sunt cu ghiotura. Dacă te duci prin cluburile din Odesa sau Kiev, uiți de război. Cel mult îți pui întrebări când vezi atâtea muieri în călduri. Dar dacă te apuci să numeri banii care se fac praf în astfel de stabilimente, s-ar putea să consideri de-a dreptul derizorii locurile de super-fițe din Europa. 

E interesantă judecata influencerului nostru: cică respectiva stațiune se află la 850 de kilometri de linia frontului și asta înseamnă că suveranistul minte. N-am înțeles, dacă e la 850 de kilometri înseamnă că nu mai e în Ucraina? Înseamnă că parangheliile care se fac acolo sunt justificate în condițiile în care Zelenskyi a tocat fără milă în mașina războiului său personal vreo 2 milioane de soldați? 

Mă rog, întrevările sunt retorice. Am vrut doar să subliniez „logica” în care se înscriu astfel de personaje. În ceea ce-l privește pe tovarășul Mercori, n-ar trebui să ne mire, dânsul fiind prieten la cataramă cu Muraru aka Păduche 2. Muraru căruia ăia de la Realitatea i-au găsit perla din postarea sa tovărășească de azi. Citiți și cruciți-vă: „Chiar dacă am salutat decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale, într-un moment în care Moscova era la un pas de a instala un păpușar în fruntea statului, asta nu înseamnă că trebuie să tolerăm orice alt exces, ca și cum am fi datori cu recunoștință perpetuă sau cu tăcere în fața abuzurilor”. Poate exista altă recunoaștere mai plenară a faptului că decizia CCR de anulare a alegerilor a fost un exces, un abuz? Trebuie să fii teribil de prost să scapi așa ceva!

Tovarășul Mercori, bre videografule, îți dau un sfat: ai grijă că prostia e contagioasă. Contagioasă rău! Ascultă sfatul ăluia din „divizia de avataruri” că nu te învață de rău! Stai departe de păduchi și nu te gândi că dacă ești chel nu-i iei! Păduchii prostiei se lipesc de orice. Și chiar mai rău decât atât: devorează creierele cu o viteză infernală. Te-ai controlat?

P.S. În postarea distribuită de PNL, idioții au șters pasajul cu pricina. Dar avem însă instrumente pentru a-i demasca și a vă arăta ora modificării. Iaca mai jos:

Read More

Chiar și când e tristă, o goarnă poate fi hazlie!

S-a dat apelul pe unitate la critica regimului trecut. De ce? Pentru că regimul actual scârțâie. Dar de ce i-ar fi frică unui regim - chiar dacă scârțâie - de un regim trecut care, practic, nu mai există? Aparent e un paradox, dar dacă privești mai atent și constați că cei care forțează cel mai mult critica fostului regim sunt fix cei mai apropiați ideologic de fostul regim, atunci paradoxul devine grotesc. Să vă dau exemple?

Hai să presupunem că la pandemie țara ar fi fost condusă de comuniști. Probabil nici musca n-ar fi scăpat nefecundată! Ar fi fost mai rău ca-n Australia, unde ăia nu aveau voie decât pe o anumită rază. Inclusiv să-și aerisească în casă era interzis acolo. La noi erau la putere tefeleii useriști împreună cu plăvanii din PNL și ce-a ieșit știți bine: o prostie atât de mare, o stupiditate atât de agresivă încât am avut o oglindă a comunismului autohton. Vaccinare obligatorie(mai țineți minte cum se vaccinau copiii pe vremea comunismului?), proceduri medicale aberante și, dincolo de toate, o prostie răspândită la toate nivelele. O mai țineți minte pe hoașca aia de la Iași care spunea că se pot face doctorate pe subiectul „anchetă medicală”? Sa pe (L)Imbri. Sau pe Gherorghiță cel degrabă vaccinatoriu de copiii altora? Ați uitat? Unde-ați mai văzut o asemenea adunătură de proști altundeva decât în comunism? 

Să mai amintesc că aceiași dobitoci - care acum mustesc la vârful puterii politice a statului - au introdus pe față cenzura? În țara în care libertatea opiniei a fost înscrisă în constituție, în țara în care s-a strigat „vom muri și vom fi liberi”, nu ai dreptul să vorbești liber decât dacă-ți asumi pușcărie de până la opt ani. Frumos, nu-i așa?

Dar altul e subiectul zilei, anume modul în care propaganda s-a transformat în stand-up comedy. Aveți atașată articolului de față o înfierare a comunismului semnată de nimeni altul decât inegalabilul ... Dan Andronic. Nu știu cine și cu cât l-o fi plătit pentru asta, dar, plimbându-mi ochii diagonal, m-a pufnit brusc râsul. Am chemat un coleg să citească și l-a bufnit și pe el râsul. Și așa mai departe.

A doua zi, cu postarea salvată în telefon, la cafea fiind, i-am arătat-o unui tefeleu. A citit-o cu atenție și, cu o seriozitate maximă mi-a spus: „Da! Păi nu așa a fost?”. Știți, sunt două categorii de oameni: unii care înțeleg bancul și ceilalți care nu se prind și cărora trebuie să le explici poante. A le explica nu e în zadar deoarece faza hazlie vine atunci când se chinuiesc să râdă, pretinzând că s-au prins. Așa și eu acum, explic pentru tefelei.

Așadar, ce ne zice nouă domnul Andronic? „Mirosul epocii: În case nu mirosea a cozonac, ci a pește oceanic congelat, a gaz ars la aragaz(pentru a încălzi o cameră înghețată) și a frică amortizată de foame”. E poetic, frate! Nu știam că peștele congelat miroase, dar așa a vrut poetul! Însă, trei rânduri mai jos, ce-mi zice el? „Iar ca să gătești ceva, te trezeai la 3 dimineața, sperând la un strop de presiune la gaz”.

Păi cum, bre? Mirosea a gaze, cu toate că nu erau gaze? Bre, nea Dane, las-o-ncolo că măcăne rău! În locul tău mi-aș face probleme întrucât, după cum se vede, nu-ți mai ies nici minciunile. De la mutantul Trump(cu șase degete), care dădea mâna cu Ponta până la goanga asta penală, toate sunt dovezi că ți-ai pierdut abilitățile. Nu-i de mirare că ai limitat numărul celor care pot comenta articolele de genul ăsta. Dar, sincer te întreb, cumva te-au plătit comuniștii ăia vechi pentru mizeria asta? Că mie așa-mi pare.

Dacă însă te-au plătit ăștia de rit nou, în locul lor ți-aș cere banii înapoi! 

Read More

Răspuns către Horea Bădău sau cum am picat iar la mijloc

Se pare că m-a blestemat Nicu Psihicu întrucât m-am trezit atacat din ambele părți. Pe de o parte sunt mucușoriștii care se tăvălesc pe jos de nervi, dar de partea cealaltă mă atacă și cei care-l critică pe Nicușor. Nu am înțeles unde e problema. Doar că acum câteva minute un cunoscut mi-a deschis ochii trimițându-mi un clip de-al domnului Bădău care mă acuză - nici mai mult și nici mai puțin - de tentativa de a-l acoperi pe diliul din fruntea țării. Am rămas puțin perplex în momentul în care am aflat căeu mă fac vinovat de tentativa de acoperire a presupusului coordonator rus al lui Nicușor Dan.

Primul lucru pe care vreau să-l subliniez este că dacă aș fi considerat că presupunerea domnului Bădău ar fi adevărata, cred că aș fi fost primul om care-ar fi sărit la gâtul lui Nicușor pe această temă, nu pe tema studiilor! Nu de alta, dar mi s-a luat de câte zoaie aruncă retarzii din tabăra sa făcându-mă rus pe ruble, agent al lui Putin, pro-rus nemernic s.a.m.d. Și asta doar pentru că am îndrăzneala de a-mi spune cât se poate de corect și pe față opiniile. Acum, că am terminat cu chestiunea asta, să intrăm adânc în subiect!

Bănuiesc că domnul Horea Bădău se referă la interviul de aici din care citez mai jos:

„Reporter: V-aţi dus în Franţa cu gândul de a rezolva Marea Teoremă a lui Fermat? 

 Nicușor Dan:(...)Pentru doctorat, am ales, de asemenea, profesorul care era cel mai aproape de Teorema lui Fermat. Era unul dintre cei mai mari specialişti din lume în teoria Arakelov - un matematician rus. Atunci, multă lume credea că Teorema lui Fermat avea să fie rezolvată prin metodele lui Arakelov.”

Deci, din punct de vedere logic, cine e rus? Profesorul de doctorat al lui Nicușor Dan? Nu, acolo e vorba de Suren Arakelov, creatorul teoriei care-i poartă numele. Deci, din modesta-mi interpretare, rusul este Arakelov, iar profesorul de doctorat al lui Nicușor Dan era un specialist în teoria savantului rus. 

Și-acum să-mi argumentez zicerea. Imaginea atașată este una capturată de pe site-ul Theses.fr(dacă citiți articolul de pe blog, link-ul vă duce direct la pagina tezei lui Nicușor Dan). În imagine am evidențiat coordonatorii tezei, care sunt doi, anume Christophe Soulé și Daniel Barsky. 

Întrucât numele celor doi coordonatori nu sunt ordonate alfabetic, coordonatorul de facto al tezei lui Nicușor Dan a fost Christophe Soulé, iar după o minimă cercetare, l-am găsit pe acesta coautor al cărții  „Lectures on Arakelov Geometry”(link-ul vă duce direct către pagina cărții de la Cambridge). În ceea ce-l privește pe Daniel Barsky, nu am găsit resurse în ceea ce privește metoda Arakelov, motiv suplimentar să-l consider pe Soulé coordonatorul de-facto al tezei.

Așadar, după umila mea părere, profesorul la care se referă Nicușor Dan este Christophe Soulé și nu vreun rus suspect, chiar dacă mi-aș fi dorit să fie așa cum susținea domnul Bădău. De altfel, teoria domnului Bădău ne poate duce cu gândul într-o lume fantastică: unde putea să dispară „rusul secret” și cum de-a fost înlocuit cu doi francezi? De altfel, am dat link-ul către pagina lui Barsky din Mathematics Genealogy Project pentru a se vedea inclusiv acolo referința către Nicușor Dan. Cu alte cuvinte, teoria rusului secret cred că duce într-o fundătură, numai bună pentru compromiterea demersului. 

În concluzie, aș aprecia dacă nu aș fi atacat la modul gratuit. De asemenea, îi transmit pe această cale domnului Horea Bădău că mă putea contacta direct și i-aș fi adus argumentele mele. Nu e nevoie să ne atacăm gratuit unii pe alții, așa cum nu e bine - din punctul meu de vedere - să mergem pe argumente slabe. 

Read More

Cum vrea Nicu Psihicu să ne aburească pe toți?

V-am spus că toată povestea lui Nicușor Dan e cusută cu ață albă. Văd însă că întreg UM-ul care-l susține e scos la atac. Primesc o grămadă de mesaje injurioase din partea unor nimeni. Cei care vor să dea impresia de oameni mai cu ștaif îmi dau link-uri către o postare de-a lui Papahagi, în timp ce cei mai prostănaci o dau îninte cu Sorbona în condițiile în care Nicu Psihicu n-are nicio treabă cu Sorbona! Dar hai să vedem cum ne aburește diliul național. 

Ceea ce vedeți în imaginile atașare articolului sunt extrase de pe paginile Wikipedia în română și engleză. pasajele sunt identice. Și ambele afirmă același lucru, anume că Nicușor Dan a început să studieze la Universitatea din București, după care s-a mutat în Franța, unde a obținut un master la  École normale supérieure ...

Acolitul său, Papahagi, în postarea menită a-l apăra spune o poveste similară: 

„Deci în România era 4 + 0, iar în Franța era 2 (DEUG) + 1 (licence) + 1 (maîtrise) + 1 (DEA). Studenților români li se echivalau cei trei ani în țară cu licența (dar nu li se dădea diplomă) și erau admiși direct în maîtrise. 

Așadar, un român admis la ENS și apoi înscris într-o universitate franceză obținea la capătul unui an în Franța direct diploma de anul IV, maîtrise. Sper că e destul de clar. Maîtrise înseamnă masterat, dar asta nu înseamnă că puteai avea maîtrise fără licență sau echivalarea ei, dacă veneai dintr-un sistem străin.”

Doar că Papahagi e mai șmecher. Și nu doar aici. Veți vedea în continuare și unde e a doua oară. Până una-alta, să tranșăm situația cu ENS. În anii ’90, École normale supérieure(ENS) din Franța NU era o instituție care să acorde diplome de licență, ci o școală de pregătire superioară(grande école), orientată spre formarea de elită și cercetare.

ENS (Ulm, Lyon, Cachan etc.) era și este o grande école, distinctă de universități. Accesul se făcea prin concurs foarte selectiv(de obicei după clase pregătitoare – classes préparatoires). ENS nu elibera licențe proprii în mod standard. Studenții ENS (normaliens) erau înscriși administrativ și la o universitate (de regulă Paris I, Paris IV, Paris VI etc.), care elibera diploma de licență. ENS oferea formare academică avansată, pregătire pentru:

• agrégation
• cercetare (master, doctorat)
• cariere universitare și științifice

ENS funcționa așadar ca instituție de formare de elită,  complement la universitate, nu substitut pentru ciclul universitar clasic, centru de excelență, nu „facultate de licență”!

Abia mai târziu(anii 2000, mai clar după reforma LMD – Licence-Master-Doctorat) unele ENS au început să aibă un rol mai direct în acordarea diplomelor, mai ales la nivel de master.

Și uite-așa aflăm prima minciună servită prin profilul Wikipedia al lui Nicușor Dan. Nu, tovarășul Nicu Psihicu nu avea ce master să ia la ENS pentru simplul motiv că ENS nu acorda mastere! De aceea Papahagi, în șmecheria sa, spune că „un român admis la ENS și apoi înscris într-o universitate franceză ”.

Care este însă cea de-a doua șmecherie a lui Papahagi? Ea vine în subsolul articolului, ca explicație într-o paranteză: „În ce mă privește, eu mi-am dat la Cluj examenele de anul IV în 1997-98 și am susținut în 1999 licența la UBB, ca să am și germana pe diplomă”. Aha, deci întors în țară, Papahagi și-a făcut și anul 4 și a dat examenul de licență. Chestia cu germana cred că e doar o minciună ieftină. De fapt Papahagi a continuat cu licența pentru că era clar că altfel nu se poate rămâne în Universitate din cauza ... lipsei diplomei de licență. Înțelegeți? Diavolul stă în micile detalii.

Ceea ce e cert este că Nicușor Dan NU ARE LICENȚA, deci tot ceea ce a făcut în țară stă sub semnul uzului de fals. Gata, pun punct aici subiectului care efectiv mi-a mâncat toată duminica!

Read More

Activitatea științifică a lui Nicu Psihicu

Sunt nevoit să revin cu o continuare scurtă a articolului de azi de dimineață de pe Trenduri, referindu-mă strict la activitatea științifică a lui Nicușor Dan. Nu-i mare lucru, doar o imagine care spune totul, anume că indexul hirsh al „cercetătorului ND” este aproape nul!!!

Pentru că mulți dintre cei care citesc articolul nu au habar de lumea științifică, vă voi da câteva explicații. 

Dacă activitatea unui sportiv este măsurată prin statistici despre goluri sau medalii, un cercetător este evaluat prin cât de mult muncește, dar mai ales prin cât de mult sunt folosite ideile lui de către alți colegi din domeniu. 

Indexul Hirsh(sau Indicele h) combină două lucruri: cantitatea(câte articole a scris cercetătorul) și calitatea/vizibilitatea(de câte ori au fost acele articole menționate de alți oameni de știință – proces numit "citare"). Un cercetător are un indice h de 10 dacă a publicat cel puțin 10 lucrări, iar fiecare dintre ele a fost citată de cel puțin 10 ori. E considerat o unitate onestă de evaluare deoarece ca să ai un indice h mare trebuie să fii și productiv(să scrii mult), și relevant (lumea să îți folosească ideile constant).

Hirsch(cel care a definit inxexul) a propus câteva repere pentru oamenii de știință. Astfel, pentru o activitate de 17-20 de ani, pragurile indexului ar fi următoarele:

• Indice h de 20: Este considerat pragul pentru un cercetător de succes. După 20 de ani, dacă ai 20 de lucrări citate de cel puțin 20 de ori, ești văzut ca un expert în domeniul tău.
• Indice h de 40: Definește un cercetător remarcabil. Acest scor se găsește de obicei la profesorii plini din universitățile de elită (cum ar fi Harvard, Oxford sau MIT).
• Indice h de 60+: Indică un cercetător excepțional, de talie mondială, aflat adesea în cursa pentru premii internaționale majore sau membru al academiilor naționale de științe.

OK, cum stă Nicu Psighicu? După 17 ani plătit la Institutul de Matematică al Academiei, acesta are un indice Hirsh de ... 2(DOI)! Care este rezultat din cinci citări a două materiale. Dintre aceste două materiale, unul - citat de două ori - este teza sa de doctorat, „Prolongement méromorphe des courants de Green”. Iar celălalt articolul despre care v-am vorbit în materialul de pe Trenduri. 

Motiv pentru care îi întreb din nou, cât se poate de insistent, pe cei de la Institutul de Matematică al Academiei Române cum anume i-au normat activitatea lui Nicușor Dan și, mai mult, cum anume l-au pontat? Nu știu exact, Curtea de Conturi verifică astfel de aspecte? Sau Academia e un robinet din care curg banii în toate direcțiile fără niciun control? Poate cineva să explice cum se plătesc salariile la acel institut? E vorba, totuși, de o normă de cercetare!

Ca să nu avem discuții, am făcut un indice hirsh pentru toți cercetătorii de la Institutul de matematică al Academiei și, după cum se vede, Nicușor Dan are, de departe, cel mai mic index! De ce am făcut asta? Pentru că Gândul a publicat un răspuns de-a dreptul halucinant al Institutului, din care rezultă că rolul lui Nicu Psihicu acolo era, între altele, audierea unor seminarii! Rezultatele le aveți mai jos și, dacă e să mă întrebați, ceva pute extrem de urât acolo!

Cercetător	h-index	Sursă principală
Agore, Ana-Loredana	15	Google Scholar
Ambro, Florin	9	Scopus
Ambrozie, Călin	10	Scopus
Anghel, Cristian-Viorel	7	Scopus
Aprodu, Marian	15	Google Scholar / Scopus
Badea, Lori	15	Scopus
Beltiţă, Daniel	13	Scopus
Beltiţă, Ingrid	10	Scopus
Beznea, Lucian	15	Google Scholar
Bonciocat, Nicolae	11	Scopus
Buliga, Marius	12	Google Scholar
Burciu, Sebastian	10	Scopus
Chifan, Ionuț	11	Scopus
Chiose, Ionuț	8	Scopus
Cimpoeaş, Mircea	11	Scopus
Coandă, Iustin	9	Scopus
Cobeli, Cristian	10	Scopus
Cojocaru, Alina	12	Scopus
Dan, Nicuşor	2	Scopus
David, Liana	11	Scopus
Diaconescu, Răzvan	22	Google Scholar
Drăgan, Vasile	24	Scopus
Gheondea, Aurelian	21	Scopus
Ghergu, Marius	22	Google Scholar
Iagăr, Răzvan	12	Scopus
Ignat, Ioan-Liviu	12	Scopus
Leordeanu, Marius	33	Google Scholar
Leuștean, Laurențiu	11	Scopus
Lie, Victor	9	Scopus
Marinescu, George	21	Scopus
Maxim, Laurenţiu	15	Scopus
Mihăilescu, Eugen	11	Scopus
Moroianu, Sergiu	12	Scopus
Muscalu, Camil	16	Scopus
Neguţ, Andrei	16	Google Scholar
Ornea, Liviu	18	Scopus
Panaite, Florin	17	Scopus
Pantilie, Radu	10	Scopus
Pașol, Vicențiu	7	Scopus
Popa, Mihai	13	Scopus
Popescu, Ionel	11	Scopus
Prunescu, Mihai	8	Scopus
Raicu, Claudiu-Cristian	11	Scopus
Rădulescu, Florin	19	Scopus
Rădulescu, Vicenţiu	63	Google Scholar
Sminchişescu, Cristian	58	Google Scholar
Stănică, Pantelimon	32	Google Scholar
Tiba, Dan	23	Scopus
Timotin, Dan	15	Scopus
Zărnescu, Arghir-Dani	20	Scopus

Read More

Adevărata bombă în legătură cu studiile lui Nicușor Dan

Articolul pe care l-am publicat în această dimineață a fost bazat pe informațiile care circulă în spațiul public(dublate de verificările subsemnatului) și care au fost cel mai bine evidențiate de domnul Horea Bădău. Există totuși un aspect asupra căruia nu s-a aplecat nimeni și care abia acum mi-a venit în minte. Despre ce e vorba?

În conformitate cu CV-ul, Nicușor Dan a fost student al Facultății de Matematică a Universității București între 1989 și 1992. Asta apare inclusiv pe CV-ul său. Însă nimeni nu-și pune o întrebare de bază, anume CE A FĂCUT FACULTATEA DE MATEMATICĂ? Și aici cei de la Universitatea București trebuie să răspundă cu celeritate! La ce mă refer?

Ai un student care a stat 3 ani în facultate, după care ... a dispărut! Ce faci? Regulamentele universitare prevedeau ca după primul an în care a lipsit să fie declarat repetent, după care, în următorul an, SĂ FIE EXMATRICULAT! Abia aici e o poveste care cred că ori e ținută cu bună știință la sertar, ori ascunde un abuz de zile mari. Repet: în mod normal, când ai un student care-ți lipsește de la facultate, care nu-și dă examenele și care nu dă niciun fel de semn de viață, îl exmatriculezi.

Înțeleg că Nicușor Dan nu a plecat trimis de facultate deoarece dacă era trimis de facultate ar fi fost trimis să studieze tot la o facultate, nu la master. Cu alte cuvinte, s-a dus acolo pe barba lui. Dar în țară facultatea a continuat fără Nicușor și fără să se știe oficial ceva despre el! 

Practic aceasta este adevărata bombă în ceea ce-i privește studiile. Dacă a fost exmatriculat, practic e în aer întrucât e ca și cum n-ar fi fost la facultate deloc. Acei ani pe care și-i trece în CV se șterg. Dacă n-a fost exmatriculat, atunci Facultatea de Matematică trebuie să răspundă și să justifice prin ce minune a ținut un student suspendat atâta amar de vreme. 

Așadar, răspunsul dat întrebării formulate de domnul Bădău, conform căruia Nicușor Dan NU ARE O DIPLOMĂ ELIBERATĂ DE FACULTATEA DE MATEMATICĂ, ar trebui completat cu statutul studiilor sale. Întreb deci: A FOST EXMATRICULAT NICUȘOR DAN DE LA FACULTATEA DE MATEMATICĂ? Dacă da, când, dacă  nu de ce?

Read More

Războiul pe antimoniu

Cred că nu veți avea perspectiva corectă asupra a ceea ce se întâmplă în lume dacă nu înțelegeți „emoțiile” stârnite de chinezi în momentul în care au început un program strict de control, al exporturilor de metale și pământuri rare. Inițial am crezut că politica lor este cumva haotică, vizând doar amenințarea americanilor. Aiurea, abia acum îmi dau seama că Imperiul Celest are un program cât se poate de articulat privind sufocarea SUA. 

Am citit azi o analiză referitoare la piața de antimoniu și la disperarea cu care Pentagonul a dat un contract de aprovizionare cu antimoniu. „Disperare” nu e un termen menit a desena o figură de stil, ci e un termen precis, care arată nivelul de alertă. Ce se întâmplă? SUA mai are rezerve de antimoniu pentru doar ... 42 de zile!

Ce-i cu antimoniul ăsta? Este efectiv sângele industriei militare. Întrucât marea majoritate a publicului nu are habar „cu ce se mănâncă”, o să vă rezum în continuare principalele utilizări ale sale:

1. În muniție și armament(e vorba de utilizarea de bază):
• Agent de durificare pentru plumb: Plumbul pur este prea moale pentru gloanțe; adăugarea antimoniului(în proporție de 1-5%) face aliajul mult mai dur, prevenind deformarea glonțului pe țeava armei și îmbunătățind penetrarea țintei.
• Proiectile perforante(Armor-piercing): Este utilizat în miezul muniției de înaltă densitate pentru a străpunge blindajul tancurilor și vehiculelor blindate.
• Primeri și Detonatoare: Trisulfura de antimoniu este un component critic în capsele de aprindere(primers) pentru aproape toate tipurile de muniție de calibru mic și mediu. Fără acest compus, detonarea prafului de pușcă nu ar fi la fel de fiabilă.
• Trasori și rachete de semnalizare: Compușii de antimoniu sunt folosiți pentru a crea efecte luminoase și fum în muniția trasoare(care lasă o dâră luminoasă).
2. Tehnologie și senzori de înaltă precizie:
• Senzori în infraroșu și night vision: Antimoniul este esențial pentru fabricarea semiconductorilor utilizați în aparatele de vedere pe timp de noapte și în senzorii de căutare a țintei pentru rachetele ghidate prin infraroșu.
• Sisteme de ghidaj: Este utilizat în microelectronica avansată a rachetelor și a sistemelor radar, datorită proprietăților sale semiconductoare specifice.
3. Protecție și logistică:
• Ignifugare(Flame Retardants): Trioxidul de antimoniu este aplicat pe uniformele militare, corturi, interioarele vehiculelor de luptă și ale aeronavelor pentru a le face rezistente la foc. Într-o explozie, aceste câteva secunde câștigate prin încetinirea propagării focului salvează vieți.
• Blindaj: Anumite aliaje de antimoniu sunt folosite în structura blindajelor complexe pentru a crește rezistența structurală a tancurilor(cum este M1 Abrams).
4. Energie și comunicații:
• Baterii militare: Este utilizat în bateriile plumb-acid de mare capacitate pentru submarine, tancuri și sisteme de comunicații pe teren, mărind durata de viață și rezistența acestora la cicluri repetate de încărcare/descărcare.
• Componente nucleare: Este uneori utilizat în procesele de producție ale armelor nucleare și în ecranarea radiațiilor. 

Situația resurselor de antimoniu e și ea critică. 75% din producția la nivel mondial e asigurată de China, care are rezerve certificate de aproximativ 640 000 tone. Al doilea jucător pe piața antimoniului este Rusia cu 350 000 tone, urmată de Bolivia, cu 310 000 tone. Abia pe locul patru, cu 140 000 tone(și la egalitate cu Myanmar) apare Australia. Apoi avem Turcia cu 100 000 tone și Tadjikistanul cu 50 000 tone. Și cam asta e piața mondială!

Ce înțelegem de aici? În primul rând că SUA e „out of order” pe această piață. Iată de ce, cu o grabă excepțională, Pentagonul a acordat un contract de 245 milioane de dolari către UAMY (United States Antimony Corporation). Aceasta este singura companie din America de Nord care deține facilități integrate de topire și procesare a antimoniului și care, pentru a încerca să compenseze politica chinezilor, au declarat că urmează să redeschidă două mine de antimoniu(Montana și Alaska). 

Doar că ... mai e ceva. Prețul antimoniului a explodat, crescând de vreo cinci ori. Rusia și China sunt autosuficiente. Restul? Părerea mea e că joacă barbut.

P.S. 

1. De ce v-am spus povestea? Pentru că și noi avem niște mine de antimoniu(în principal la Baia Sprie, dar și în Apuseni), despre care nu se face prea mare vorbire. Probabil nu ați auzit nici că UE forțează redeschiderea minelor respective în cadrul unui program european pentru extracția de materii prime critice(există chiar și un regulament în acest sens, elaborat în 2024, pe care-l puteți citi aici). De ce nu se spune nimic? E vreun „investitor strategic” care a mirosit afacerea? 

2. Antimoniul l-am tratat separat pentru că are un alt fundament de formare a prețului față de metalele prețioase care au explodat și pe care le voi trata într-un articol viitor.

Read More

 

Read More

Cum se bucură proștii?

Toți prostovanii progresiști rag de fericire că Andrew Tate a fost bătut în ring de Chase DeMoor, care a mai și boxat cu mănuși roz. De asemenea, zic progresiștii cretini că  Chase DeMoor e doar un biet actor care l-a făcut franjuri pe Tate. Cum ar veni, un sulică de pe stradă care, ce să vezi?, l-a făcut muci pe simbolul masculinității(toxice, pentru ei). De asemenea, poza pe care o popularizează este una în care Tate e în genunchi, lăsând să se înțeleagă că ăla l-a făcut KO.

Hai să vedem cum stau treburile în realitate.  Chase DeMoor este într-adevăr actor, dar și boxer profesionist, fiind deținătorul centurii MBF. Așadar, proștilor, nu e un neica nimeni de pe stradă. Apoi, în meciul respectiv arbitrajul a decis în favoarea lui Chase DeMoor(57-57, 58-56, 58-56), adică un scor destul de strâns. Doar că ... nu asta e important! Chestia pe care n-o știu toți heringii nespălați este că meciul respectiv  a avut altă miză, respectiv banii încasați! Sursele din zona boxului profesionist vorbesc că Tate încasările lui Tate s-au ridicat la peste 2.5 milioane de dolari, în timp ce  Chase DeMoor a luat o sumă între 0.5 și 1.5 milioane. Suma oricum e confidențială, fiind determinată de audiența evenimentului(transmis în sistem PPV).

Deci, cretinei mici, nu vă mai bucurați ca proștii! Frații Tate oricum sunt mai bogați decât voi toți la un loc! Iar acțiunile pe care le fac le aduc extrem de mulți bani. Așa că ați picat iar de proști. Dar pe cine mai miră prostia voastră?

Read More

EUROCLEAR în corzi

EUROCLEAR, instituția care a blocat fondurile suverane ale Rusiei este în corzi. Motivul? Fitch Ratings a amenințat instituția belgiană cu retrogradarea ratingului ca efect al tentativelor Uniunii Europene de a utiliza fondurile blocate pentru ajutorarea Ucrainei. Opinia celor de la Fitch este cât se poate de logică: dacă UE utilizează banii Rusiei și, între timp, Rusia primește drepturi de retragerea a propriilor fonduri, EUROCLEAR intră în roșu deoarece a permis ridicarea unor bani care nu-i aparțin.

Instituția belgiană are o singură șansă de a se salva în cazul în care idioții de la UE decid să confiște banii: doar în cazul în care UE implementează o schemă de garantare solidă și lichidă. Cu alte cuvinte, ar trebui ca UE să vină și să spună ceva de genul „OK, confiscăm activele Rusiei, dar în cazul în care Rusia primește OK-ul, poate lua banii din colateralul X”. Asta ar însemna o garanție lichidă. Doar că UE NU ARE ACEI BANI, acesta este și motivul pentru care dau atacul precum hultanii asupra banilor rușilor. 

Oricum, situația se complică pe zi ce trece. De-euroizarea începe să se vadă. Și, treptat, se va simți din ce în ce mai mult. Dacă mai e și declasat EUROCLEAR, vă dați seama ce credibilitate mai are ecosistemul EUR!

Read More

Diplomația mucușorului psihic

La articolul referitor la starea sub-jalnică a diplomației clovnului autohton, s-au trezit niște deștepți să-mi pună poza lui Nicu Psihicu la Buckingham, unde, chipurile!, a fost primit de Charles. Oamenii n-au înțeles, dar din punct de vedere diplomatic acea vizită este ... o catastrofă. Să vă explic de ce.

Există o singură autoritate pe net în ceea ce privește activitatea monarhului Marii Britanii, anume site-ul Royal UK, secțiunea The King. Pentru activitatea oficială a  Casei Regale avem secțiunea News. Tot ceea ce are de spus oficial familia regală se spune acolo. 

După cum bine puteți vedea în captura atașată, nu-i nici vorbă despre Nicu Psihicu pe acel site. Cea mai relevantă întâlnire este cea a lui Charles cu președintele Germaniei, vizită de stat care a figurat oficial pe agenda monarhului. 

În ceea ce-l privește pe Nicu Psihicu, treburile sunt extrem de dubioase. În cazul său nu a fost o vizită de stat, asta e cert deoarece nu se regăsește pe agenda oficială a lui Charles. Nici Mucușorul nu anunțase în prealabil, motiv pentru care îngrijorarea mi-a crescut și mai mult. De ce? Pentru că rămâne varianta vizitei de curtoazie sau, mult mai probabil, a audienței cerute la Suveranul Marii Britanii! 

Mecanismul unei asemenea vizite este următorul: ambasadorul României la Londra trimite o cerere către Marshal of the Diplomatic Corps solicitând o audiență la rege, motivată de faptul că șeful de stat se află deja la Londra(de obicei asta se întâmplă în timpul conferințelor internaționale), și solicită o „Audiență”. În general astfel de „audiențe” se aprobă la nivelul executivului englez și sunt justificate de interese majore ale Regatului Unit sau, uneori, de plăți grase. Scopul unor astfel de audiențe este exclusiv cel de PR. În aceste condiții vizita are loc în biroul Regelui, nu există presă, iar Palatul poate publica o singură fotografie oficială. Această imagine este considerată de proști „Sfântul Graal” al PR-ului politic. 

Charles este considerat un personaj fără miză, motiv pentru care retardatul nostru a fost pasat acolo. Însă e bine de priceput că Starmer nu și-a făcut timp să-l primească pe milogul nostru. Ceea ce arată lipsa de relevanță a politicii noastre externe, dar și faptul că Nicu Psihicu nu este considerat legitim de către partenerii țării. Că Țoiu e proastă o știm, că duce întreg Ministerul de Externe în prăpastie e logic. Dar totuși, cum e posibil ca tu, auto-denumit președinte, să te apuci să te comporți exact ca un chiftelar din lumea a treia, care ar da orice să facă o poză cu regele. Mucușoare, mai ai altă poză, sau ți-au luat inclusiv telefonul și obiectele metalice la intrare? Hai, ne spui?

În concluzie: RUȘINE! RUȘINE MARE!

Read More

Diplomația clovnului retardat

Când mergea în străinătate, Ceaușescu avea parte de primiri grandioase. Inclusiv în SUA a avut aplaudaci și cetățeni cu flori în mâini care salutau trecerea mașinii. Despre faza din Anglia, unde a fost plimbat cu caleașca regală, cred că nu mai are sens să vorbesc. E ultra-cunoscută. Acela e nivelul de la care s-a pornit.

Trecerea de la Ceaușescu la nea Nelu a dorit să păstreze ceva din eticheta de putere diplomatică, doar că n-a mers. Au fost atâtea gafe de protocol încât n-are sens să mai povestesc. Oricum, după un scurt moment de simpatie, România a ajuns să fie primită la „și alții”. Iar faza cu nea Nelu dând mâna cu agenții de securitate de la Bruxelles a rămas de pomină. 

La Constantinescu s-a uscat și locul. Cele câteva vizite externe deja au statutat locul României undeva la coadă, în zona absolut neimportantă a jocurilor politice. Iar acea gafă, când a dat permisiunea navelor militare ale NATO să traverseze spațiul aerian românesc înainte ca cineva să-i ceară asta, va rămâne de pomină.

băsescu, un păduche securist împins artificial la vârful statului, a transformat diplomația într-un joc „de-a bețibul la ambasada SUA”. Dobitocul își făcea parteneri dând șpagă, cedând suveranitate și vânzându-ne „în viu”. Așa și-a făcut loc în Europa, doar că în SUA nu i-a funcționat socoteala și, în loc să-și păstreze demnitatea, s-a transformat într-un sclav al ambasadorului Gitenstein. Da, acel Gitenstein, prostovan ca noaptea, corupt până-n măduva oaselor, care efectiv nu se sătura de șpagă. A plecat de-aici putred de bogat! Totul pentru ca bețivul băsescu să facă niște poze cu Obama în timpul campaniei electorale. O avere pentru un nimic! Chiar și așa, securistul bețiv cel puțin avea ușile deschise în Europa.

Plăvanul, un dobitoc fără sare și piper, a amuțit diplomația, inaugurând zodia lui „Da, să trăiți!” pentru orice cerință. Plăvanul era grăbit să-și vadă de turismul său perpetuu, motiv pentru care delegațiile în care reprezenta România erau scurte momente de greață în care, pentru a tranșa cât mai repede, spunea da la automat. Fără măcar să înțeleagă despre  ce e vorba. Asta i-a asigurat o digerabilitate mai bună în Europa întruct băsescu, dacă lua un gât de whiskey, devenea Gică-Contra, încurcându-i pe ăia până la exasperare cu discursurile și dilemele sale buruienoase. Așa se face că Plăvanul avea ușile deschise oriunde în Europa. 

Și de-acolo am ajuns la Nicu Psihicu, Mucușorul nostru cel de toate zilele. Ăsta a reușit - în prostia lui retardată - să transforme diplomația autohtonă într-o pereche murdară de chiloți, cu care nimeni nu vrea să fie asociat. Chiar și Macron - cel care l-a impus președinte - se afișează jenat cu el. E ca și cum l-ar vizita hârtia igienică pe care-a folosit-o acum câteva zile. Știe că-i a lui, că rahatul de pe ea e al lui, dar e jenat în proximitatea ei. Ăsta-i Nicu Psihicu! Cu cât înaintează mai mult în mandat, cu atât devine mai penibil. Iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile ține de zona halucinantului absolut. Nicu Psihicu a ajuns atât de rău încât și-a planificat două vizite externe - în Finlanda și în Anglia - unde nu l-a primit nimeni! Oameni buni, e de râs! Prostul ăsta a fost în vizită ... la ambasadele noastre de-acolo. Efectiv așa ceva nu s-a întâmplat în toată istoria țării! Cum, bă, să te duci ca ultimul cerșetor pe-acolo și să nu te bage nimeni în seamă? Cum să fii atât de distrus încât efectiv să nu ai cel puțin o întâlnire cu vreun ajutor de servitor de adjunct de rangul zece? 

Probabil vă amuză situația, dar nu e de râs! România nu a fost niciodată atât de jos. De-aici încolo la ce să ne așteptăm? La vreun președinte pe care nu-l mai primește nici propria ambasadă? Nu m-ar mira ca tot Nicu Psihicu să bifeze și „performanța” asta! 

Read More

Europa în pana premergătoare derivei

Nu vi se par ciudate mișcările europenilor? În special modul în care evită ei votul unanim în Consiliu? De-aici ne dăm seama că e ceva putred. Iar putreziciunea o știm, anume ... „activele Rusiei”. Ultima imbecilitate a fost votul pentru blocarea activelor Rusiei pe o perioadă nelimitată. O oligofrenie de la cap la coadă, conform căreia, acele active pot fi deblocate doar dacă Rusia se angajează să le transfere Ucrainei! Nici copiii cei mai proști n-ar putea să formuleze așa ceva.

Următorul pas pe care vor să-l facă europenii este acela de a confisca activele Rusiei. O mișcare, desigur, lovită de nulitate, încălcând reglementările internaționale, adică acea „ordine mondială bazată pe reguli” la care tot făceau referire. Aici există o opoziție puternică, în special din partea Belgiei care, dacă ar accepta, ar trebui ea să-i despăgubească pe ruși în cazul în care s-ar pierde procesul. Lor li s-au alăturat și alții precum Ungaria, Slovacia, Cehia, Spania și chiar ... Italia! 

Partea surprinzătoare vine abia acum(și, sincer să fiu, nu înțeleg de ce abia acum!). Banca Rusiei, în urma unei reuniuni a Consiliului Economic Național, coordonat de președintele Putin, a intentat un proces împotriva EUROCLEAR cerând despăgubiri de 230 miliarde EUR. Procesul este deschis la Tribunalul Comercial din Moscova, iar decizia pe care o va lua instanța nu cred că va surprinde pe cineva. Aceasta va deschide calea blocării activelor europene de pe teritoriul Rusiei. Ei bine, aveți idee la cât se ridică aceste active? Estimarea europenilor este de vreo 400 miliarde EUR! Doar că, dacă te apuci să confiști, evaluările le fac evaluatorii locali. Astfel, un proiect de exploatare de gaze s-ar putea să nu mai valoreze cât fusese evaluat inițial deoarece ... acum sunt sancțiuni. Și uite-așa, prostovanii europeni își vor tăia singuri creanga de sub picioare. 

Nu este însă doar atât! Cu un proces câștigat și cu banii blocați în EROCLEAR, Rusia poate acționa în instanță în jurisdicțiile prietene. Și astfel poate să producă probleme majore intereselor europene. Însă cea mai mare problemă pe care UE o va avea va fi cea de credibilitate. Rusia nu gratuit a început să facă acum tam-tam! E un moment perfect ales deoarece se suprapune peste perioada raportărilor. Și cum zona euro are deja piatra de moară a contraperformanței economice legată de gât, încă o problemă legată de nerespectarea legii internaționale vine exact ca pumnalul lui Cassius. Lipsește doar Brutus din peisaj, dar nu pentru mult timp!

Read More

Panioglu. Daniela Panioglu, frate!

 

Băi, oameni buni, băi, mânca-v-aș ochii voștri, băi, frățiorilor, sunt șocat. Șocat rău! 

Am ascultat și eu ca toată lumea înregistrările din ședințele lui Panioglu, această Jeanne d'Arc a tefelimii din câmpul tactic. Da, m-am speriat când am auzit-o cum se manifesta acolo. Și, sincer să fiu, dacă eram în sală, mi-ar fi fost frică să nu mă muște. Mă rog, am mai văzut furioși la viața mea, așa că am trecut mai departe.

Doar că azi m-am lovit de Anca Alexandrescu. Femeia întreba ceva de studiile doamnei Panioglu. Și eu, după ce-am dat un răspuns la mișto, cum că a făcut direct masterul, m-am apucat să-i caut CV-ul! Mă gândeam că e Anca pricinoasă și nu vrea să ia de bun CV-ul oficial. 

Și ce mi-au văzut ochișorii? Chiar așa, ce mi-au văzut ochișorii? Fics, da' fics foaea atașată acilea(sic! multiplu). Oameni buni, vă vine sau nu să credeți, ăsta e CV-ul prezentat de Panioglu atunci când a candidat pentru funcția de membru al CSM. Măi, oameni buni, spuneți-mi că sunt eu nebun! La mine, cu un astfel de CV nu te angajezi nici la măturat pe jos. Cum e posibil ca în ziua de azi să fii incapabil să-ți faci un CV care să respecte rubricile necesare? Nu nmai vorbesc că scrie „Secția I-a”! De pe la clasa a III-a ar trebui să nu mai scrii „I-a”, dar se pare că doamna eroină a tefelismului n-a prins-o p-asta!

Hai, spuneți-mi vă rog că sunt eu nebun, că n-am habar pe ce lume trăiesc și că doamna în cauză e fix ce-i trebuie magistraturii române! Hai, să v-aud! 

P.S. Și dacă vreți să vă cruciți rău de tot, citiți proiectul, adică ultima pagină a documentului de-aici. Și-abia acum, sincer să fiu, inclusiv eu cred că Justiția autohtonă are probleme grave. Grave rău!

Read More

Este Clujul prima leprozerie redeschisă din România?

Iaca, sunt semne că municipiul Cluj(sau întreg județul?) mai are puțin și devine oficial leprozerie. Dacă este adevărat ceea ce se afirmă pe site-ul novacescu[punct]ro, conform căruia peste 200 de clujeni sunt potențial infectați cu lepră, situația e mai mult decât îngrijorătoare! 

Așa cum am mai spus, lepra nu poate fi detectată decât atunci când se manifestă adică cel mai devreme după 2-4 ani(în unele cazuri poate dura chiar și 10 sau 20 de ani!!!). Ceea ce evidențiază analizele de sânge este expunerea la parazit, nu și existența sa în corpul pacientului. Și aici e buba mare. Întrucât nu ți se confirmă diagnosticul, n-ai de ce să faci tratamentul(care constă într-un cocktail de antibiotice luate pe termen lung). Și dacă nu faci tratamentul, dar ai luat lepră, până la primele manifestări EȘTI CONTAGIOS. Înțelegeți în ce situație suntem?

Oficialii noștri au ieșit cu declarații liniștitoare cum că avem imunitate naturală la lepră, deci nu avem de ce să ne facem griji. Zău? Și-atunci cum de sunt deja 7 persoane internate(cele două surori din Indonezia plus alți cinci clujeni)? 

Mai mult, reportajul respectiv conține o informație bombă. Există bănuiala că doar una dintre cele două fete a fost în Indonezia, existând posibilitatea ca cealaltă să fi luat lepra de la ea, după ce s-a întors în România. Asta înseamnă că avem de-a face cu o variantă mult mai agresivă astfel încât ar trebui să se declare urgență medicală. Dacă e adevărat că pe lângă cele două surori ar mai fi și alți cinci internați, poate ar trebui să nu se spună dacă în cazul celor cinci s-a confirmat diagnosticul prin simptomatologie sau doar au ieșit pozitivi la analizele de sânge. De ce spun asta? Pentru că, în cazul în care e o lepră cu dezvoltare rapidă, chiar că avem o problemă mai mult decât gravă!

Nu vreau să fiu panicard, dare din ceea ce spune omul acela în reportaj rezultă numeroase semne de întrebare, chestiuni cărora nu li s-a răspuns. Ministerul Sănătății s-a retras în carapacea sa, așteptând probabil ca „norii furtunii” să se răspândească. Dar dacă nu e așa, tovarășul Rogobete, ce ne facem? Dacă în loc să se risipească norii ne trezim cu un uragan medical? Voi chiar sunteți inconștienți?

Read More

Opinia separată în procesul Dănileț vs România

Cu toate că tefeleii de la CEDO i-au dat dreptate lui Dănileț, trebuie înțeles că decizia a fost una pe muchie de cuțit(10-7) și, mai ales, că totul este extrem de tulbure. Opiniile majorității sunt de o cretinătate absolută, neargumentate și frizând ridicolul. Dănileț, totuși e Dănileț, îl cunoașteți toți, știți ce activitate scandaloasă a avut. Textele incriminate sunt și ele absolut limpezi în ceea ce privește ciudățenia personajului - asta ca să nu spun mai mult. Și, în ciuda tuturor evidențelor, juriul lui Pește ... îi dă dreptate. Halal curte! 

Dar hai să vedem ce au de spus cei 7 care nu au votat hotărârea. Da, rezultă că mai sunt și oameni sănătoși la cap prin instanțele CEDO, dar, din păcate, prea puțini. Citiți și înțelegeți cu exactitate despre ce e vorba!

OPINIA COMUNĂ DISPENSĂ A JUDECĂTORILOR KTISTAKIS, ŠIMÁČKOVÁ, ELÓSEGUI, FELICI, DERENČINOVIĆ, ARNARDÓTTIR ȘI NÍ RAIFEARTAIGH

1. Nu suntem de acord cu concluzia majorității conform căreia a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție în prezenta cauză. În opinia noastră, atingerea adusă libertății de exprimare a reclamantului s-a bazat pe motive relevante și suficiente și a fost proporțională cu scopurile legitime urmărite, și anume menținerea autorității și imparțialității sistemului judiciar.

2. Susținem pe deplin identificarea de către Curte a unor criterii directoare pentru a ajuta instanțele naționale să evalueze necesitatea și proporționalitatea măsurilor luate ca răspuns la remarcile judecătorilor pe rețelele de socializare (a se vedea paragrafele 149-165 din hotărâre). Utilizarea tot mai mare a acestor platforme de către personalități publice, inclusiv membri ai sistemului judiciar, va genera inevitabil noi cazuri la nivel național și, prin urmare, necesită îndrumări principiale. Cele cinci criterii elaborate de Marea Cameră – derivate din jurisprudența Curții și din cadrul european și internațional mai larg – merită aprobarea noastră deplină.

3. Cu toate acestea, atunci când aplicăm aceste criterii în prezenta cauză, ajungem la concluzii diferite de cele ale majorității. Dezacordul nostru rezidă tocmai aici. Reclamantul a încercat să susțină că profilul său public și experiența sa profesională îi confereau dreptul la o libertate de exprimare mai largă. El a făcut referire la statutul său de educator, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii („CSM”), autor de publicații juridice și participant la dezbateri privind independența sistemului judiciar. De asemenea, a subliniat că pagina sa de Facebook avea zeci de mii de urmăritori (a se vedea paragrafele 23 și 83). Deși un astfel de context poate spori interesul public pentru opiniile sale, acesta nu modifică domeniul de aplicare al obligațiilor sale judiciare. Judecătorii și procurorii se pot bucura de o libertate de exprimare mai largă numai atunci când vorbesc în calitatea lor oficială despre chestiuni care privesc direct funcționarea sistemului judiciar. Nu acesta a fost cazul în speță. Reclamantul a vorbit în calitate de persoană privată și, prin urmare, a rămas pe deplin obligat de datoria de discreție inerentă funcției sale judiciare. Mai precis, în ceea ce privește aplicarea celor cinci criterii în circumstanțele particulare ale prezentei cauze, dorim să remarcăm următoarele.

(a) Conținutul și forma observațiilor reclamantului

4. Prima postare pe Facebook a reclamantului (din 9 ianuarie 2019), deși prezentată ca parte a unei dezbateri politice, a fost încadrată într-o serie de întrebări retorice deschise la mai multe interpretări. Instanțele naționale au înțeles în mod rezonabil aceste observații ca implicând, chiar dacă ipotetic, că armata ar putea interveni în viața politică pentru a proteja democrația. Pentru un judecător în funcție, un astfel de limbaj – care poate fi interpretat ca un apel la forță – era incompatibil cu restricția așteptată de la titularii de funcții judiciare. Judecătorii, deși liberi să contribuie la discuțiile pe teme de interes public, trebuie să o facă într-un mod care să păstreze atât demnitatea funcției lor, cât și încrederea publicului în imparțialitatea lor. Ambiguitatea mesajului reclamantului, adresat unui număr de cititori de aproximativ 50.000 de urmăritori (a se vedea paragraful 16), risca să submineze ambele.

5. De asemenea, nu suntem de acord cu evaluarea majorității cu privire la cel de-al doilea post al reclamantului (din 10 ianuarie 2019). Expresia pe care a folosit-o pentru a lăuda un procuror – o expresie colocvială considerată nepotrivită de instanțele naționale – nu a îndeplinit standardul de sobrietate cerut unui judecător care vorbește în public. Autoritățile naționale sunt cel mai bine plasate pentru a evalua nuanțele decenței lingvistice în cadrul propriei culturi și limbi. Constatarea lor că exprimarea a depășit limitele decenței așteptate de la funcționarii judiciari se încadrează în marja lor de apreciere.

(b) Contextul observațiilor și calitatea în care reclamantul le-a formulat

6. Este necesar să se facă distincția între cele două posturi. În primul, din 9 ianuarie 2019, reclamantul a intervenit într-un litigiu instituțional în curs de desfășurare între Ministerul Apărării și Președinție privind numirea șefului Statului Major al Armatei. Scopul obligației judiciare de discreție este tocmai de a preveni ca sistemul judiciar să fie atras în dezbateri controversate din punct de vedere politic, în special în chestiuni care ar putea ajunge ulterior în fața instanțelor. Aceasta era o astfel de situație: un dezacord instituțional între președinte și guvern cu privire la prelungirea mandatului șefului Statului Major al Armatei. Deloc surprinzător și contrar a ceea ce a susținut judecătorul reclamant, problema a fost în cele din urmă rezolvată pașnic de instanțele naționale (a se vedea paragraful 18). Implicarea publică în această controversă din cadrul puterii executive a guvernului a riscat să slăbească percepția neutralității judiciare. Referirea sa la armată ca soluție pentru păstrarea democrației constituționale și citarea articolului 118 § 1 din Codul Penal Constituția României nu avea nicio legătură directă cu problema în cauză și putea fi interpretată în mod rezonabil ca o aluzie la utilizarea forței. Prin urmare, instanțele naționale erau îndreptățite să considere aceasta o formulare imprudentă și ambiguă, incompatibilă cu demnitatea funcției judiciare.

7. A doua postare, din 10 ianuarie 2019, conținea o exprimare de laudă la adresa unui procuror, pe care autoritățile naționale o considerau inadecvată și improprie. Nu vedem nicio bază pentru a pune sub semnul întrebării această evaluare. Deși acceptăm că declarațiile reclamantului au făcut parte dintr-o dezbatere pe teme de interes public, în special cele referitoare la reformele legislative din cadrul sistemului judiciar (a se vedea paragrafele 61, 64 și 71), acest fapt nu poate fi considerat ca o scutire a acestuia de obligația de discreție inerentă funcției judiciare. Mai mult, limbajul ambiguu folosit, pe care instanțele naționale l-au calificat ca fiind inadecvat și impropriu, nu a îndeplinit standardele de claritate și reținere așteptate de la un membru al sistemului judiciar. Integritatea judiciară, ca element indispensabil al încrederii publice în administrarea justiției, presupune utilizarea atentă și măsurată a limbajului, făcând raționamentul deciziilor judecătorești accesibil cititorului obișnuit și permițând sistemului judiciar să obțină respectul pe care trebuie să îl inspire într-o societate democratică.

(c) Consecințele observațiilor

8. Instanțele naționale au constatat că prima postare a fost difuzată pe scară largă, a fost preluată de mass-media și a contribuit la diminuarea încrederii publice în sistemul judiciar. Aceste constatări factuale, bazate pe dovezi concrete, justifică deferență din partea acestei Curți. Autoritățile statului au fost îndreptățite să considere că acțiunea reclamantului risca să submineze autoritatea sistemului judiciar.

9. Expresia utilizată în a doua postare, care era accesibilă publicului prin intermediul paginii de Facebook deschise a reclamantului, risca să trivializeze imaginea sistemului judiciar și să erodeze încrederea publicului în decența sa. Instanțele naționale au putut concluziona în mod rezonabil că un astfel de limbaj, atunci când este folosit de un judecător care avea zeci de mii de urmăritori pe pagina sa de Facebook, a avut consecințe negative asupra reputației și legitimității sistemului judiciar.

(d) Severitatea sancțiunii

10. Sancțiunea aplicată – o reducere salarială de 5% timp de două luni – a fost printre cele mai ușoare măsuri disciplinare disponibile (a se vedea paragrafele 43 și 88). Nu a pus sub semnul întrebării competența sau profesionalismul general al reclamantului, ci a vizat exclusiv nerespectarea obligației de discreție la postarea mesajelor contestate. Considerăm că raționamentul Înaltei Curți este suficient de convingător în această privință.

(e) Garanții procedurale

11. În cele din urmă, în ceea ce privește respectarea garanțiilor procedurale, reclamantul a beneficiat de garanții adecvate. După cum s-a confirmat recent în cauza Cotora împotriva României (nr. 30745/18, 17 ianuarie 2023), procedura disciplinară în fața Comisiei Disciplinare pentru Judecători a CSM, precum și revizuirea ulterioară efectuată de Înalta Curte, îndeplinesc cerințele articolului 6 din Convenție. Prezenta procedură a urmat același cadru procedural descris în cauza respectivă și a oferit garanții echivalente. Argumentele reclamantului au fost examinate în mod corespunzător în lumina jurisprudenței acestei Curți. Nu găsim nicio indicație de arbitraritate sau inechitate în procedurile interne.

În plus, nu suntem convinși de argumentul majorității conform căruia instanțele interne nu au examinat dacă judecățile de valoare exprimate de reclamant în primul său mesaj aveau o „bază factuală” (a se vedea paragraful 203). Spre deosebire de cazurile privind defăimarea, exprimarea reclamantului a constat în comentarii sociale referitoare la o dezbatere majoră care avea loc în societatea civilă. În acest context, nu vedem niciun motiv pentru a pune la îndoială abordarea adoptată de Înalta Curte, care nu a tras nicio concluzie negativă din faptul că reclamantul nu a putut dovedi temeiul remarcilor sale și, în schimb, a subliniat că a pus la îndoială credibilitatea instituțiilor statului și a făcut aluzie la soluția nepotrivită a desfășurării armatei pe străzi (a se vedea paragrafele 37 și 38).

12. Luând în considerare toate cele cinci criterii împreună, nu găsim niciun motiv pentru a contesta constatarea instanțelor interne conform căreia cele două intervenții publice ale reclamantului au încălcat în mod clar limitele discreției pe care membrii sistemului judiciar trebuie să le respecte atunci când se angajează în dezbateri publice pe teme sensibile din punct de vedere politic sau instituțional. În opinia noastră, autoritățile interne au rămas pe deplin în marja lor de apreciere și au reușit să găsească un echilibru just între libertatea de exprimare a reclamantului și nevoia fundamentală de a proteja autoritatea și imparțialitatea sistemului judiciar. În plus, este o linie constantă a jurisprudenței noastre că autoritățile naționale sunt cel mai bine plasate pentru a evalua sensul, tonul și impactul societal al declarațiilor făcute în contextul lor lingvistic, cultural și politic. În absența oricărui indiciu de arbitraritate nu este de competența unei instanțe internaționale să pună la îndoială această evaluare – în special atunci când judecătorii în cauză nu vorbesc limba în care au fost formulate observațiile și, prin urmare, nu sunt capabili să aprecieze nuanțele, conotațiile sau rezonanța acestora în sfera publică internă. Autocontrolul judiciar nu reprezintă o slăbiciune în astfel de circumstanțe; este o manifestare atât a respectului pentru principiul subsidiarității, cât și a limitelor competenței noastre instituționale.

13. Judecătorii sunt ținuți de obligația lor de a da dovadă de moderație și prudență atunci când participă la dezbateri publice. Această obligație se extinde în egală măsură și la membrii acestei Curți (a se vedea paragraful 66). Compensația bine stabilită pentru această autocontrol este asigurată de protecția juridică sporită a funcției lor judiciare în temeiul Convenției. Suntem îngrijorați de faptul că, prin justificarea judecătorilor individuali care acționează ca influenceri obișnuiți, în loc să le susțină rolul de mesageri ai prudenței și moderației într-o lume din ce în ce mai polarizată, prezenta hotărâre poate fi înțeleasă ca inversând importantul principiu al obligației de discreție a judecătorilor și sugerând că, de acum înainte, orice mare grijă demonstrată de judecători în utilizarea rețelelor de socializare va fi excepția, mai degrabă decât regula.

Read More