Toate femeile de la UM

În ultima vreme am o problemă. Când mai fac zapping, la UM Digi dau peste asta. Nu, n-am treabă cu ea, dar inițial mi s-a părut cunoscută. Am stat și m-am tot gândit de unde-o știu? Sigur am mai văzut-o în viața asta. Aiurea, nu mi-am amintit neam.

Problema e că am dat iar și iar peste ea și nu știu ce-i cu ea. Băi, băiete, a dat ramolismentu-n mine? Noroc cu un amic. A apărut la mine cu o piticanie de copil năzdrăvan. Cică e copilul lui frate-su. Noi vorbeam, ăla mic își făcea de lucru cu diverse chestii, între care și-o bucată de vază de-a zânei. Așa că ce-i zic: „Hai să-ți pun un film, vrei?”. El m-a aprobat, ce era să facă, doar se plictisea teribil. Așa că-i pornesc un film rapid, dintre ălea pentru copii. Și gata, ne reluăm sporovăiala. Până când zic să-i dau și ăluia mic o prăjitură. Și-așa ajung iar în living unde ăla mic era concentrat.

Jur, parcă mi-a dat cineva cu leuca-n cap. „Asta e, frățioare!” - încep eu să țip a satisfacție. „Dă-i pauză acum!”. Și bietul copil oprește. Din bucătărie vine amicul care-a crezut că a făcut ăla mic ceva. Și vede cum copilul se uită întrebător la mine în timp ce eu mă uit cu satisfacție la stop-cadrul de pe ecran. Amicul, dezmeticit mă întreabă: „Ce e, mă, cu tine!”.

„Asta e, frățioare, nu știam de unde-o cunosc p-aia de la UM Digi! Uite-o aici”. Se uită la televizor, se uită la mine și întreabă interzis: „Tu te uiți la Digi?”. „Nu, îi spun, dar când fac zapping dau mereu peste asta și nu știam de unde-o știu.” - îi răspund sperând că am tranșat problema. „Peste asta? La Digi?” - mă întreabă el cu o voce care trădează îngrijorare.

„Nu, mă, ea, dar nu știam de unde-o știu p-aia. Uite că e leit asta!”. Mă rog, după ce i-am arătat poza mi-a dat dreptate. N-avea cum altfel. Hai, ați ghicit-o? N-ați ghicit-o nu? Tot eu trebuie să vă spun: e femeia lui Shrek! De-acolo o știam!