* Încep cu o disonanță de zile mari: Israel și SUA, cei care susțin că Iranul este un regim teocratic rudimentar, rulat de un Ayatollah care-i un extremist religios și că cel mai bine pentru Iran este să se instaureze un regim secularist, sunt absolut aceiași care au dărâmat regimul secularist al lui Al Assad din Siria pentru a instaura un regim jihadist condus de Ahmed al-Sharaa. Pentru cei care nu știu, actualul președinte al Siriei s-a alăturat al-Qaeda în Irak în 2003, luptând împotriva SUA alături de Abu Bakr al-Baghdadi. După care, împreună cu același al-Baghdadi pune bazele ISIS și, după ce s-a certat cu al-Baghdadi, a revenit în al-Qaeda, unde i-a jurat credință lui ... Ayman al-Zawahiri. NUmai nume unul și unul! Ce-o fi având în comun Califatul visat de ISIS/al-Qaeda cu secularizarea, doar artizanii conflictelor din Golf ne pot explica.
* Imaginile precum cea atașată sunt furnizate de sateliții chinezești în regim open source. Ele afișează bazele militare americane din Golf, având punctate țintele militare esențiale. Găselnița chinezilor e genială: ei nu furnizează imagistică satelit iranienilor prin canale obscure, ci publică țintele în regim open source, astfel încât iranienii să poată puncta cu exactitate locurile unde își pot trimite rachetele.
* Și pentru că am vorbit despre rachetele iraniene, ar trebui să știți că acestea au cel mai performant sistem inerțial existent la ora actuală, absolut demențial de precis. Ce înseamnă inerțial? Că își calculează singure, în timpul mersului, traiectoria exactă pe baza senzorilor și a datelor de zbor. Precizia pe care o reușesc e absolut de invidiat și asta FĂRĂ utilizarea satelitului. Totuși, pentru controlul și corecția traiectoriei, rachetele iraniene au opțiunea ca, în anumite momente ale parcursului lor, să preia informații de poziționare de la satelit, doar că nu GPS-ul american, ci de la BeiDou-ul chinezesc și GLONASS-ul rusesc.
* Portavionul Lincoln s-a îndepărtat de Iran, ieșind spre Oceanul Indian. Asta nu înseamnă că SUA au renunțat la atacarea Iranului, ci că își protejează portavionul. Motivul este legat de rachetele anti-navă Abu Mahdi, având o rază de acțiune de 1000 km și dotate cu inteligență artificială. Rachetele iraniene sunt un coșmar pentru navele SUA, iar dacă vom vedea un conflict acolo, cred că vor fi surprize majore. Problema e că avioanele de pe portavion au o autonomie maximă de vreo 2000 km, ceea ce transformă orice operațiune de pe portavion într-o aventură extrem de riscantă(cu obligativitatea deplasării logisticii necesare realimentării din zbor).
* Două petroliere iraniene au fost confiscate în Malaezia. Acestea aveau o încărcătură de petrol în valoare de 310 milioane de dolari. Nu este clar cadrul juridic al arestării. Oricum, o astfel de agresiune poate avea ca efect accentuarea ciocnirii și detonarea securității traseelor comerciale.
* Iranul a primit un upgrade al instalațiilor sale de detecție din partea Belarusului. Este vorba de radare Vostok E. De asemenea, au primit un kit care permite extinderea razei de detcție a radarelor domestice Quds. Noile radare din Belarus sunt rezistente la bruiaj și au un modul suplimentar pentru legătura de date pe cablu.
* Mai multe surse vorbesc despre deplasarea de către SUA în proximitatea Iranului a sistemului de război electronic pe care spun că l-au folosit cu succes în Venezuela. Rămâne să vedem cât este basm și cât e realitate în povestea noii „superarme” americane.
* Discursul lui Khamenei transmis de media iraniana:
„Problema dintre SUA și Iran, care există de mai bine de 40 de ani și ne face dușmani timp de decenii, poate fi rezumată în două propoziții: America vrea să înghită Iranul. Dar înțeleapta națiune iraniană și Republica Islamică stau în cale.
E ca și cum ai cere mâna fiicei cuiva, totul ar fi stabilit, cu excepția unui lucru, anume acceptul părinților și al fiicei. Ei spun: „O vrem pe fiica voastră”. Noi răspundem: „Absolut nu”.
Acum, națiunea iraniană i-a spus celeilalte părți: „Absolut nu”. Aceasta este „crima” națiunii iraniene și despre asta este vorba în dispută.
Iranul, țara noastră, are multe atracții. Petrolul Iranului este o atracție. Gazul Iranului este o atracție. Minele bogate ale Iranului sunt o atracție. Poziția strategică și geografică a Iranului este o atracție.
Există multe alte caracteristici. Iranul este o țară care atrage în mod natural privirea lacomă a unei puteri expansioniste și agresive. Iar ei vor să ne cucerească țara.
Așa cum dețineau controlul și înainte: timp de mai bine de 30 de ani, americanii au fost în Iran. Resursele erau în mâinile lor, petrolul era în mâinile lor, politica era în mâinile lor, securitatea era în mâinile lor, relațiile cu lumea erau în mâinile lor - totul era al lor.
Timp de 30 de ani au făcut aici ce au vrut, dar în final mâna le-a fost tăiată. Acum vor să se întoarcă și să revină la aceleași politici din timpul erei Pahlavi. Națiunea iraniană a stat fermă și i-a blocat.
Asta e ostilitatea... despre asta e vorba în luptă.
Toate celelalte discuții, cum ar fi drepturile omului și altele asemenea - sunt prostii pe care le rostesc.
Adevărata problemă este următoarea: ei râvnesc Iranul, iar Iranul rămâne ferm și va continua să rămână ferm și, cu voia lui Dumnezeu, va zădărnici intrigile și hărțuirea celeilalte părți.”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu