duminică, 8 martie 2026

Buba pare mai mare în Iran


Dacă ceea ce vă spun în continuare se adeverește, înseamnă că treaba e groasă de tot în Iran. S-o luăm de la coadă la cap. De când a început războiul ăsta sunt înjurat continuu. Vine mea? Vreau să înțeleg exact ce se întâmplă. Nu pentru ceva anume, ci strict pentru propria-mi curiozitate. Așa se face că diger tone de informații, scotocind prin cele mai obscure surse. Am stabilit contacte uneori chiar aleatorii, am bârfit, am întors pe-o parte și pe alta tot felul de ipoteze. Desigur, când mi-am scris opiniile, am făcut-o într-un mod rațional, verificând - pe cât posibil - informațiile pe care mă bazam în raționamentele mele. Așa a apărut materialul cu viitorul ayatollah, pe care-l puteți citi aici.

În ceea ce privește materialul menționat, vă rog să înțelegeți că m-am documentat extrem de mult și l-am publicat după ce am evaluat temeinic posibilitățile. Necunoscătorii nu știu că cea mai mare piedică în calea ascensiunii lui Alireza Arafi e faptul că este un turban alb - pe care eu am luat-o în considerare. Asta atârnă extrem de greu. Dar, cunoscând destul de bine situația politică de-acolo și instinctele iraniene sub presiune, am considerat că el va fi alesul. 

Câteva zile mai târziu, mă trezesc că mă înjură tefelimea. „Bă, da' prost ești! Habar n-ai pe ce lume ești. Uite că l-au ales p-ăsta, nu p-ăla de care ziceai tu!”. Am rămas mască: toate știrile vorbeau despre Mojtaba Khamenei. Ia sursele la puricat, pune-te pe vorbit cu toți dubioșii. Nicio concluzie. După care mi-a venit ideea: hai să văd ce spune presa iraniană. Surpriza a fost imensă: niciun cuvințel despre alegerea vreunui ayatollah. Niente! Totuși, e ceva dubios aici: cum naiba de știu toate agențiile occidentale, dar în Iran nu se spune nimic? Ăștia din Occident, toți au luat știrea de la postul TV londonez Iran International. Și-aici a început ceva să-mi pută. De ce-ar face un oficios de opoziție, subvenționat de spionajul britanic, lobby pentru fiul lui Khamenei? Ciudat. Extrem de ciudat!

Și uite-așa mi-a picat o informație dubioasă de tot. Ați auzit de Hassan Rouhani? Fost președinte al Iranului, între 2013 și 2021, în două mandate consecutive, Rouhani a fost președintele iranian cu cea mai mare deschidere. Dar și cu cea mai mare simpatie occidentală pentru el. Vă reamintesc că tratatul nuclear cu SUA a fost semnat pe vremea lui Rouhani. E drept că Trump l-a rupt. Dar asta, în contextul actual, nu e relevant.

Ce-mi aud urechiușele? S-a scos de la sertar o informație bombă: cică Rouhani a fost membru al ... SAVAK - criminala agenție de securitate a șahului Pahlavi - unde i-a fost atribuit numele de cod „Parviz Fereydoun”. Rouhani pare a fi fost ales nu doar de SAVAK, ci de americani care au mirosit picajul șahului, dorind să se implanteze în mișcarea revoluționară. Așa că, în acele vremuri tulburi, tânărul Rouhani cunoaște un alt personaj agățat de americani, anume Hashemi ... Rafsanjani. Scopul americanilor era acela de a stabili o rețea de elite alternative în cadrul Revoluției Islamice. De asemenea, lui Rafsanjani i s-a promis că va fi viitorul ayatollah, după moartea lui Khomeini. N-a fost să fie așa întrucât, după Khomeini a venit Khamenei, cel care s-a rugat de membrii adunării să nu-l aleagă.

Însă Rafsanjani a fost ajuns președinte al Iranului din 1989 până în 1997. Iar Rouhani a fost permanent în preajma sa. Ce anume ne întărește credința că Rafsanjani a fost tinichea? Faptul că, după eliberarea sa de către SAVAK, a putut să plece imediat în Franța, unde a înființat primul cerc de asociații studențești islamice. Scopul pare deja transparent: cel de ridicare a unor elite care, treptat, să înlocuiască elitele emanate de Revoluția Islamică.

Iată de ce, atât în zorii Revoluției Islamice, cât și după, au existat numeroase asasinate sau tentative de asasinat care au făcut prima pagină a ziarelor. Morteza Motahhari, Mohammad Beheshtisau, Mohammad Ali Rajai n-ar fi putut fi uciși fără trădări ale apropiaților. De asemenea, tentativele de asasinat ale lui Ali Khomeini sau cea asupra lui Ruhollan Khomeini, din nou, sunt foarte dubioase. 

Rouhani a stat nedespărțit de Rafsanjani. Există o ciudățenie legată de moartea unuia dintre fiii săi: se spune că acesta, din greșeală, a descoperit dispozitivul de criptare utilizat de tatăl său și, dându-și seama că spiona pentru dușman, a dezvăluit totul lui ... Rafsanjani. Fiul lui Rouhani ar fi fost executat la ordinul tatălui său prin intermediul unui ofițer al serviciilor secrete de-atunci ... Ali Rabiei. Pentru ca asasinatul să nu ridice semne de întrebare, i s-a înscenat o sinucidere motivată de ... atașamentul prea mare al tatălui său față de Ali Khamenei!

În prezent Ali Rabiei este(a fost?) consilier al președintelui Iranului pentru dialogul cu ... societatea civilă, iar din acest post s-a situat în favoarea revoltaților din 2025-2026. Merită menționat că prima soție și copilul lui Ali Rabiei cu aceasta au fost asasinați în condiții suspecte, după ce Rabiei i-a înscenat moartea copilului lui Rouhani. După care, Rabiei s-a căsătorit cu fiica divorțată a lui Rouhani!!!

Până la asasinarea lui Khamenei, Rouhani se afla în arest la domiciliu. După agitația care-a urmat, situația juridică a lui Rouhani s-a ușurat. Astfel și-a accelerat politica de conspirare, comunicând probabil cu acoliții săi. Ceea ce a răsuflat recent este că Rouhani a întocmit o listă de 53 de nume, persoanele pe care americanii și istaelienii ar trebui să-i elimine. O continuare practic a politicii de înlăturare a elitelor reale ale Revoluției Islamice. În fruntea listei era fiul lui Khamenei și-acum devine simplu de înțeles de ce era el repetat ca ayatollah deja ales: pentru a intra în colimatorul de eliminare israeliano-american.

Pe moment nu se cunoaște statutul lui Rohani, dar e foarte probabil ca, în condiții de război, să aibă soarta lui Esmail Qaani. Mai ales dacă se adeverește că în materialul capturat de IRGC, Rohani își lua angajamentul ca din poziția de ayatollah să acționeze pentru protejarea intereselor americane și israeliene. 

Dacă tot ceea ce v-am spus aici este adevărat, înseamnă că în Iran sunt probleme majore. Pur și simplu nu ai cum să ai trădări la asemenea nivel. Păi dacă patru mandate de președinte tu ai avut spioni pe acea funcție, atunci înseamnă că ai o problemă gravă de tot!

9 comentarii:

  1. M am ,,pierdut " in articol

    RăspundețiȘtergere
  2. pai si Mikhail Sergeyevich Gorbachev ce a fost in CCCP (URSS)? Cum i s-a facut loc, imeditat dupa Leonid Brezhnev, Yuri Andropov si Konstantin Chernenko? A fost pus de cine acolo si foarte rapid? Deci Iran nu este singura tara in care s-a actionat in acest mod.

    RăspundețiȘtergere
  3. https://sonar21.com/attack-on-iran-the-defining-turning-point-of-21st-century-history/

    RăspundețiȘtergere
  4. Trădarea face parte din natura umană dar ca orice armă are două tăișuri, se poate întoarce împotriva beneficiarului trădării. Un lucru este cert, la nivelul liderilor Iranului situația este extrem de complexă.

    RăspundețiȘtergere
  5. https://simplicius76.substack.com/p/iran-war-shifts-to-cynical-plan-b?publication_id=1351274&post_id=190214354&isFreemail=false&r=7ct73&triedRedirect=true

    RăspundețiȘtergere
  6. Ha, povestea ar putea scoate un scenariu de film.
    Foarte bună comparația cu gorbaciov. Dacă s a putut in URSS de ce nu s ar putea și în Iran.
    Dacă istoria de mai sus este adevărată trebuie totuși să remarc abjectia personajelor. Nu i puțin lucru să și asasineze cineva propriul copil sau să accepte uciderea copilului ca să poată stabili o alianță matrimoniala cu călăul.
    Nu mai zic de trădare care poate duce la pierderea vieților conationalilor.
    Este îngrozitor. Nu pot să zic decât să ferească bunul Dumnezeu pe oricine de așa karma.
    Însă nu trebuie să fim naivi. Morala și dictatura nu pot conviețui, dictaturile putând fi și mai catifelate, caz in care nu se practică asasinatul ci scoaterea din joc. Din păcate in zilele noastre nu există niciun regim care să nu fie dictatură.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sa nu uitam ca Alexandru Macedon, cu o armata mult mai putin numeroasa, a invins si distrus marea armata a persilor in 3 batalii decisive, beneficiind nu atat de geniul sau milita(altfel, mult exagerat de istorici), ci de tradarile cumplite ale unor satrapi si conducatori militari din tabara lui Darius al-III-lea! Asa ca, nu e de mirare ca iranienii au tradarea in sange, exact ca si noi, romanii, doar ca la noi e la o scara mult mai mare! La iranieni au fost doar 2 presedinti tradatori de neam, in timp ce la noi toti presedintii de dupa Revolutie au fost vanzatori de tara, ca de altfel si toti regii pe care i-am avut(macar aia erau straini)!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și președinții români au fost străini. Inclusiv actualul e străin. Mă rog, cetățeni români, dar nu și etnici români.

      Ștergere
  8. Plauzibil, ba chiar verosimil, dacă conectezi câteva detalii minore pe carpeta tipică a culturii lor, în care trădarea este operatorie și practic imperativă. Bahrami ăsta nu că s-a dus la Paris (și Khomeini a fost cumva folosit, nu ?, de băgăcioșii franțuji plus necunoscuți), ceea ce deja era destul de dubios dată fiind condiția lui de disident și trezorier al revoluției, dar a petrecut vreo 2 săptămâni călătorind prin SUA, cu fratele lui student-model. Știind cine consilia deloc subtil SAVAKul, e foarte plauzibil. Mai ales că după aceea a fost repus la păstrare, pentru creșterea aurei necesare ulterior.
    Manopera e clasică și profesională, dar asta nu înseamnă că la stilul lor de trădare nu se bănuiau reciproc, ba chiar se contrează și acum feroce pînă la punctul în care la ei incertitudinea e maximă și decizia unitară imposibilă (zic unii). Deci contează și cum sfârșesc, dubios sau prea natural.
    Se poate deci că numele să fie interschimbabile, funcțiile de asemenea, lipsa trădarii e de neconceput. Cum este de altfel și la alții, doar că ori ceilalți civilizați nu sunt atenți, ori nu îndrăznesc să vizeze asemenea problematici, ori sunt idioți birocrați, puși pe jaf din avutul obșesc. Oricum Bahrami ăsta la vreun miliard de dolari avere îi epatează și postmortem pe toți profesioniștii trădării din apusul decadent de când a intrat estul cu valizele lor de turiști amatori.
    E important totuși că dacă nu se poate lua structural o decizie, cu tot cu trădarea, rezultă că alții o vor lua.Nu prea aș vrea să știu ce înseamnă asta, deși este exact necunoscuta care-i neliniștește pe toți cei implicați, plus spectatorii nevinovați.
    Interesant oricum, deși vom afla doar după consecințe și după enigmele lăsate așa, la dospit.

    RăspundețiȘtergere