Economi(sir)e

O nuanţă care probabil v-a scăpat. Acum câtva timp - nu cu mult în urmă - a economisi, sau „a face economie” însemna să te mai strângi puţin pentru a beneficia de ea ceva mai târziu. Cunoaşteţi zicerile pe această temă gen „bani albi pentru zile negre”. Puneai bani de-o parte pentru a avea mai târziu, atunci când, probabil, era mai rău. Sa poate strângeai ca să-ţi iei ceva mai important. 

Acum, sub stindardul inteligenţei oligofrene a Ursulei von der Leyen, publicul a adoptat o semnificaţie strâmbă a economisirii: ideea că „economia înseamnă o abţinere pentru nimic, o diminuare teribilă a confortului - şi-aşa precar - fără absolut niciun scop concret sau beneficiu palpabil ulterior”. Cât de idiot trebuie să fii ca să susţii că îţi asumi să tremuri iarna asta, neconsumând gazul pe care Putin vrea să ţi-l dea, dar tu nu vrei să-l iei, pentru ca după câtva timp să poţi reveni la consumul de acum, cumpărând gazul tot de la Putin? Pentru că alt gaz nu-i!

E foarte interesant de observat şi, mai ales, de cugetat la acest fenomen. Exact prin aceeaşi tehnică o groază de noţiuni au fost golite efectiv de sens. Mă gândesc la termeni precum credinţă, împlinire, reuşită, curaj s.a.m.d. Economisirea se alătură şi ea, triumfal, termenilor strâmbaţi de ideologie. Şi ca să înţelegeţi deplin cretinătatea momentului închei cu întrebarea pe care şi-o punea o prompteristă în gura mare: „cât sunt dispuşi românii să cheltuiască pentru economisire”?

Da, deschideţi ochii, e adevărat!