Concertul de la Viena - o dezamăgire cumplită

Cum vine asta: dai o grămadă de bani pentru privilegiul de a asista live la Concertul Filarmonicii din Viena, asumându-ți inclusiv „experiența” de a sta înghesuit fix ca sardeaua în conservă și te trezești cu un dirijor dobitoc transformând tot evenimentul într-un circ penibil. Nu mai vorbesc de sala decorată fix ca la bâlci. Totul a fost o catastrofă absolută.

Vă rog să mă înțelegeți. Nu-l critic pe  Yannick Nézet-Séguin pentru că ar fi homosexual declarat, pentru modul circăresc în care s-a îmbrăcat sau pentru penibilul „joc scenic” ci, pur și simplu, pentru că este un cretin. Până să văd ceea ce s-a întâmplat anul ăsta mi se părea absolut imposibil să faci praf un concert precum cel de la Viena. Pur și simplu, nu-mi imaginam cum ar putea ieși un asemenea concert prost. Da, au fost ani mai slabi mai slabi, precum perioada Lorin Maazel, anii în care a condus Daniel Barenboim(aici îmi vor sări mulți la gât, dar eu nu înghit deloc personajul, considerându-l exagerat de bombastic și de remarcat doar prin prisma proptelelor care-l susțin) sau anul 2020 în care prestația lui Andris Nelsons a fost una mediocră, salvându-se cumva prin atitudinea scenică. 

Și, cu toate acestea, acum a ieșit o catastrofă politizată excesiv de un individ efectiv cretin. N-am alt cuvânt pentru a-mi explica un astfel de eșec! Și totul vine după magistralul concert de anul trecut al lui Riccardo Muti. Vă rog să mă credeți că efectiv nu mai pot de nervi, nu-mi găsesc cuvintele. Cum poți, totuși, să-i dai pupitrul unui asemenea idiot? Cum poți face totul praf? Cum poți strica o asemenea tradiție.

Este, dacă vreți, imaginea decadenței Europei. Pot să vă spun că am înțeles că ceva nu e în regulă acolo din momentul în care organizatorii au ales să nu mai aducă florile de la Sanremo, ci de la negustorii lor locali, de la Wiener Stadtgärten. Doar că anul trecut, văzându-l pe Muti, mă gândeam că există anumite simboluri care nu pot fi dărâmate, cel al Concertului de Anul Nou fiind unul dintre ele. Însă ceea ce s-a întâmplat anul acesta este ceva extrem de rău. Nu există termen de comparație pentru a explica eșecul. Europa e pierdută pentru totdeauna.

N-aș fi vrut să scriu azi, dar n-am crezut că noul an poate începe atât de prost! Doamne, nici măcar un concert decent nu se mai poate organiza în haznaua asta numită Europa! Ce alte speranțe am mai putea avea? Prostia s-a întins precum o pecingine, devorând continentul care, în alte vremuri, făcea istorie. Acum facem doar rahat!