Câteva reacții aproape la cald despre evenimentele din Venezuela

Aud din partea trumpiștilor că Rusia și China au suferit o teribilă înfrângere în Venezuela. O fi așa, sau n-o fi așa? Rusia e la 10 000 km de Venezuela, în timp ce China e la 14 000 km. Niciuna dintre cele două țări nu au vreo bază prin Venezuela sau în apropiere. Deci ce anume înfrângere au suferit cele două țări acolo?

China are niște investiții și niște relații comerciale pe care le-a dezvoltat strict pe baze de business. Rușii au fost la un moment dat în calitate de consultanți. Și cam atât. Nu înțeleg ce anume vor face americanii acolo? Îi vor da afară? E posibil și asta, dar vor exista repercusiuni. Și, după cum am văzut, China știe exact ce anume trebuie să facă în astfel de momente. 

Ceea ce m-ar dezamăgi pe mine acum ar fi ca situația din Venezuela să fie similară celei din Chile din 1973. Atunci sovieticii i-au lăsat pe americani să-l elimine violent pe Allende de la putere, în virtutea unei împărțiri a sferelor de influență. Însă, în final, au fost trași pe sfoară. La fel s-a întâmplat și în cazul promisiunii „not one inch”, după care rușii s-au trezit cu „geologii americani” în propria grădină.  Să fie oare o înțelegere între SUA, Rusia, China? Hmm, destul de grea întrebare, dar de ea depind dezvoltările viitoare.

Ceea ce trebuie însă să înțelegem din mesajul lui Trump sunt următoarele elemente:

• Trump a recunoscut ordinea multipolară a lumii, prin sintagma „noi suntem cea mai puternică națiune a Vestului”;
• a dărâmat efectiv „ordinea mondială bazată pe reguli”
• a aruncat Europa din barcă
• a lăsat Orientul Mijlociu într-o stare de incertitudine.

Dacă ceea ce vă spun vi se pare imprecis sau dubios, eu zic să evaluați întreaga situație printr-un alt indicator, anume prin expresia lui Rubio din timpul conferinței lui Trump. M-am uitat cât se poate de atent și, pe parcursul întregii conferințe, a avut o expresie de parcă-i murise cineva. Cu siguranță, între țărănușii papagali de-acolo, el era singurul care înțelegea cu adevărat ceea ce s-a petrecut. Iar expresia sa ne spune multe. Nu insist, doar vă rog să căutați conferința și să o priviți prin ochii lui Rubio.

Așadar, pe moment, eu zic să ne așezăm și să așteptăm. Ce-am văzut până acum? După capturarea lui Maduro, armata Venezuelei a recăpătat controlul asupra țării, iar Curtea Supremă a numit-o, conform Constituției, pe Delcy Eloína Rodríguez Gómez drept președinte.  Delcy Rodríguez face parte din cercul intern de putere al lui Maduro și este o apropiată a lui Lavrov. 

Ceea ce ar trebui să înțelegeți este că, între a da niște lovituri și a te apuca să administrezi o țară străină cucerită e o distanță de la cer la pământ. Americanii sunt văzuți ca dușmani în Venezuela, astfel încât prezența lor acolo este cât se poate de periculoasă. Pentru ei, o debarcare în adevăratul sens al cuvântului s-ar putea face dacă ar deplasa cel puțin 500 000 de soldați. Pot asta? Evident că nu. Astfel încât întreaga victorie a lui Trump s-ar putea dovedi una à la Pirus. 

Și-ar mai fi ceva: Maduro e un cartof fierbinte. Procesul său se va desfășura la New York și, cu toate că răpirea a fost una similară celei a lui Noriega, în cazul său s-ar putea să avem accidente interesante. Hai să vedem ce urmează!