Fraților, e groasă! Azi m-a încolțit codul roșu. Mi s-a făcut frică, ce să zic. Vă dați seama, te trezești așa, față în față cu el(de fapt spate, dar o să aflați chestiunea imediat). Unii spun că se poate inclusiv muri din cauza asta. Probabil de-aia dă Arafat beep-uri non stop cu RO-Alertul. Ca să fiu corect, vă voi spune că nu e vorba de Arafat în problemă întrucâr eu mi-am dezactivat de mult rahatul ăla de RO-Alert. Așa că nu avea cu ce să mă lovească. Dar am considerat că e OK să-l amintesc întrucât văd că e pe la televiziunile de propagandă(și de lojă) unde mai are puțin și esplodează(sic!).
Așadar, reiau. Am dat bot în bot cu codul roșu. Frate, am simțit că mă ud la spate. E drept, nu luasem umbrela. Știți că e bine să fii prevăzător. Eu am zis că mai bine mă ud decât, Doamne ferește!, să mă ia pe sus ciclonul ăla de la umbrelă. Așa m-am udat. De la ploaie, dar indirect. Și pe spate! M-am speriat, oameni buni. Vă dați seama, al naibii cod m-a luat pe la spate. Să mă scuze doamnele, dar fix așa s-a întâmplat. că acolo eram ud.
Nu, nu de la cod, ci de la un nătărău pe care l-a chemat Zâna și care a făcut două gropi în curte. Vă spun eu cu altă ocazie de ce. Și eu, ca orice om inteligent, am căzut într-una din gropi. Că nu știu la ce mă gândeam. Și așa am căzut cumva pe spate. Ei, o nimica toată. Eram și eu îmbrăcat elegant, că trebuia să mă văd cu niște invitați. Și uite-așa am simțit codul. M-a încolțit nemernicul până m-a trântit la pământ. Știți ce-ar fi lipsit? Să-l sun pe Arafat la 112 să mă ridice de-acolo. Și cam asta a fost tot codul roșu. Adică o rafală de ploaie și-o prostie de-a subsemnatului. Profesioniști, frățioare, ăști care-au pus-o de cod, jos pălăria!
V-aș spune că pe vremea mea i se spunea ploaie de toamnă. Acum văd că i se spune ciclon de cod roșu. Știți, ăștia de la INMH au mai făcut una similară acum câteva luni. Tot cu un ciclon de măsurau metrii ăia cubi de apă de parcă era Pristanda cu steagurile. La fel și-acum. S-au stors trei picături de apă și e cod roși, tovarăși! Schimbarea climatică! - urlau nefericitele ălea de la UM Digi. Să mori, frățioare, nu altceva.
Dar știți care-i chestia care m-a omorât ma la maxim? Esca, dragii mei. Se plângea că nu e OK, că dacă mai dau multe de-ăstea n-or să mai fie ei credibili în fața lumii. Păi cum, fă, tocmai tu să te plângi de lipsă de credibilitate? Tu care ești regina fake-ului încă de pe vremea lui băsescu, tu care-ai pupat în cur toată tefelimea globalistă, tocmai tu îți pui problema de credibilitate? Păi cine naiba să te creadă pe tine, fato? Că dacă aud că ai spus că e zi în miezul zilei, pentru mine deja e evident că e noapte și mă duc să mă culc. Cine să te creadă pe tine, micuțo? Pe tine, pe voi, viermii? Nu vă crede oricum nimeni, stai liniștiră și băsește-te cu idolul tău bețiv. Și roagă-te să plătești ticăloșia de care ai dat dovadă în timpul vieții. Că altfel vei fi pe eternitate colegă de ceaun cu bășinel. Sau poate că asta vrei?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu