Gustul amar de la învestire

Vremea scârboasă a fost parcă a fost un semn a ceea ce urmează. Țin minte că, începând cu ziua învestirii Plăvanului, a urmat cea mai lungă perioadă de cer înnorat pe care am văzut-o de când sunt eu. Și adevărul e că vremea aceea a fost absolut premonitorie: întregul său mandat a fost unul în care a planat asupra oamenilor o amenințare permanentă. O tiranie difuză ne-a ținut în case, culminând cu tirania absolută a pandemiei, acea farsă îngrozitoare care i-a îmbolnăvit mental pe cei mai mulți dintre noi. Faptul că sunt acum atâția imbecili care nu  gândesc deloc, este cauzat direct de acea perioadă de teroare.

Învestirea lui Jegușor a început încă de la primele ore ale dimineții cu ode ceaușiste și pupături în fund spuse deșănțat la UM Digi, televiziunea oficială a sistemului. Cel mai mult m-a îngrețoșat discursul unei pesediste despre care efectiv nu auzisem până în acel moment: Gabriela-Corina Ene. Întregul său discurs era eminamente userist(inițial am crezut că e distrusa aia de Stoiciu), cu formulări de genul „mai întâi trebuie să vedem ce-și dorește domnul președinte și abia apoi putem face noi propuneri”. Ascultând-o înțelegeai perfect că, practic, întreg Parlamentul este uSeReI-zat. Apoi s-a trecut la transmisiuni în direct și pupături în cur din ce în ce mai băloase.

Dincolo însă de caraghioșenia unui Nicușor care parcă mergea teleghidat(doar e o marionetă, n-are ce să ne mire), am avut un gust extrem de amar în ceea ce privește invitații. Nu știu dacă v-ați uitat, dar a fost un spectacol de-a dreptul grețos. Niciodată n-am văzut atâția proști și pupători în cur pe metrul pătrat câți erau acolo. Am avut sentimentul că dacă ar fi căzut o bombă acolo, România ar fi fost curățată de păduchi și de proști.

Sentiment fals, desigur, întrucât, iată, la doar câteva ore de la ceremonia stranie a învestirii retardatului național, au izbucnit pe rețelele sociale reproșurile din partea celorlalți păduchi proști, care nu fuseseră invitați. S-au trezit tunând și fulgerând că „ce-are Mândruță în plus de-a fost invitat și eu nu”. Pff, copiii ăștia chiar n-au habar pe ce lume trăiesc! Dacă i-ar vedea contul lui Mândruță i-ar apuca apoplexia. 

Dar, ca idee, știți care a fost gustul care m-a încercat? Unul similar celui de la evenimentul organizat de Biden cu minoritățile sexuale. Fix același gust l-am avut acum: de stranietate, de o lume atât de deformată încât simt că nu fac parte din ea. Straniu rău, oameni buni. Vomitiv de straniu!