E de „Doamne ferește!”

N-am crezut că zilele jegoase ale băsismului se vor mai întoarce vreodată. M-am înșelat. De fapt, dacă e să fim corecți, băsismul n-a plecat nicioadată dintre noi. Și asta e tragic! S-a lipit de noi precum o pată de rahat care, la căldură, reîncepe să pută.

Exact imaginea asta mi-a revenit azi în minte când m-am trezit flood-at pe Facebook, la fel ca în vremurile de tristă amintire ale tiranului bețiv. Pentru a-și asigura „supremația informațională”, Bolojan a pornit întreaga mașinărie hodorogită de ventilat căcat pe care băsiștii din proximitatea sa o păstrau cu sfințenie. O postare de-a mea a devenit subiectul unui „ordin pe unitate” și brusc zona de comentarii a fost invadată de agramați, analfabeți, proști, cretini, șomeri, râme, boți și alte jogodii. Muieri frustrate, și tot felul de ratați din zona media - printre alții distrusul ăla de Cristi Tabără - s-au simțit obligați să mă înjure. Postarea mea le stătea în gât astfel încât trebuiau să înjure, să scuipe, să chinuiască gramatica cu „băgamiaș”, „dute”, „măti” și alte dovezi de „școli înalte”. 

Nu m-am gândit că mă voi mai întâlni cu idioți pe care trebuie să-i blochezi pentru a putea opri inundația cu tot felul de imagini cretine. Nu mă gândeam că se mai folosesc maimuțele dezarticulate în comunicarea politică.

M-am înșelat! Cu Bolojan, o întreagă specie coprofagă pe care o credeam pierdută printre dinozaurii infecți ai trecutului, revine în prim plan. Rudimentarismul, prostia de cea mai joasă speță, demagogia instinctuală(aia de-ți e rușine de rușinea lui), urletul de galerie și înjurăturile cele mai spurcate, toate acestea au devenit „cetățeni de prim rang” în epoca bolovanului monosprâncenat.

Tot congresul absolut ilegitim, toată manifestarea plenară a absurdului pe care am văzut-o azi, tot pupincurismul, toată retardarea devenită „bună practică”, absolut tot ceea ce s-a întâmplat nu reprezintă altceva decât un puroi care trebuia să iasă până la urmă la suprafață. Vă dați seama că indivizi precum Alinutza Gorghiu-Culcuș, papagalul Rareș Bogdan, Pledoiu sau acea „Doamene, ferește!” - Anisie sunt tot ce avea mai normal PNL-ul? Aveți idee ce dimensiune a puroiului e în PNL-ul ăla? Vă puteți imagina cât de mare și adâncă e infecția? Eu unul sunt efectiv siderat. Vorba olteanului care a văzut girafa: „așa, ceva nu să există!”.