Iaca ce ne văzură ochii: stenograme în care pute a rahat de la o poștă. Așadar, pe scurt: un nene afacerist plătește un milion și jumătate de euro pentru a i se deschide ușa la Bolojan într-o afacere sulfuroasă rău. Într-adevăr, gigel ăla a vorbit doar cu așa-zisul trezorier al PNL-ului. Bun, până aici totul e OK și putem spune că e o afacere între doi indivizi care n-au nicio legătură cu Bolojan.
Doar că treaba nu se oprește aici întrucât Bolojan s-a întâlnit în două rânduri cu acel individ: o dată la partid și o dată la Guvern. Ca să o scalde, Bolojan a pus-o pe baragladina aia securistă și obosită să mănânce rahat cum că ar fi fost doar discuții politice. Zău? Adică ăluia îi ardea buza după despăgubiri, plătind un milion și jumătate de coco pentru intermedierea întâlnirii cu Bolojan și de discutat au discutat politică? Nu e ciudat?
De fapt de-aici începe povestea. Acolo s-a dat o șpagă, iar dacă s-a dat șpaga înseamnă că băiatul care-a dat-o a avut cel puțin impresia că i se va rezolva problema. Nimeni nu dă șpagă 1.5 milioane pentru o întâlnire cu un chelos monosprâncenat, indiferent de poziția lui.
Ce trebuie să înțelegem din toată daravela? Nici mai mult nici mai puțin decât că lui Bolojan i s-a arătat pisica. Iar pisica se arată țintit. Nu execută ceea ce i s-a cerut, viața i se complică. Simplu și banal. Așadar, așteptați-vă la un tun mare în zilele/săptămânile următoare. Că doar nu credeți că Bolojan ar alege vreodată să înfunde pușcăria!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu