Ce-au mai făcut melitaurii noștri?

Ce credeți că le-a mai dat prin cap retarzilor din brava Armată Română? Să se doteze, adică să mai dea o lovitură mortală buzunarului nostru. Țineți-vă bine! Acum ținta de înarmare strategică este reprezentată de ... forțele navale. Da, dragii mei, acele forțe navale care s-au dotat cu fregatele ălea englezești vândute pe șpagă și care, de bune ce sunt, au mari probleme în a pluti. Ei bine, s-au trezit militaurii noștri strategici că e cazul să ... le înarmeze. Adică tu ai două fărașe plutitoare și te-ai gândit să cumperi echipament avansat pentru ele. 

Stați că n-ați aflat totul! Cu ce credeți că se înarmează marina noastră? Cu drone! Ce fel de drone? De toate tipurile: care merg pe apă, pe sub apă, prin aer și, probabil, inclusiv drone care merg pe sub pământ. Mă rog, ălea se numesc râme și le găsim în fauna autohtonă, dar nu m-ar mira dacă am afla că ne dotăm cu asemenea organisme de la partenerul strategic.

Într-un sens, dotarea cu drone nu ar fi un lucru rău întrucât, dacă tot n-ai nave, cel puțin să dai drumul de pe uscat unor astfel de echipamente. Repet: teoretic nu e rău. Doar că ... abia de aici începe discuția. Brava armată română dă 1,7 miliarde lei pentru achiziția acestor drone!!! 1,7 miliarde înseamnă 340 milioane EUR. Vă rog să țineți minte cifra întrucât abia acum vă voi explica de ce cei care au aprobat această achiziție sunt niște retardați care ar trebui judecați în regim de urgență pentru trădare de țară.

Dronele, oricât ar fi de folositoare, sunt precum gloanțele. Adică se consumă. Nu ții drona ca să o admiri sau să sperii adversarul. NU, o folosești și după ce ai folosit-o îți trebuie alta. OK, ce înseamnă asta din punct de vedere tehnic? Nici mai mult nici mai puțin decât că trebuie să deții tehnologia de producție. Dacă te apuci să cumperi din altă parte, ești cel puțin tâmpit întrucât acea parte nu-ți garantează menținerea producției pentru dronele de care ești tu interesat și pe care s-au antrenat oamenii tăi. Deci este o fragilizare inacceptabilă. Dar cine să le ceară militarilor români să mai și gândească? E teribil de greu!

Și-acum să trecem la cifre. Cât costă o fabrică de drone? Din punctul meu de vedere, cu 50 de milioane România și-ar putea dezvolta o fabrică de drone la nivel standard actual, prima dată cu componente importate, urmând să-și localizeze întreaga producție prin licențiere. Nu mai vorbesc de faptul că e un moment propice în care putem licenția de la ucraineni motoare, deosebit de bune pentru ceea ce avem nevoie! Ar fi extrem de simplu, credeți-mă! Însă, poate că sunt eu frenetic, astfel încât ar trebui să ne uităm prin industrie ca să înțelegem.

Tucii de la Bayraktar au făcut în Ucraina o fabrică de drone, un centru de reparație și un sediu central unde, între altele, se face muncă de cercetare-dezvoltare. Totul a costat în jur de 100 milioane $. Cu tot cu șpăgile proverbiale din Ucraina! Cât dăm noi pe drone? De peste 3 ori mai mult! Spuneți-mi vă rog, cum se numește cel care, în plină austeritate impusă de bolojanii de la putere, face o astfel de cheltuială nesimțită? Ori e trădător, ori e prost de-a dreptul, ori ambele! Efectiv, eu nu înțeleg cum de se fac atâtea cheltuieli aberante pe spatele nostru? Înțelege cineva asta? 

Rețineți: armata României a avut o constantă de-a lungul timpului, indiferent de regim. Ceea ce se întâmplă acum s-a întâmplat și înainte de Primul Război Mondial și înainte de al Doilea Război Mondial: s-a furat în nesimțire. Exact ca acum, s-au dat sume amețitoare pe echipament ori prost ori inexistent. Fix ceea ce se petrece acum! În mod normal, toți cei care dau atacul la bugetul nostru într-un asemenea hal de nesimțire ar trebui puși la zid. Asta dacă ar exista normalitate. Doar că noi trăim dincolo de limitele aberației!