În spatele Primăverii de la Praga
Feodor Razzakov, probabil cel mai nonconformist istoric rus, ridică un văl în ceea ce privește Primăvara de la Praga. Un observator inteligent va observa și de ce, în ciuda relaxării ceaușiste, armatele URSS n-au avut interes să intre aici. Mă rog, e o explicație suplimentară care dă greutate înțelegerii lui Mao cu Ceaușescu:
„În ianuarie 1965, în Cehoslovacia a început o reformă economică, copiind reforma similară efectuată în URSS. Ambele au presupus introducerea elementelor de piață în economia planificată pentru a schimba treptat nu doar economia, ci și politica, dezvoltând principiile capitalismului. Urma să se formeze o nouă elită (mai mult orientată spre piață), iar în ambele cazuri dezvoltatorii și „împingătorii” reformelor pieței erau: în URSS - Yevsey Lieberman (profesor la Institutul de Inginerie și Economie din Harkov), în Cehoslovacia - Ota Shik (director al Institutului de Economie al Academiei Cehoslovace de Științe).
La începutul anilor '60, pe lângă Ota Shik (în 1962 a devenit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia), posturile influente au fost ocupate de: Beniamin Shimon (șeful departamentului de economie al Comitetului Central al Partidul Comunist din Cehoslovacia), F. Kriegel (membru al Biroului Politic, șeful Frontului Național, care a unit toate partidele juridice și organizațiile politice Cehoslovacia), I. Pelikan (șeful Radio-Televiziunii de Stat), E. Goldshtyuker ( şef al Uniunii Scriitorilor), V. Kaspar (şeful Uniunii Ziariştilor) etc.
Rețineți că reformele din Cehoslovacia au început la 1 ianuarie 1965. Între 30 decembrie 1964 până în 11 ianuarie 1965, la Ierusalim a avut loc cel de-al 26-lea Congres Sionist, unde a fost înaintat programul „Facing the Diaspora”, menit să activeze aliyah, adică repatrierea evreilor în Israel. Și, mai ales, a celor din Europa de Est, unde existau mari diaspore evreiești (URSS, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Germania de Est) și unde exista un învățământ superior puternic, în care evreii jucau un rol important. Atrăgând acest personal, Israelul și-a întărit economia (inclusiv „industria de apărare”). Programul „Facing the Diaspora” a fost dezvoltat și proclamat la cel de-al 26-lea congres de către șeful Congresului Mondial Evreiesc, Nachum Goldman, care a trăit timp de 34 de ani (1901-1935) la Frankfurt - „mica patrie” a familiei Rothschild, și apoi a lucrat în Agenția Evreiască, responsabilă de aliyah. În 1967, Goldman avea să viziteze Cehoslovacia, unde reformele conduse de coreligionarii săi ar fi deja în plină desfășurare.
Toate acestea erau verigile unui lanț: un capăt era în mâinile Rothschild, iar celălalt capăt în Israel. Soții Rothschild doreau să-și recâștige moșia familiei din Shilgerzovice, precum și să pună mâna pe baza de resurse a Cehoslovaciei, inclusiv pe zăcămintele sale miniere. În 1962, familia Rothschild a creat Imetal, condus de Guy de Rothschild ( ramura franceză a dinastiei) - o companie de consolidare pentru marile sale întreprinderi miniere. Imetal a investit activ în diferite țări și a căutat să-și extindă afacerile. Cucerirea „pieței de est” a fost și ea parte a strategiei sale de dezvoltare menită a ajuta Israelul.
Israelul a urmărit îndeaproape reformele din Cehoslovacia, sperând că vor avea succes. În acest scenariu, această țară ar fi putut să se îndepărteze treptat de Blocul de Est și să devină un aliat al Israelului, atât în politică, cât și în economie (inclusiv prin complexul militar-industrial). Poziția Rockefeller a fost puternică în Germania, având rolul principalul ca furnizor de arme pentru Israel. Familia Rothschild nu prea era mulțumită cu acest statut, însă nu avea de gând să-i refuze serviciile după ce Franța a „abandonat” Israelul (în 1967), trebuind să găsească în regim de urgență un alt furnizor de arme care să înlocuiască Franța. De aceea a apărut Cehoslovacia la orizont. Însă Rockefeller nu a fost de acord cu acest switch.”
P.S.Fac postări de acest gen nu pentru a le da unora prilejul să facă acele clasice comentarii steril-antisemite, ci pentru cei care vor să înțeleagă istoria și cum se mișcă lucrurile pe lumea în care trăim. Până la urmă informația e importantă. Și, de asemenea, conștientizarea ei. Doar așa putem înțelege cum se mișcă lucrurile, ce se poate face și, mai ales, de ce alții pot și de ce noi cădem mereu de proști!