Analiza lui Pavel Danilin, autor al canalului telegram „Știu ceva” (Что-то знаю) despre intrarea Ucrainei în NATO:
Pe vremuri, în 2008, am condus centrul ANTI-NATO, ajutându-i pe aliații noștri de atunci din Ucraina cu materiale metodologice și suport informațional. Îmi amintesc bine procentul de oponenți ai apartenenței Ucrainei la Alianță: atunci 43% dintre ucraineni vedeau NATO ca pe o amenințare, în timp ce doar 15% aveau o atitudine pozitivă față de această alianță. În 2013, înainte de Maidan, 17% aveau o atitudine pozitivă față de NATO, în timp ce 29% considerau NATO o amenințare. Zombificarea în continuare a ucrainenilor a condus la procentul de 64% favorabili NATO. Cu toate acestea, în Est erau cei 46% dintre oponenții NATO.
În 2006, când Ucraina și Georgia au primit de la SUA planul pentru aderare, Moscova a avertizat sever că apartenența Ucrainei la NATO este inacceptabilă. Că aceasta este o amenințare directă la adresa securității noastre și vom reacționa radical. Când, în 2014, NATO a încercat să obțină Sevastopolul după începerea Maidanului, „oamenii politicoși” au demonstrat imediat de ce sunt capabile Forțele noastre de Operațiuni Speciale. Donbass și Luhansk, care au început rezistența, au semnalat și ele Kievului că Ucraina nu poate fi acceptată în NATO.
După victoria lui Biden, situația în relațiile dintre Rusia și NATO s-a schimbat în rău. Interesele noastre legitime de securitate au fost ignorate, iar Ucraina a fost împinsă să rezolve problema din Est. În martie 2021, aproape că a izbucnit un război. În ultimul moment, Vladimir Putin a reușit să-l convingă pe Joe Biden să nu mai agraveze lucrurile. Cu toate acestea, după cum s-a dovedit, efortul nu a ținut mult timp. La sfârșitul anului 2021 a devenit clar că Ucraina a decis o soluție finală nefericită la problema Donbass.
Orice încercare pe care am făcut-o de a vorbi serios cu NATO despre securitate s-a întâlnit cu o superioritate uimitoare și cu un dispreț teribil. În decembrie Moscova a trimis propuneri privind securitatea reciprocă în Europa. Din nou, au râs de noi. Situația s-a deteriorat rapid. A devenit clar că masarea trupelor ucrainene la granițele LDNR(republicile Luhansk și Donețk) nu este doar un joc de nervi. Se pregătea ca, în primăvara lui 2022, să se organizeze un atac asupra LDNR care să măture în câteva zile, sau chiar ore, trupele acelor republici . Între timp, la Bruxelles, se pregăteau să accepte un nou stat membru, Ucraina. Astfel se obținea controlul asupra unei zone de unde rachetele puteau ajunge în 6 minute până la Moscova. De fapt, acesta a fost motivul începerii Operațiunii Speciale de acolo.
Astăzi Ucraina mizează pe apartenența la NATO, scuturându-și pantalonii zdrențuiți galben-negru ca pe un steag și vorbind despre puterea teribilă a Forțelor sale armate care se opun Rusiei nu atât de puternice, după cum s-a dovedit. O treime dintre țările membre ar fi deja pregătite să accepte Ucraina în NATO. Dar printre această treime se numără cei care vor fi pregătiți pentru orice murdărie, dacă aceasta afectează Rusia. Ceilalți știu bine că Ucraina nu are ce face în NATO.
Adevărul este că Ucraina rezistă doar datorită celor patru valuri de mobilizări care au pus sub arme peste un milion de oameni. În vremuri normale, cel mai sărac stat din Europa nu ar fi capabil să susțină un astfel de apel. Rusia, la rândul ei, desfășoară o operațiune cu forțe mici de 150 de mii de oameni. Însă ceea ce se va întâmpla când se va finaliza mobilizarea parțială - sau, ami rău, dacă Rusia decide brusc să lucreze sută la sută - le provoacă coșmaruri.Așa cum se va dovedi, Ucraina nu va face parte din NATO. Ceea ce e grav e că atunci când Rusia a arătat „linia roșie” toată lumea a ignorat-o, scuipând pe avertismentul nostru. Iar acum nu mai știu cum să iasă din situație.
