A explodat totul de luni dimineața, cum că Georgescu ar fi capul unei organizații care păcălea diverși oameni de afaceri. Toată propaganda e aliniată în spatele anchetei, iar detaliile „scăpate” din dosar sunt menite unei campanii, mai degrabă, mediatice. Nu am informații, dar constat același mod de operare din perioada lui Kovesi.
Nu trebuie să uităm că DIICOT a instrumentat penibilul caz al teroristului în șlapi, în care „teroristul” era un nebun, radicalizat de unul din DIICOT. O chestie penibilă, de doi bani. Același DIICOT a instrumentat cazul fraților Tate, în care n-a demonstrat absolut nimic. Ba, mai mult, fix ei au fost cei care i-au lăsat pe cei doi frați să plece din țară. Păi când tu ai „violatorii” pe mână, îi lași să plece?
Revenind la Georgescu, părerea mea e că avem de-a face cu un spectacol. Constat că au fost activați aruncătorii de căcat, cu aceleași teme care „demonstrează” legătura lui Georgescu cu Rusia. Oare asta ascunde eșecul din „ancheta” Elodiului?
Până când n-o să văd probe clare, n-am cum să-mi schimb opinia. Justiția română oricum e de doi bani, nedemonstrând până acum nimic altceva în afară de slugărnicie față de sistem. Trebuie probe solide pentru a-mi schimba percepția.

Pana acum a fost liber sa umble prin tara...
RăspundețiȘtergereOare ne pregatim de razboi si incurca pe unii sa fie liber?
Poate guvernul demis sa ramana guvern in functie in vreme de razboi?
Altfel, odata intrata tara in razboi, toata puterea inclusiv presedintele raman pe functii / la putere pana la sfarsitul razboiului. Asta conform cu legislatia romana. Doar la ucrainieni au in lege ca pe vreme de razboi se organizeaza alegeri pentru presedinte la termenul obisnuit.
A, si da, la ucrainieni te cauta sa te recruteze doar dupa 25 de ani, nu 18 ca la noi.
Același modus operandi al neomarxistilor:... puneri în scenă spectaculoase, care să intimideze maxim adversarii politici, aceiași agresivitate și același tărăboi....în timp ce tabăra suveranistilor tace sfioasă să nu cumva sa deranjeze pe cineva, și să nu se amestece în treburile justiției....
RăspundețiȘtergereMie mi se pare ca tocmai aceste acțiuni murdare ale asa zisei justiții, a acestei bresle de golani,platiti regeste pt a executa adversari politici, a adus țara în nenorocirea în care este....
Au răsărit parchetele în țară exact ca ciupercile după ploaie,și cu cit au răsărit mai multe cu atît a crescut și corupția,care a cuprins toate ierarhiile statului ca o gangrena putredă...N-a scăpat nimic....
Din păcate pt dl.Georgescu,lipsa susținerii din exterior și din interior isi spune cuvîntul...
,,lumea asta e pe dos/toate merg cu susu'-n jos/
puțini urcă/multi coboara/
Unul macina la moara"...
Acela care macină la moară ,acela face și desface,de el depinde totul, și cu el trebuie luptat....
Devine tot mai greu să ignori paralela dintre România și Germania. Când electoratul nu votează „cum trebuie”, instituțiile statului par să capete brusc un rol tot mai important în lupta politică.
RăspundețiȘtergereÎn România, cazul Călin Georgescu este emblematic. Mai întâi ni s-a prezentat ingerința lui Putin drept explicație pentru rezultatul alegerilor. O intervenție directă a lui Putin care să fi produs acel rezultat nu a fost însă demonstrată public. Acum apare un nou dosar DIICOT, cu presupuse fraude și ramificații internaționale. După „Putin”, urmează, ca să spunem ironic, „tâlhăria internațională”. Acuzațiile trebuie însă demonstrate în instanță, nu transformate anticipat în sentințe politice.
În Germania, Oficiul Federal pentru Protecția Constituției (Bundesamt für Verfassungsschutz), aflat în subordinea Ministerului Federal de Interne, a catalogat AfD drept „extremist de dreapta confirmat”. Tribunalul Administrativ din Köln (Verwaltungsgericht Köln) i-a interzis provizoriu să mai folosească această clasificare până la judecarea procesului pe fond. Iar aceasta poate dura ani – practic, până la „Sfântu-Așteaptă”. Între timp, efectul politic al etichetei s-a produs deja.
La aceasta se adaugă „Brandmauer” – cordonul sanitar – și afirmația lui Merz că AfD ar fi „pierdut” deoarece 56% nu au votat-o. Dacă 43,8% înseamnă înfrângere, atunci CDU, cu 17,2%, a fost „respinsă” de 82,8% dintre alegători. Aceasta este retorică, nu matematică electorală serioasă.
România și Germania nu sunt cazuri juridic identice. Dar principiul ar trebui să fie același: instituțiile aplică legea, instanțele judecă probele, iar alegătorii decid cine îi reprezintă. „Apărarea democrației” nu trebuie să ajungă apărarea sistemului politic împotriva rezultatului votului.