O rețetă europeană de miel

Nu mă gândeam că va suscita atâta interes rețeta iraniană de miel pe care am pomenit-o săptămâna trecută. Aș fi publicat-o după Paști, dar m-a pus lumea la colț, astfel încât o voi da mâine. Dar, ca să vă fac o surpriză, azi vă voi da o rețetă ceva mai facilă. Pentru cei care nu au timp să se dedice unei rețete complexe, ca cea de mâine, vă voi dezvălui o rețetă europeană, cu care m-am delectat în Malta. Simplă și delicioasă.

Sunt două motive pentru care o dau. Primul e că e simplă, apropiată de ceea ce facem noi aici, dar cu un dichis suplimentar. Cel de-al doilea motiv ține de o discuție de-a mea cu un oriental care venise să cunoască România. I-a plăcut mult, dar la un moment dat m-a întrebat: „Și, totuși, voi de ce folosiți atât de puține condimente?”. Eram undeva, spre Moldova și opriserăm pe margine drumului, într-o benzinărie. „Mi se pare incredibil - a continuat el - uite, vezi acolo?” - și-mi un tufiș la marginea vegetației de pe câmp. „Crește menta peste tot, dar n-am mâncat nimic cu mentă”. Și-avea perfectă dreptate. La capitolul ierburi, pământul ăsta al nostru e mai mult decât ofertant. Doar că ceva ne face să nu ne uităm cu atenție la ceea ce are a ne oferi. Uite de-aceea rețeta de azi este una care m-a uns pe suflet în Malta. Numele? Miel/oaie cu mentă. 

Iei vreo 1,5 kg de pulpă de miel. Poate fi cu sau fără os, dar eu recomand cu os deoarece gustul final e mult mai bun. Carnea se taie în bucăți mari. Apoi, ca legume, vom avea nevoie de 1 kilogram de cartofi, vreo două cepe mari,  și vreo 4-5 căței de usturoi. Cartofii alegi cum să-i tai: ori felii groase, ori cuburi mari, iar ceapa o tai peștișori. Cartofii ai grijă: trebuie să fie tăiați mai mari. Obligatoriu trebuie să ai cel puțin o mână generoasă de mentă verde, sare, piper negru și semințe de fenicul ca să-i dai acea aromă malteză. O să mai ai nevoie de vin alb sec(100 ml), ulei de măsline(caută să fie bun!) și, de preferat, supă de vită, dar dacă nu ai nu-i un capăt de țară, folosești apă. Regula de aur: apa/supa+vinul ar trebui să fie cam 250-300 ml. Asta ca so nu-ți iasă nici „ciorbă” și nici uscătură, ci o friptură suculentă.

Întrucât se apropie momentul zero, te apuci să preîncălzești cuptorul la 180 de grade. Și-acum începem aranjamentele. La bază punem cartofii și ceapa. Apoi avem operațiunea de aromatizare a mielului. Cum? În carne facem mici incizii cu cuțitul și înghesuim acolo câte-o feliuță de usturoi și bucățele de frunză de mentă. După ce-ai terminat operațiunea, stropești cu ulei, dai cu sare, piper, semințe de fenicul și masezi carnea. 

Acum, ca să nu greșești și să mă înjuri, să-ți spun cum, e cu semințele ăstea de fenicul. Ele au un gust pregnant și puternic, semănând cu menta. Dacă pui prea multe, strici totul. Și mai e ceva cu ele, au o coajă groasă, care trebuie spartă ca să se elibereze aroma(nu trebuie făcute praf, le mărunțești grosier într-un mojar). Ca să nu greșești, prima dată începe cu mai puține semințe. Ca idee, la 1,5kg de carne, cam jumătate de linguriță e suficientă. Dar dacă e prima dată când gătești cu fenicul, pune doar un vârf de linguriță. Iar dacă vrei un sfat de mare meșter, pe care mi l-a suflat un bucătar maltez, ar trebui ca înainte de a le mărunți să le prăjești vreo 30-60 secunde într-o tigaie fără ulei. Așa o să ai o aromă rotundă, teribil de interesantă.

Iaca acum a venit momentul asamblării. Iei bucățile de carne și le pui pe patul de cartofi. Apoi toci menta și o împrăștii peste tot pe deasupra. Torni în tavă vinul alb, supa de vită sau apa(vezi, pui cu grijă lichidele, nu să speli carnea), tragi o folie pe deasupra, și la cuptor! Cât să stea? Vreo oră și jumătate. După care scoți folia și mai lași vreo 30 de minute ca să se rumenească. Desigur, după ce s-a făcut, o mai lași vreo 10 minute să respire și gata!

Ce-ar mai fi de spus? Păi ca să fie treaba și mai interesantă, îți recomand să mai faci un sos de mentă. Cum? Păi tot dintr-o legăturică de mentă pe care-o toci mărunt. Apoi iei niște apă clocotită(1-2 linguri) peste care pui o linguriță de zahăr și amesteci până se dizolvă. După care, apa asta încă fierbinte o punem peste mentă ca să-și lase aromele. Ar trebui să stea vreo 2-3 minute. După care, la finalizare venim cu  3-4 linguri de oțet(ori de vin ori de mere) și un praf de sare. Sosul ăsta ar trebui să stea și el vreo 20-30 de minute la temperatura camerei, după care urmează, garantat, acel gust fabulos de care m-am îndrăgostit. 

Nu, n-am făcut mielul, iar rețeta v-o spun din cap. Însă, vă spun sincer că acum, după ce v-am spus-o, dacă închid ochii, simt vântul acela de Malta! Să aveți poftă bună! Și sărbători pe măsură!