joi, 25 decembrie 2025
luni, 22 decembrie 2025
Cum se bucură proștii?
Hai să vedem cum stau treburile în realitate. Chase DeMoor este într-adevăr actor, dar și boxer profesionist, fiind deținătorul centurii MBF. Așadar, proștilor, nu e un neica nimeni de pe stradă. Apoi, în meciul respectiv arbitrajul a decis în favoarea lui Chase DeMoor(57-57, 58-56, 58-56), adică un scor destul de strâns. Doar că ... nu asta e important! Chestia pe care n-o știu toți heringii nespălați este că meciul respectiv a avut altă miză, respectiv banii încasați! Sursele din zona boxului profesionist vorbesc că Tate încasările lui Tate s-au ridicat la peste 2.5 milioane de dolari, în timp ce Chase DeMoor a luat o sumă între 0.5 și 1.5 milioane. Suma oricum e confidențială, fiind determinată de audiența evenimentului(transmis în sistem PPV).
Deci, cretinei mici, nu vă mai bucurați ca proștii! Frații Tate oricum sunt mai bogați decât voi toți la un loc! Iar acțiunile pe care le fac le aduc extrem de mulți bani. Așa că ați picat iar de proști. Dar pe cine mai miră prostia voastră?
joi, 18 decembrie 2025
EUROCLEAR în corzi
EUROCLEAR, instituția care a blocat fondurile suverane ale Rusiei este în corzi. Motivul? Fitch Ratings a amenințat instituția belgiană cu retrogradarea ratingului ca efect al tentativelor Uniunii Europene de a utiliza fondurile blocate pentru ajutorarea Ucrainei. Opinia celor de la Fitch este cât se poate de logică: dacă UE utilizează banii Rusiei și, între timp, Rusia primește drepturi de retragerea a propriilor fonduri, EUROCLEAR intră în roșu deoarece a permis ridicarea unor bani care nu-i aparțin.
Instituția belgiană are o singură șansă de a se salva în cazul în care idioții de la UE decid să confiște banii: doar în cazul în care UE implementează o schemă de garantare solidă și lichidă. Cu alte cuvinte, ar trebui ca UE să vină și să spună ceva de genul „OK, confiscăm activele Rusiei, dar în cazul în care Rusia primește OK-ul, poate lua banii din colateralul X”. Asta ar însemna o garanție lichidă. Doar că UE NU ARE ACEI BANI, acesta este și motivul pentru care dau atacul precum hultanii asupra banilor rușilor.
Oricum, situația se complică pe zi ce trece. De-euroizarea începe să se vadă. Și, treptat, se va simți din ce în ce mai mult. Dacă mai e și declasat EUROCLEAR, vă dați seama ce credibilitate mai are ecosistemul EUR!
Diplomația mucușorului psihic
Există o singură autoritate pe net în ceea ce privește activitatea monarhului Marii Britanii, anume site-ul Royal UK, secțiunea The King. Pentru activitatea oficială a Casei Regale avem secțiunea News. Tot ceea ce are de spus oficial familia regală se spune acolo.
După cum bine puteți vedea în captura atașată, nu-i nici vorbă despre Nicu Psihicu pe acel site. Cea mai relevantă întâlnire este cea a lui Charles cu președintele Germaniei, vizită de stat care a figurat oficial pe agenda monarhului.
În ceea ce-l privește pe Nicu Psihicu, treburile sunt extrem de dubioase. În cazul său nu a fost o vizită de stat, asta e cert deoarece nu se regăsește pe agenda oficială a lui Charles. Nici Mucușorul nu anunțase în prealabil, motiv pentru care îngrijorarea mi-a crescut și mai mult. De ce? Pentru că rămâne varianta vizitei de curtoazie sau, mult mai probabil, a audienței cerute la Suveranul Marii Britanii!
Mecanismul unei asemenea vizite este următorul: ambasadorul României la Londra trimite o cerere către Marshal of the Diplomatic Corps solicitând o audiență la rege, motivată de faptul că șeful de stat se află deja la Londra(de obicei asta se întâmplă în timpul conferințelor internaționale), și solicită o „Audiență”. În general astfel de „audiențe” se aprobă la nivelul executivului englez și sunt justificate de interese majore ale Regatului Unit sau, uneori, de plăți grase. Scopul unor astfel de audiențe este exclusiv cel de PR. În aceste condiții vizita are loc în biroul Regelui, nu există presă, iar Palatul poate publica o singură fotografie oficială. Această imagine este considerată de proști „Sfântul Graal” al PR-ului politic.
Charles este considerat un personaj fără miză, motiv pentru care retardatul nostru a fost pasat acolo. Însă e bine de priceput că Starmer nu și-a făcut timp să-l primească pe milogul nostru. Ceea ce arată lipsa de relevanță a politicii noastre externe, dar și faptul că Nicu Psihicu nu este considerat legitim de către partenerii țării. Că Țoiu e proastă o știm, că duce întreg Ministerul de Externe în prăpastie e logic. Dar totuși, cum e posibil ca tu, auto-denumit președinte, să te apuci să te comporți exact ca un chiftelar din lumea a treia, care ar da orice să facă o poză cu regele. Mucușoare, mai ai altă poză, sau ți-au luat inclusiv telefonul și obiectele metalice la intrare? Hai, ne spui?
În concluzie: RUȘINE! RUȘINE MARE!
miercuri, 17 decembrie 2025
Diplomația clovnului retardat
Când mergea în străinătate, Ceaușescu avea parte de primiri grandioase. Inclusiv în SUA a avut aplaudaci și cetățeni cu flori în mâini care salutau trecerea mașinii. Despre faza din Anglia, unde a fost plimbat cu caleașca regală, cred că nu mai are sens să vorbesc. E ultra-cunoscută. Acela e nivelul de la care s-a pornit.
Trecerea de la Ceaușescu la nea Nelu a dorit să păstreze ceva din eticheta de putere diplomatică, doar că n-a mers. Au fost atâtea gafe de protocol încât n-are sens să mai povestesc. Oricum, după un scurt moment de simpatie, România a ajuns să fie primită la „și alții”. Iar faza cu nea Nelu dând mâna cu agenții de securitate de la Bruxelles a rămas de pomină.
La Constantinescu s-a uscat și locul. Cele câteva vizite externe deja au statutat locul României undeva la coadă, în zona absolut neimportantă a jocurilor politice. Iar acea gafă, când a dat permisiunea navelor militare ale NATO să traverseze spațiul aerian românesc înainte ca cineva să-i ceară asta, va rămâne de pomină.
băsescu, un păduche securist împins artificial la vârful statului, a transformat diplomația într-un joc „de-a bețibul la ambasada SUA”. Dobitocul își făcea parteneri dând șpagă, cedând suveranitate și vânzându-ne „în viu”. Așa și-a făcut loc în Europa, doar că în SUA nu i-a funcționat socoteala și, în loc să-și păstreze demnitatea, s-a transformat într-un sclav al ambasadorului Gitenstein. Da, acel Gitenstein, prostovan ca noaptea, corupt până-n măduva oaselor, care efectiv nu se sătura de șpagă. A plecat de-aici putred de bogat! Totul pentru ca bețivul băsescu să facă niște poze cu Obama în timpul campaniei electorale. O avere pentru un nimic! Chiar și așa, securistul bețiv cel puțin avea ușile deschise în Europa.
Plăvanul, un dobitoc fără sare și piper, a amuțit diplomația, inaugurând zodia lui „Da, să trăiți!” pentru orice cerință. Plăvanul era grăbit să-și vadă de turismul său perpetuu, motiv pentru care delegațiile în care reprezenta România erau scurte momente de greață în care, pentru a tranșa cât mai repede, spunea da la automat. Fără măcar să înțeleagă despre ce e vorba. Asta i-a asigurat o digerabilitate mai bună în Europa întruct băsescu, dacă lua un gât de whiskey, devenea Gică-Contra, încurcându-i pe ăia până la exasperare cu discursurile și dilemele sale buruienoase. Așa se face că Plăvanul avea ușile deschise oriunde în Europa.
Și de-acolo am ajuns la Nicu Psihicu, Mucușorul nostru cel de toate zilele. Ăsta a reușit - în prostia lui retardată - să transforme diplomația autohtonă într-o pereche murdară de chiloți, cu care nimeni nu vrea să fie asociat. Chiar și Macron - cel care l-a impus președinte - se afișează jenat cu el. E ca și cum l-ar vizita hârtia igienică pe care-a folosit-o acum câteva zile. Știe că-i a lui, că rahatul de pe ea e al lui, dar e jenat în proximitatea ei. Ăsta-i Nicu Psihicu! Cu cât înaintează mai mult în mandat, cu atât devine mai penibil. Iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile ține de zona halucinantului absolut. Nicu Psihicu a ajuns atât de rău încât și-a planificat două vizite externe - în Finlanda și în Anglia - unde nu l-a primit nimeni! Oameni buni, e de râs! Prostul ăsta a fost în vizită ... la ambasadele noastre de-acolo. Efectiv așa ceva nu s-a întâmplat în toată istoria țării! Cum, bă, să te duci ca ultimul cerșetor pe-acolo și să nu te bage nimeni în seamă? Cum să fii atât de distrus încât efectiv să nu ai cel puțin o întâlnire cu vreun ajutor de servitor de adjunct de rangul zece?
Probabil vă amuză situația, dar nu e de râs! România nu a fost niciodată atât de jos. De-aici încolo la ce să ne așteptăm? La vreun președinte pe care nu-l mai primește nici propria ambasadă? Nu m-ar mira ca tot Nicu Psihicu să bifeze și „performanța” asta!
Europa în pana premergătoare derivei
Nu vi se par ciudate mișcările europenilor? În special modul în care evită ei votul unanim în Consiliu? De-aici ne dăm seama că e ceva putred. Iar putreziciunea o știm, anume ... „activele Rusiei”. Ultima imbecilitate a fost votul pentru blocarea activelor Rusiei pe o perioadă nelimitată. O oligofrenie de la cap la coadă, conform căreia, acele active pot fi deblocate doar dacă Rusia se angajează să le transfere Ucrainei! Nici copiii cei mai proști n-ar putea să formuleze așa ceva.
Următorul pas pe care vor să-l facă europenii este acela de a confisca activele Rusiei. O mișcare, desigur, lovită de nulitate, încălcând reglementările internaționale, adică acea „ordine mondială bazată pe reguli” la care tot făceau referire. Aici există o opoziție puternică, în special din partea Belgiei care, dacă ar accepta, ar trebui ea să-i despăgubească pe ruși în cazul în care s-ar pierde procesul. Lor li s-au alăturat și alții precum Ungaria, Slovacia, Cehia, Spania și chiar ... Italia!
Partea surprinzătoare vine abia acum(și, sincer să fiu, nu înțeleg de ce abia acum!). Banca Rusiei, în urma unei reuniuni a Consiliului Economic Național, coordonat de președintele Putin, a intentat un proces împotriva EUROCLEAR cerând despăgubiri de 230 miliarde EUR. Procesul este deschis la Tribunalul Comercial din Moscova, iar decizia pe care o va lua instanța nu cred că va surprinde pe cineva. Aceasta va deschide calea blocării activelor europene de pe teritoriul Rusiei. Ei bine, aveți idee la cât se ridică aceste active? Estimarea europenilor este de vreo 400 miliarde EUR! Doar că, dacă te apuci să confiști, evaluările le fac evaluatorii locali. Astfel, un proiect de exploatare de gaze s-ar putea să nu mai valoreze cât fusese evaluat inițial deoarece ... acum sunt sancțiuni. Și uite-așa, prostovanii europeni își vor tăia singuri creanga de sub picioare.
Nu este însă doar atât! Cu un proces câștigat și cu banii blocați în EROCLEAR, Rusia poate acționa în instanță în jurisdicțiile prietene. Și astfel poate să producă probleme majore intereselor europene. Însă cea mai mare problemă pe care UE o va avea va fi cea de credibilitate. Rusia nu gratuit a început să facă acum tam-tam! E un moment perfect ales deoarece se suprapune peste perioada raportărilor. Și cum zona euro are deja piatra de moară a contraperformanței economice legată de gât, încă o problemă legată de nerespectarea legii internaționale vine exact ca pumnalul lui Cassius. Lipsește doar Brutus din peisaj, dar nu pentru mult timp!
marți, 16 decembrie 2025
Panioglu. Daniela Panioglu, frate!
Am ascultat și eu ca toată lumea înregistrările din ședințele lui Panioglu, această Jeanne d'Arc a tefelimii din câmpul tactic. Da, m-am speriat când am auzit-o cum se manifesta acolo. Și, sincer să fiu, dacă eram în sală, mi-ar fi fost frică să nu mă muște. Mă rog, am mai văzut furioși la viața mea, așa că am trecut mai departe.
Doar că azi m-am lovit de Anca Alexandrescu. Femeia întreba ceva de studiile doamnei Panioglu. Și eu, după ce-am dat un răspuns la mișto, cum că a făcut direct masterul, m-am apucat să-i caut CV-ul! Mă gândeam că e Anca pricinoasă și nu vrea să ia de bun CV-ul oficial.
Și ce mi-au văzut ochișorii? Chiar așa, ce mi-au văzut ochișorii? Fics, da' fics foaea atașată acilea(sic! multiplu). Oameni buni, vă vine sau nu să credeți, ăsta e CV-ul prezentat de Panioglu atunci când a candidat pentru funcția de membru al CSM. Măi, oameni buni, spuneți-mi că sunt eu nebun! La mine, cu un astfel de CV nu te angajezi nici la măturat pe jos. Cum e posibil ca în ziua de azi să fii incapabil să-ți faci un CV care să respecte rubricile necesare? Nu nmai vorbesc că scrie „Secția I-a”! De pe la clasa a III-a ar trebui să nu mai scrii „I-a”, dar se pare că doamna eroină a tefelismului n-a prins-o p-asta!
Hai, spuneți-mi vă rog că sunt eu nebun, că n-am habar pe ce lume trăiesc și că doamna în cauză e fix ce-i trebuie magistraturii române! Hai, să v-aud!
P.S. Și dacă vreți să vă cruciți rău de tot, citiți proiectul, adică ultima pagină a documentului de-aici. Și-abia acum, sincer să fiu, inclusiv eu cred că Justiția autohtonă are probleme grave. Grave rău!
Este Clujul prima leprozerie redeschisă din România?
Iaca, sunt semne că municipiul Cluj(sau întreg județul?) mai are puțin și devine oficial leprozerie. Dacă este adevărat ceea ce se afirmă pe site-ul novacescu[punct]ro, conform căruia peste 200 de clujeni sunt potențial infectați cu lepră, situația e mai mult decât îngrijorătoare!
Așa cum am mai spus, lepra nu poate fi detectată decât atunci când se manifestă adică cel mai devreme după 2-4 ani(în unele cazuri poate dura chiar și 10 sau 20 de ani!!!). Ceea ce evidențiază analizele de sânge este expunerea la parazit, nu și existența sa în corpul pacientului. Și aici e buba mare. Întrucât nu ți se confirmă diagnosticul, n-ai de ce să faci tratamentul(care constă într-un cocktail de antibiotice luate pe termen lung). Și dacă nu faci tratamentul, dar ai luat lepră, până la primele manifestări EȘTI CONTAGIOS. Înțelegeți în ce situație suntem?
Oficialii noștri au ieșit cu declarații liniștitoare cum că avem imunitate naturală la lepră, deci nu avem de ce să ne facem griji. Zău? Și-atunci cum de sunt deja 7 persoane internate(cele două surori din Indonezia plus alți cinci clujeni)?
Mai mult, reportajul respectiv conține o informație bombă. Există bănuiala că doar una dintre cele două fete a fost în Indonezia, existând posibilitatea ca cealaltă să fi luat lepra de la ea, după ce s-a întors în România. Asta înseamnă că avem de-a face cu o variantă mult mai agresivă astfel încât ar trebui să se declare urgență medicală. Dacă e adevărat că pe lângă cele două surori ar mai fi și alți cinci internați, poate ar trebui să nu se spună dacă în cazul celor cinci s-a confirmat diagnosticul prin simptomatologie sau doar au ieșit pozitivi la analizele de sânge. De ce spun asta? Pentru că, în cazul în care e o lepră cu dezvoltare rapidă, chiar că avem o problemă mai mult decât gravă!
Nu vreau să fiu panicard, dare din ceea ce spune omul acela în reportaj rezultă numeroase semne de întrebare, chestiuni cărora nu li s-a răspuns. Ministerul Sănătății s-a retras în carapacea sa, așteptând probabil ca „norii furtunii” să se răspândească. Dar dacă nu e așa, tovarășul Rogobete, ce ne facem? Dacă în loc să se risipească norii ne trezim cu un uragan medical? Voi chiar sunteți inconștienți?
luni, 15 decembrie 2025
Opinia separată în procesul Dănileț vs România
Cu toate că tefeleii de la CEDO i-au dat dreptate lui Dănileț, trebuie înțeles că decizia a fost una pe muchie de cuțit(10-7) și, mai ales, că totul este extrem de tulbure. Opiniile majorității sunt de o cretinătate absolută, neargumentate și frizând ridicolul. Dănileț, totuși e Dănileț, îl cunoașteți toți, știți ce activitate scandaloasă a avut. Textele incriminate sunt și ele absolut limpezi în ceea ce privește ciudățenia personajului - asta ca să nu spun mai mult. Și, în ciuda tuturor evidențelor, juriul lui Pește ... îi dă dreptate. Halal curte!
Dar hai să vedem ce au de spus cei 7 care nu au votat hotărârea. Da, rezultă că mai sunt și oameni sănătoși la cap prin instanțele CEDO, dar, din păcate, prea puțini. Citiți și înțelegeți cu exactitate despre ce e vorba!
OPINIA COMUNĂ DISPENSĂ A JUDECĂTORILOR KTISTAKIS, ŠIMÁČKOVÁ, ELÓSEGUI, FELICI, DERENČINOVIĆ, ARNARDÓTTIR ȘI NÍ RAIFEARTAIGH
1. Nu suntem de acord cu concluzia majorității conform căreia a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție în prezenta cauză. În opinia noastră, atingerea adusă libertății de exprimare a reclamantului s-a bazat pe motive relevante și suficiente și a fost proporțională cu scopurile legitime urmărite, și anume menținerea autorității și imparțialității sistemului judiciar.
2. Susținem pe deplin identificarea de către Curte a unor criterii directoare pentru a ajuta instanțele naționale să evalueze necesitatea și proporționalitatea măsurilor luate ca răspuns la remarcile judecătorilor pe rețelele de socializare (a se vedea paragrafele 149-165 din hotărâre). Utilizarea tot mai mare a acestor platforme de către personalități publice, inclusiv membri ai sistemului judiciar, va genera inevitabil noi cazuri la nivel național și, prin urmare, necesită îndrumări principiale. Cele cinci criterii elaborate de Marea Cameră – derivate din jurisprudența Curții și din cadrul european și internațional mai larg – merită aprobarea noastră deplină.
3. Cu toate acestea, atunci când aplicăm aceste criterii în prezenta cauză, ajungem la concluzii diferite de cele ale majorității. Dezacordul nostru rezidă tocmai aici. Reclamantul a încercat să susțină că profilul său public și experiența sa profesională îi confereau dreptul la o libertate de exprimare mai largă. El a făcut referire la statutul său de educator, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii („CSM”), autor de publicații juridice și participant la dezbateri privind independența sistemului judiciar. De asemenea, a subliniat că pagina sa de Facebook avea zeci de mii de urmăritori (a se vedea paragrafele 23 și 83). Deși un astfel de context poate spori interesul public pentru opiniile sale, acesta nu modifică domeniul de aplicare al obligațiilor sale judiciare. Judecătorii și procurorii se pot bucura de o libertate de exprimare mai largă numai atunci când vorbesc în calitatea lor oficială despre chestiuni care privesc direct funcționarea sistemului judiciar. Nu acesta a fost cazul în speță. Reclamantul a vorbit în calitate de persoană privată și, prin urmare, a rămas pe deplin obligat de datoria de discreție inerentă funcției sale judiciare. Mai precis, în ceea ce privește aplicarea celor cinci criterii în circumstanțele particulare ale prezentei cauze, dorim să remarcăm următoarele.
(a) Conținutul și forma observațiilor reclamantului
4. Prima postare pe Facebook a reclamantului (din 9 ianuarie 2019), deși prezentată ca parte a unei dezbateri politice, a fost încadrată într-o serie de întrebări retorice deschise la mai multe interpretări. Instanțele naționale au înțeles în mod rezonabil aceste observații ca implicând, chiar dacă ipotetic, că armata ar putea interveni în viața politică pentru a proteja democrația. Pentru un judecător în funcție, un astfel de limbaj – care poate fi interpretat ca un apel la forță – era incompatibil cu restricția așteptată de la titularii de funcții judiciare. Judecătorii, deși liberi să contribuie la discuțiile pe teme de interes public, trebuie să o facă într-un mod care să păstreze atât demnitatea funcției lor, cât și încrederea publicului în imparțialitatea lor. Ambiguitatea mesajului reclamantului, adresat unui număr de cititori de aproximativ 50.000 de urmăritori (a se vedea paragraful 16), risca să submineze ambele.
5. De asemenea, nu suntem de acord cu evaluarea majorității cu privire la cel de-al doilea post al reclamantului (din 10 ianuarie 2019). Expresia pe care a folosit-o pentru a lăuda un procuror – o expresie colocvială considerată nepotrivită de instanțele naționale – nu a îndeplinit standardul de sobrietate cerut unui judecător care vorbește în public. Autoritățile naționale sunt cel mai bine plasate pentru a evalua nuanțele decenței lingvistice în cadrul propriei culturi și limbi. Constatarea lor că exprimarea a depășit limitele decenței așteptate de la funcționarii judiciari se încadrează în marja lor de apreciere.
(b) Contextul observațiilor și calitatea în care reclamantul le-a formulat
6. Este necesar să se facă distincția între cele două posturi. În primul, din 9 ianuarie 2019, reclamantul a intervenit într-un litigiu instituțional în curs de desfășurare între Ministerul Apărării și Președinție privind numirea șefului Statului Major al Armatei. Scopul obligației judiciare de discreție este tocmai de a preveni ca sistemul judiciar să fie atras în dezbateri controversate din punct de vedere politic, în special în chestiuni care ar putea ajunge ulterior în fața instanțelor. Aceasta era o astfel de situație: un dezacord instituțional între președinte și guvern cu privire la prelungirea mandatului șefului Statului Major al Armatei. Deloc surprinzător și contrar a ceea ce a susținut judecătorul reclamant, problema a fost în cele din urmă rezolvată pașnic de instanțele naționale (a se vedea paragraful 18). Implicarea publică în această controversă din cadrul puterii executive a guvernului a riscat să slăbească percepția neutralității judiciare. Referirea sa la armată ca soluție pentru păstrarea democrației constituționale și citarea articolului 118 § 1 din Codul Penal Constituția României nu avea nicio legătură directă cu problema în cauză și putea fi interpretată în mod rezonabil ca o aluzie la utilizarea forței. Prin urmare, instanțele naționale erau îndreptățite să considere aceasta o formulare imprudentă și ambiguă, incompatibilă cu demnitatea funcției judiciare.
7. A doua postare, din 10 ianuarie 2019, conținea o exprimare de laudă la adresa unui procuror, pe care autoritățile naționale o considerau inadecvată și improprie. Nu vedem nicio bază pentru a pune sub semnul întrebării această evaluare. Deși acceptăm că declarațiile reclamantului au făcut parte dintr-o dezbatere pe teme de interes public, în special cele referitoare la reformele legislative din cadrul sistemului judiciar (a se vedea paragrafele 61, 64 și 71), acest fapt nu poate fi considerat ca o scutire a acestuia de obligația de discreție inerentă funcției judiciare. Mai mult, limbajul ambiguu folosit, pe care instanțele naționale l-au calificat ca fiind inadecvat și impropriu, nu a îndeplinit standardele de claritate și reținere așteptate de la un membru al sistemului judiciar. Integritatea judiciară, ca element indispensabil al încrederii publice în administrarea justiției, presupune utilizarea atentă și măsurată a limbajului, făcând raționamentul deciziilor judecătorești accesibil cititorului obișnuit și permițând sistemului judiciar să obțină respectul pe care trebuie să îl inspire într-o societate democratică.
(c) Consecințele observațiilor
8. Instanțele naționale au constatat că prima postare a fost difuzată pe scară largă, a fost preluată de mass-media și a contribuit la diminuarea încrederii publice în sistemul judiciar. Aceste constatări factuale, bazate pe dovezi concrete, justifică deferență din partea acestei Curți. Autoritățile statului au fost îndreptățite să considere că acțiunea reclamantului risca să submineze autoritatea sistemului judiciar.
9. Expresia utilizată în a doua postare, care era accesibilă publicului prin intermediul paginii de Facebook deschise a reclamantului, risca să trivializeze imaginea sistemului judiciar și să erodeze încrederea publicului în decența sa. Instanțele naționale au putut concluziona în mod rezonabil că un astfel de limbaj, atunci când este folosit de un judecător care avea zeci de mii de urmăritori pe pagina sa de Facebook, a avut consecințe negative asupra reputației și legitimității sistemului judiciar.
(d) Severitatea sancțiunii
10. Sancțiunea aplicată – o reducere salarială de 5% timp de două luni – a fost printre cele mai ușoare măsuri disciplinare disponibile (a se vedea paragrafele 43 și 88). Nu a pus sub semnul întrebării competența sau profesionalismul general al reclamantului, ci a vizat exclusiv nerespectarea obligației de discreție la postarea mesajelor contestate. Considerăm că raționamentul Înaltei Curți este suficient de convingător în această privință.
(e) Garanții procedurale
11. În cele din urmă, în ceea ce privește respectarea garanțiilor procedurale, reclamantul a beneficiat de garanții adecvate. După cum s-a confirmat recent în cauza Cotora împotriva României (nr. 30745/18, 17 ianuarie 2023), procedura disciplinară în fața Comisiei Disciplinare pentru Judecători a CSM, precum și revizuirea ulterioară efectuată de Înalta Curte, îndeplinesc cerințele articolului 6 din Convenție. Prezenta procedură a urmat același cadru procedural descris în cauza respectivă și a oferit garanții echivalente. Argumentele reclamantului au fost examinate în mod corespunzător în lumina jurisprudenței acestei Curți. Nu găsim nicio indicație de arbitraritate sau inechitate în procedurile interne.
În plus, nu suntem convinși de argumentul majorității conform căruia instanțele interne nu au examinat dacă judecățile de valoare exprimate de reclamant în primul său mesaj aveau o „bază factuală” (a se vedea paragraful 203). Spre deosebire de cazurile privind defăimarea, exprimarea reclamantului a constat în comentarii sociale referitoare la o dezbatere majoră care avea loc în societatea civilă. În acest context, nu vedem niciun motiv pentru a pune la îndoială abordarea adoptată de Înalta Curte, care nu a tras nicio concluzie negativă din faptul că reclamantul nu a putut dovedi temeiul remarcilor sale și, în schimb, a subliniat că a pus la îndoială credibilitatea instituțiilor statului și a făcut aluzie la soluția nepotrivită a desfășurării armatei pe străzi (a se vedea paragrafele 37 și 38).
12. Luând în considerare toate cele cinci criterii împreună, nu găsim niciun motiv pentru a contesta constatarea instanțelor interne conform căreia cele două intervenții publice ale reclamantului au încălcat în mod clar limitele discreției pe care membrii sistemului judiciar trebuie să le respecte atunci când se angajează în dezbateri publice pe teme sensibile din punct de vedere politic sau instituțional. În opinia noastră, autoritățile interne au rămas pe deplin în marja lor de apreciere și au reușit să găsească un echilibru just între libertatea de exprimare a reclamantului și nevoia fundamentală de a proteja autoritatea și imparțialitatea sistemului judiciar. În plus, este o linie constantă a jurisprudenței noastre că autoritățile naționale sunt cel mai bine plasate pentru a evalua sensul, tonul și impactul societal al declarațiilor făcute în contextul lor lingvistic, cultural și politic. În absența oricărui indiciu de arbitraritate nu este de competența unei instanțe internaționale să pună la îndoială această evaluare – în special atunci când judecătorii în cauză nu vorbesc limba în care au fost formulate observațiile și, prin urmare, nu sunt capabili să aprecieze nuanțele, conotațiile sau rezonanța acestora în sfera publică internă. Autocontrolul judiciar nu reprezintă o slăbiciune în astfel de circumstanțe; este o manifestare atât a respectului pentru principiul subsidiarității, cât și a limitelor competenței noastre instituționale.
13. Judecătorii sunt ținuți de obligația lor de a da dovadă de moderație și prudență atunci când participă la dezbateri publice. Această obligație se extinde în egală măsură și la membrii acestei Curți (a se vedea paragraful 66). Compensația bine stabilită pentru această autocontrol este asigurată de protecția juridică sporită a funcției lor judiciare în temeiul Convenției. Suntem îngrijorați de faptul că, prin justificarea judecătorilor individuali care acționează ca influenceri obișnuiți, în loc să le susțină rolul de mesageri ai prudenței și moderației într-o lume din ce în ce mai polarizată, prezenta hotărâre poate fi înțeleasă ca inversând importantul principiu al obligației de discreție a judecătorilor și sugerând că, de acum înainte, orice mare grijă demonstrată de judecători în utilizarea rețelelor de socializare va fi excepția, mai degrabă decât regula.
Păcăleala cu încălzirea
M-am exprimat de mai multe ori în legătură cu încălzirea centralizată, dar trebuie să recunosc că nu am ajuns la cifre. Nu din superficialitate ci din cauză că absolut tot discursul încălzirii centralizate nu are logică. Doar că ... am greșit. De ce spun asta? Pentru că m-am uitat la cifre și m-am îngrozit.
Să vă explic. La blocurile din Bucureștiul nostru, încălzirea în această iarnă va costa 660 lei pentru apartamentele cu două camere și 990 lei pentru cele cu trei camere. E vorba de condiții cât de cât normale de încălzire, nu vreo lăfăială. Dacă în loc de încălzire centralizată apartamentele din blocurile comuniste ar avea centrale murale individuale, prețul plătit pe încălzire ar fi sensibil mai mic și cu un confort incomparabil. Dar, mă veți întreba acum, oare merită să schimbi infrastructura în condițiile în care prețul e tot pe-acolo? Și-aici vine îngrozirea mea!
Prețul real al gigacaloriei este de 1000 lei, iar ea este vândută bucureștenilor cu 330 lei!!! Cu alte cuvinte, Primăria București subvenționează 67% din prețul gigacaloriei! De unde? Din banii mei! Și asta mi se pare o sfidare impardonabilă care ar trebui să-i deranjeze inclusiv pe cei subvenționați. Mai bine de 25% din Bugetul Bucureștiului se duce pe subvenții pentru transportul în comun și încălzire. Adăugați acestei cifre prețul pentru reabilitarea întregului sistem de conducte care se ridică la faraonica sumă de ... 1.5-2 mld. EUR!!! De unde-s banii ăștia? Păi tot din impozitele plătite de noi, care în loc să fie băgate în elemente de infrastructură de care e nevoie, sunt îngropați în pământ. Dar din care se înfruptă numeroși mafioți europeni cu conexiuni la Bruxelles!
Culmea, se spune că dacă s-ar reabilita rețeaua, costul gigacaloriei ar scădea pe la 700 lei. Păi dacă-l pui pe bucureștean să plătească prețul ăsta, i-ar rezulta un preț mai mare decât dacă s-ar încălzi electric(cu o pompă de căldură). Și să nu uităm că acel preț de 700 lei este unul absolut teoretic. De ajuns nu se va ajunge niciodată acolo!
Ca să înțelegeți cât de greșit e sistemul, vă voi mai da un detaliu de la bază: pentru a produce agentul termic necesar sistemului au fost construite centrale cu cogenerare. Sunt centrale pe gaz care produc electricitate și căldură în același timp. Doar că e o șmecherie aici: astfel de centrale utilizează o turbină modificată; în acest fel îi scade randamentul de producție de energie electrică și este „devieată” o parte către încălzire. Cu alte cuvinte, gazul este folosit voit ineficient pentru a „recupera căldură”. Astfel, în timp ce o centrală pe gaze pentru producția de energie electrică are un randament de 60-65%, o centrală cu cogenerare are un randament real de producție a energiei electrice de vreo 30%, în timp ce, la modul teoretic, se spune că ar mai avea un randament de 40% termic(de aceea se susține că randamentul centralei cu cogenerare este mai mare decțt al celei clasice). Doar că, așa cum ne-au obișnuit tefeleii cu „schimbările climatice”, totul e acoperit de un fals în care cifrele sunt umflate pentru a da bine. Și vă mai dau o cifră: centralele murale au un randament de producție a energiei termice care se apropie de 100%, de aceea exploatarea costă atât de puțin față de variantele centralizate!
Iar rezultatul se vede la portofel: acum, cu gigacaloria subvenționată, prețul e mai mare decât cel plătit de cei care au centrală murală pe gaze. Și asta la un confort infinit superior al celor care-și produc singuri căldura. Iar cei cu gaze nu primesc nicio subvenție! Și, ca să nu mă mai bateți la cap că „vreți o țară ca afară”, ar trebui să știți că în Germania, în marile orașe, procentul celor legați la sisteme centralizate nu depășește 35%! Restul se încălzesc individual, cu centrale pe gaz, petrol sau lemne/peleți! În Franța situația e similară. Parisul e plin de centrale pe gaze. Într-adevăr, din 2022 s-a interzis încălzirea pe gaze și se permit doar pompele de căldură. Însă Franța are numeroase centrale nucleare iar curentul electric e relativ ieftin.
La noi, Bucureștiul este ultima relicvă a unui comunism de tristă amintire în care tremuri în casă fix când e frigul cel mai mare. De apa caldă care mai mult lipsește nu mai vorbesc! Există însă o diferență față de comunism: atunci tremurai, dar nu plăteai mai nimic. Acum tremuri pe bani mulți!
duminică, 14 decembrie 2025
V-am spus că așa va fi!
Ho(i)tnews spune că au fost 8000 de oameni. G4Media plusează și spune că numărul a fost peste 10 000. Doar că UM Digi, Spotmedia, Ziare com și restul propagandiștilor sistemului au abandonat deja subiectul. De ce? Pentru că e jenant. Am trecut și eu pe lângă ei. Să fi fost vreo 1500 de năvlegi, nu mai mult. Hai 2000, treacă de la mine. Totul e un fâs absolut.
Documentarul recorder, în ciuda audienței mari, nu a reușit să depășească recordurile anterioare ale propagandiștilor. De asemenea, nu a stârnit emoțiile vizate, doar o flatulență de moment. Mai mult au vorbit trompetele sistemului. Ceea ce înseamnă că valul s-a epuizat înainte de a se forma. Inclusiv bazinul lor de prostovani se îndoiește. Cum să crezi că s-a scumpit energia din cauza Liei Savonea? Trebuie să fii cretin! Nu mă îndoiesc că mulți dintre ei sunt chiar mai cretini de-atât, dar ăia de la bază pe care-i manipulau s-au mai deșteptat și nu mai pun botul, mai ales că au început să le chiorăie mațele, iar pe caloriferele din apartamente au început să se formeze țurțuri.
În schimb au găsit o eroină, pe judecătoarea Raluca Moroșanu. Nu știu de ce, dar când mă uit la ea parcă o văd pe Guseth. Nu vi se pare că seamănă? Individa însă e ceva rău de tot. Vă dați seama că l-a condamnat pe executorul Bogdan Dumitrache atât de halucinant încât nici măcar „comitetul negru” al lui Ionuț Matei de la ICCJ nu a putut să-i acopere eroarea și l-a achitat pe Dumitrache pe motiv că „fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevazuta de lege”??? Mă rog, nici nu mă miră că asta e eroina reziștilor. Așa mișcare, așa eroină! Halal să vă fie!
Retardatul național s-a dat de gol
Am văzut și eu pasajul din emisiunea lui Denise Rifai în care retardatul de la Cotroceni a spus că, „în ceea ce privește anularea alegerilor nu este vorba obligatoriu de candidatul Călin Georgescu, ci despre războiul hibrid, despre campania pe care a personificat-o el”. Citatul este aproximativ, de găsit îl găsiți în fragmentele care abundă pe net și pe rețelele sociale. Însă mesajul pe care-l transmite e fix cel din citatul pe care l-am reprodus eu.
De fapt unde-i problema? Statul subteran e comștient că NU EXISTĂ PROBE ÎMPOTRIVA LUI CĂLIN GEORGESCU. De asemenea, în special în SUA, dar și prin Europa, mucușorilor de-aici li se cer explicații imperative, mai ales în contextul cablogramelor care spun negru pe alb care-a fost problema cu anularea alegerilor. Și-atunci ce s-au gândit ei? Să dea vina pe „războiul hibrid” pe care-l pot mima inclusiv prin introducerea „martorului” DGSE(că doar de-aia face retardatul anticameră la Macron!). Doar că e o problema chiar mai mare de-atât, iar retardatul nostru, prin declarația făcută, tocmai ce și-a tăiat craca de sub picioare.
Putem lua de bună ipoteza că nu Călin Georgescu e problema, dar ce te faci că, în acest caz, Mucușorul este ilegitim, iar întreg procesul electoral în urma căruia a fost numit este lovit de nulitate absolută. De ce spun asta? Deoarece Biroul Electoral și Curtea Constituțională a României i-au respins dreptul de a candida lui Călin Georgescu bazându-se pe hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, adică cea în care au anulat turul 2 de scrutin al alegerilor prezidențiale. Cu alte cuvinte, așa cum spune CCR prin decizia nr. 7 din 11 martie 2025, „BEC și-a realizat judicios competența de a examina condițiile de înregistrare a unei candidaturi prin raportarea textelor constituționale, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții Constituționale, la situația domnului Călin Georgescu”(formularea CCR denotă unei inconsistențe lingvistice care nu-i de mirare la nulități precum Enache, Stanciu, Scîntei etc.).
Ce rezultă de-aici? Un semnal pentru statul subteran de doi bani al României: „NU FUNCȚIONEAZĂ, PROȘTILOR! SUNTEȚI ABSOLUT ÎN POM ȘI POMU-N AER!”. Dacă nu aveți dovezi DIRECTE împotriva lui Georgescu sunteți mâncați! Și vă mai spun ceva: din 6 decembrie 2024, STATUL ROMÂN NU MAI EXISTĂ! Există însă o mafie, absolut ilegitimă, care a acaparat puterea și care poate fi pusă să plătească pentru fiecare bănuț cheltuit/împrumutat/încasat deoarece TOTUL se desfășoară într-o ilegalitate absolută. Când Georgescu a spus ce a spus despre alegerile locale a știut bine ce spune: STATUL ROMÂN NU MAI EXISTĂ!
Doar lepra ne mai lipsea!
Am și eu o curiozitate: de ce atunci când se importă forță de muncă sau alt tip de populație(mai nou văd că primim, absolut neconstituțional și „cote de imigranți”) nu se stabilesc reguli clare pentru intrarea în țară? De ce muncitorii care vin în România nu sunt obligați să-și facă analize extinse? Știți ce trebuie să facă un nepalez, indonezian, pakistanez etc. pentru a munci în România? N-o să vă vină să credeți: trebuie să ia un certificat din țara sa care adeverește că e apt pentru munca pe care o prestează și să facă un examen medical similar cu cel de medicină a muncii. Ce e asta? Un fel de praf în ochi. Și uite-așa ajungem să avem la SPA-uri prestatori bolnavi de lepră.
Se trece mult prea ușor peste cazurile de lepră apărute la femeile venite din Indonezia. Țările din Asia de Sud-Est sunt cunoscute pentru gravele probleme medicale. Cu toate acestea, autoritățile noastre se fac că plouă și importă cu ghiotura muncitori de-acolo. Muncitori care, iată, ajung adevărate focare de infecție.
Problema e chiar mai gravă decât lasă să se înțeleagă autoritățile noastre. Acele femei aveau manifestări fizice, de aceea s-au dus la spital. De ce e grav? Deoarece astfel de manifestări apar la trei ani de la infectarea cu bacteria respectivă. Asta înseamnă că în toată această perioadă femeile respective au fost contagioase. Iar răspândirea bacteriei se face prin aer. Chiar dacă se spune că majoritatea oamenilor au imunitate naturală la bacteria respectivă, bănuiesc că toate clientele salonului respectiv care au fost masate de indoneziencele infectate nu se simt foarte confortabil! Mai mult, ca să fie treaba și mai complicată, singurele teste care indică prezența cu exactitate a leprei sunt cele care se fac pe țesut prelevat. Dar pentru a se face prelevare de țesut, trebuie ca boala să se manifeste, iar asta durează între 3 și 5 ani. Timp în care purtătorul este contagios. Analizele de sânge nu sunt deosebit de relevante, iar atunci când ies pozitive pot indica doar expunerea la bacteria respectivă, nu și posibilitatea ca pacientul să fie infectat!
Înțelegeți în ce situație ne-au pus idioții ăștia care au aprobat importul absolut aberant de muncitori doar pentru a se alinia doctrinei Kalergi? Înțelegeți ce consecințe complicate rezultă din toată nebunia asta? În fast food-urile din toate mall-urile lucrează numai muncitori importați, cărora li se fac analize sumare, fără a se ține cont de focarele de infecție din țările lor de baștină sau de bolile ai căror purtători pot fi. Culmea, la acele fast food-uri se înghesuie copiii care sunt și cei mai fragili în fața bolilor grave care pot veni din zonele de baștină ale muncitorilor importați. Bine că face Rogobete apel la calm. Deja m-am liniștit












