Ce n-a spus Morar?

A ieşit precum un baros mărturisirea lui Daniel Morar referitoare la întâlnirea pe care-a avut-o cu Plăvanul într-o discuţie extrem de nelalocul ei în ceea ce priveşte legile justiţiei. Modul acela idiot în care sosirea Plăvanului în birou era anunţată de un gong şi de o boxă, i-a făcut pe mulţi să râdă de penibilul de care este capabil un asemenea om. OK, dezvăluirea ca dezvăluirea, însă nimeni n-a pus degetul pe rană: cum e posibil ca preşedintele în funcţiune să-l cheme pe un membru al Curţii Constituţionale la el pentru a-i sugera cum să voteze? Cum e posibil???

Dar mai e ceva, dragii moşului, ceva ce Daniel Morar a ascuns! Mă rog, e posibil să nu fi ascuns pur şi simplu, ci să fi ales să nu publice deoarece nu avea OK-ul celorlalţi. Însă, prin metode telechinetice, în care mi-am deplasat urechea măgărească dincolo de universul vizibil, am aflat o chestie. Mă rog, lăsând gluma la o parte, „glumeşte băeţii”(sic!) pe la colţuri. Hai să vă spun, să nu vă mai ţin în tensiune.

Aşadar, ceea ce s-a auzit este că, înaintea acelui vot de pomină în care Curtea Constituţională a scos Securitatea(SRI) din dosarele penale, Plăvanul a avut întâlniri similare cu TOŢI membrii Curţii Constituţionale, care-au fost chemaţi pe rând, asemeni lui Morar, pentru a li se sugera cum să voteze. Ideea e că, o singură întâlnire poate fi considerată un fel de consultanţă, însă întâlnirea cu toţi membrii pe rând e trafic de influenţă. Ceea ce, Plăvane, s-a contorizat. Hai că a trecut şi anul ăsta, iar funia ţi s-a apropiat şi mai mult de par. O să vezi ce nasol o să-ţi fie, Plăvane!